Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Mânia lui Dumnezeu

Publicat la 2013-02-14 de Traian

E trist, într-adevăr, să întâlnești creștini practicanți care par a considera mânia lui Dumnezeu ca ceva pentru care sunt nevoiți să se scuze, sau care ar dori cel puțin să nu existe un astfel de lucru. În timp ce unii n-ar merge chiar atât de departe încât să admită în mod direct că privesc mânia lui Dumnezeu ca fiind o pată pe caracterul divin, totuși sunt departe de a o privi cu încântare; le-ar plăcea să nu se gândească la ea și rareori aud menționându-se despre ea fără să nu li se revolte în inimi un resentiment ascuns împotriva ei. Chiar și dintre cei care sunt mai sobri în judecata lor, nu puțini par a-și imagina că există o asprime cu privire la mânia lui Dumnezeu care o face să fie prea înspăimântătoare pentru a constitui o temă de meditație rentabilă. Alții întrețin iluzia că mânia lui Dumnezeu nu s-ar potrivi cu bunătatea Sa, căutând astfel s-o izgonească din gândurile lor.

Da, mulți sunt cei care refuză să privească o viziune a mâniei lui Dumnezeu ca și cum ar fi chemați să privească spre vreun cusur al caracterului divin sau spre vreo pată care s-ar afla pe guvernarea divină. Însă ce spun Scripturile? Întorcându-ne la Scripturi găsim că Dumnezeu n-a încercat niciodată să ascundă ceea ce ține de mânia Sa. Lui nu-I este rușine să facă cunoscut faptul că răzbunarea și furia sunt ale Lui. Provocarea Sa este următoarea:

Să știți dar că Eu sunt Dumnezeu, și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea. Căci Îmi ridic mâna spre cer și zic: "Cât este de adevărat că trăiesc în veci, atât este de adevărat că atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc." (Deut. 32:39-41).

Un studiu al concordanței ne va arăta că sunt mai multe referințe în Scriptură la supărarea, furia și mânia lui Dumnezeu decât la dragostea și blândețea (sensibilitatea) Lui. Pentru că Dumnezeu este sfânt, El urăște orice păcat; și pentru că El urăște toate păcatele, mânia Lui se aprinde împotriva păcătosului (Psalmul 7:11).

Mânia lui Dumnezeu este perfecțiune divină tot atât de mult precum este și credincioșia, puterea sau mila Sa. Așa și trebuie să fie, deoarece nu este nici o pată, nici cel mai mic cusur în caracterul lui Dumnezeu; totuși, ar putea fi, dacă i-ar lipsi "mânia". Indiferența față de păcat este un cusur moral, iar cel care nu urăște păcatul este lepros din punct de vedere moral. Cum ar putea El, care e Esența a tot ceea ce este excelență, să privească cu