Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Semnele distinctive ale omului născut din nou

Publicat la 2013-02-18 de Traian


Totdeauna a existat tendința de falsificare a lucrurilor de valoare, și aceasta pentru că există cineva al cărui nume este ,,Înșelătorul”. Orice om îmțelept, sau care s-a ars cel puțin odată în viață: nu cumpără ,,Euro” de la persoane a căror calitate morală este îndoielnică, nu aruncă grămezi de bani pe bijuterii oferite într-o parcare de niște tipi dubioși care cică au rămas fără benzină și n-au bani lichizi decât ghiuluri, și nu sună la numărul de telefon primit prin SMS ca să-și ridice televizorul LCD și cele zece mii de Euro câștigate într-un concurs la care nici măcar n-a participat. Dar acțiunea diavolului de falsificare, nu se limitează doar la domeniul: banilor, bijuteriilor, și operelor de artă, ci este folosită cu atât mai mult în domeniul spiritual. Acolo miza este mult mai mare. El știe că un singur suflet valorează mai mult decât toată lumea. De aceea există zeci de mii de copii false ale credinței adevărate, care circulă în toată lumea.
Biblia conține o mulțime de îndemnuri la a ne verifica dacă suntem cu adevărat sau nu pe calea credinței. În 2 Corinteni 13:5, adresându-se bisericii din Corint, Pavel zice: ,,Pe voi înșivă încercați-vă dacă Sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă.” Cu ocazia Cinei Domnului el se adresa aceleiași biserici astfel: ,,Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuși, și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi, și nu puțini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați. Dar când suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osîndiți odată cu lumea.”(1Cor.11:28-32) Biblia ne învață că pericolul autoânșelării este unul cât se poate de real. Ziua revenirii Domnului Isus, va fi o zi a marilor surprize, pentru mulți nu tocmai plăcute. Iată cuvintele rostite de Mântuitorul în finalul predicii de pe munte: ,,Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.” (Mat.7:22-23) Cu altă ocazie, El s-a adresat astfel ascultătorilor Săi: ,,Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrîșnirea dinților.” (Mat.8:11-12) Într-o altă împrejurare, un om preocupat de statistici, L-a întrebat zicând: ,,Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea.” (Lc. 13:23-24) La o citire atentă a Scripturii, nu poți să nu observi faptul că peste tot, din Ea răzbate un mesaj de atenționare, o alertă care ne cheamă să stăm în gardă, să veghem, să ne cercetăm, să ne verificăm, deoarece ne pândește pericolul autoânșelării. Expresia: ,,nu vă înșelați” cu derivatele sale, apare de mai multe ori în Sfânta Scriptură. Să privim doar la câteva exemple: Matei 24:5,11: ,,Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Și vor înșela pe mulți…. Se vor scula mulți prooroci mincinoși, și vor înșela pe mulți.” Matei 24:24: ,,Căci se vor scula Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încît să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși”. 1Corinteni 6:9-11: ,,Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici răpareții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” 1Corinteni 15:33: ,, Nu vă înșelați: Tovărășiile rele strică obiceiurile bune” Galateni 6:7-8: ,,Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce samănă omul, aceea va și secera. Cine samănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică.” Galateni 5:19-21: ,,Și faptele firii pământești Sunt cunoscute, și Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările, și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” Marii oameni ai lui Dumnezeu au vegheat asupra vieții lor, ținând cont de acest pericol iminent. David se ruga lui Dumnezeu astfel: ,,Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă, și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!” (Ps.139:23-24) Pavel, la rândul său declara: ,,Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1Cor.9:26-27) Despre o altă categorie de oameni Pavel afirma: ,,Dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alții, și se vor amăgi și pe ei înșiși.” (2Tim3:13) Adevărul este că în vremea în care trăim, acest simț spiritual al vegherii și cercetării este atât de rar întâlnit în poporul lui Dumnezeu. Dar ideea de veghere și verificare nu se contrazice deloc cu lucruri pe care le facem zilnic în viața cotidiană. Când plecăm în oraș, verificăm de două ori dacă am închis apa, gazul, dacă ne-am luat actele și banii, și cu toate acestea se mai întâmplă să avem și surprize. Prudența nu exclude ideea de siguranță ci dimpotrivă o întărește. Chiar și în șoferie, cu cât conducem mai prudent, cu atât siguranța călătoriei va fi întemeiată pe baze mai solide. Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă încă odată la cercetare, la a ne verifica dacă suntem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu. Partea frumoasă este că ea ne oferă și criteriile adecvate după care o putem face. Să urmărim în continuare câteva dintre acestea:
Semne distinctive ale omului născut din nou.
1.Schimbarea atitudinii față de păcat.(1Ioan3:6,9, 5:18, 2Pet.1:4) Pentru omul firesc păcatul este principalul mijloc de dobândire a satisfacției și plăcerii. Mintea, sentimentele și voința lui sunt subjugate firii pământești și angajate în slujba acesteia. În schimb pentru omul născut din nou, păcatul este cel mai groaznic accident care i s-ar putea întâmpla. Natura din Dumnezeu existentă în el, face o reacție de tip alergic la păcat, datorită totalei incompatibilități dintre cele două. Din experiență știm foarte bine că de alergie se poate muri, dacă nu te ferești de elementele la care trupul tău reacționează, sau dacă în caz de criză nu ajungi la medic, în timp optim, pentru administrarea antidotului necesar. Omul născut din nou nu este desăvârșit, ci datorită firii sale pământești, se mai întâmplă să păcătuiască. Însă reacția lui la păcat nu este una euforică ci una convulsivă, a unui om aflat în criză. Prin urmare, în cel mai scurt timp va alerga la sângele Domnului Isus, care curățește de orice păcat, iar pe viitor își va lua toate măsurile necesare pentru îndepărtarea tuturor factorilor alergeni spirituali din viața sa.
2.Principala preocupare de a fi sfânt ca Dumnezeu. (1Ioan3:3, 4:5,) Orice copil își dorește să devină ca Tatăl său. Iată argumentul folosit de către Domnul Isus pentru a dovedi originea diabolică a fariseilor: ,,Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar acum căutați să Mă omorâți, pe Mine, un om, care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut… Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.” (Ioan 8:39,40,44,45) Cei care sunt ai lui Dumnezeu își dau toate silințele, dupăcum spune Petru să semene cât mai mult cu El în gândire, vorbire, trăire și lucrare.
3.Iubirea față de Dumnezeu și față de Domnul Isus. (1Ioan5:1-3) Orice om iubește lumea căreia îi aparține. Așa ne-a spus Domnul Isus în Matei 6:21: ,,Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” sau cu alte cuvinte, lumea în care ești ancorat, pe aceea o vei iubi. Cei care aparțin lumii lui Dumnezeu Îl iubesc pe Dumnezeu, și sunt preocupați de lucrurile de sus. Cei care aparțin lumii acesteia, iubesc lumea și lucrurile din lume, iar Ioan spune despre aceștia că dragostea lui Dumnezeu nu rămâne în ei. Dar prin ce se exprimă cel mai bine dragostea față de Dumnezeu? Să citim versetul trei: ,,Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.” Părinților ce preferați: un copil care toată ziua spune că vă iubește, dar niciodată nu vă ascultă, sau unul mai reținut cu declarațiile de dragoste, dar generos când este vorba de ascultare? Este adevărat că ar fi de preferat ambele, dar niciodată vorbele nu vor putea înlocui ascultarea, deoarece: ,,Ascultarea face mai mult decât jertfele”, fie ele chiar și cele de laudă.
4.Atitudine pozitivă față de Legile și Poruncile lui Dumnezeu. (Rom.7:22, 4:6, Ps.119:131) Legile și poruncile lui Dumnezeu nu sunt altceva decât descrierea caracterului Său, și a criteriilor de bază după care funcționează Împărăția Sa. A avea reacție negativă față de acestea, înseamnă a nu face parte din Împărăția Sa. În Împărăția lui Dumnezeu nu există dezbinare, pentru că ea este veșnică, iar o împărăție dezbinată împotriva ei însăși nu poate dăinui. Da, este adevărat faptul că Legea lui Dumnezeu trebuie așezată la locul ei în raport cu doctrina mântuirii prin Har. Am fost mântuiți: ,,Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”, dar ,,pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” ,,Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și mântuitor Isus Hristos.” (Tit2:11-13)
5.Iubire față de semeni.(1Ioan4:7-8, 12) Când Biblia vorbește despre iubirea semenilor se referă la ceva mai mult decât la o dragoste firească de care sunt capabili chiar și mulți oameni nenăscuți din nou. ,,Ați auzit că s-a zis: Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău. Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobicinuit faceți? Oare păgînii nu fac la fel? Voi fiți, deci, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Mat.5:43-48) Dumnezeu n-a intenționat să adune în Biserica Sa vameșii cei mai de treabă nici păgânii cei mai paroliști, ci să-i transforme pe toți aceștia în copii ai Săi, capabili să-și iubească dușmanii și prigonitorii.
6.Biruința asupra lumii.(1Ioan5:4, 2:15-17) Copiii lui Dumnezeu chiar dacă mai cad, chiar dacă mai sunt amăgiți de diavolul, totuși ei au resursele necesare, să ajungă la biruință. În Proverbe 24:16 ni se spune: ,,Căci cel neprihănit de șapte ori cade, și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.” Chiar dacă viața noastră de credință mai are și sinusoide neplăcute, totuși ,,omul nostru dinăuntru se înoiește din zi în zi.” (2Cor.4:16) Chiar dacă nu avem, de la început, putere să iubim pe cei care ne fac rău, totuși dorim lucrul acesta, ne rugăm, postim, încercăm, și apoi Dumnezeu ne dă putere.
7.Preocupare de implicare în lucrarea lui Dumnezeu. Ioan 5:19 spune că: ,,Isus a luat din nou cuvântul, și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai.” Există o vârstă la care copiii ne exasperează cu tendința lor de imitare. Dar imitarea este cea mai bună metodă de învățare și formare a deprinderilor. Privești la ceea ce face maestrul tău și apoi încerci să faci și tu. Aceasta este ideea de bază a uceniciei. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă: ,,Urmați, deci, pilda lui Dumnezeu ca niște copii prea iubiți.” De aceea Isus a trăit printre noi ca să ne fie un model de urmat.
8.Dumnezeu se poartă aspru cu copiii Lui. În Evrei12:6-11 citim: ,,Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește. Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? Dar dacă Sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, Sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit, și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, și să trăim? Căci ei într-adevăr ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”
9.Mentalitate de străin și călător aici pe pământ.(Evrei11:13-16, Filipeni3:20, Matei6:19-21, Col.3:1-2, 1Pet.5:10, 2Tes.2:14) Omul născut din nou se va raporta la lumea aceasta și la bogățiile ei, ca la niște lucruri puse în niște geamantane, necesare pentru efectuarea unei călătorii. Dar adevăratele și permanentele sale preocupări vor fi lucrurile de sus, neprihănirea și Împărăția lui Dumnezeu. Este adevărat că unii își iau mai multe lucruri într-o călătorie, în funcție de pretenții și posibilități, dar oricum acestea reprezintă doar un procentaj foarte mic în comparație cu lucrurile care rămân acasă.
10.Acceptarea urii și persecuției din partea lumii.(Matei5:10-12) În Ioan15:18-20 citim: ,,Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.”
În concluzie: Nu încerc să definesc nașterea din nou în termenii desăvârșirii. La desăvârșire se ajunge doar după o viață întreagă de umblare cu Domnul. Omul născut din nou poate întâmpina serioase dificultăți în oricare dintre domeniile amintite. Dar ele există în viața lui sub formă de instincte, aspirații și preocupări. Cea mai clară dovadă a nașterii din nou este dorința și lupta lui de a le transforma în trăsături de caracter.
Poate veți spune că un mesaj ca acesta este incompatibil cu dragostea lui Dumnezeu. Însă vă rog să observați că cele mai multe versete citate provin din partea ucenicului iubirii. Cel care a stat rezemat pe pieptul lui Isus, și a cărui mesaj principal în epistole este dragostea, rostește și cuvintele cele mai categorice în ce privește, a fi sau a nu fi copil al lui Dumnezeu. El este cel mai ferm, direct și precis, în a defini semnele distinctive ale acestuia. De fapt, și Dumnezeu, tocmai datorită faptului că ne iubește, nu ne lasă pradă lucrărilor de rătăcire ale diavolului, ci ne prezintă cât se poate de clar diferența dintre original și imitație.
Cei care verificându-și viața, în lumina acestor teste biblice, constată că în viața lor totul este în regulă, au încă un motiv de a-și întări convingerea că sunt pe calea cea bună, de a-L lăuda pe Domnul și de a merge cu și mai mult entuziasm spre desăvârșirea cerută de El. Cei care constată că pe ici pe colo lucrurile stau sub semnul întrebării, au încă o ocazie de a face ordine și lumină în viața lor, de a verifica și consolida suportul nădejdii mântuirii. Cei a căror viață este departe de caracteristicile descrise aici, au încă o dată șansa de a fi confruntați cu bunătatea lui Dumnezeu care îi cheană la pocăință, la a ieși din capcana autoânșelării, a renunța la religia falsă și de a se întoarce cu adevărat la Dumnezeu.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...USI DE INTERIOR IMPORT GERMANIA, PANOURI SANDWICH...Vezi aici!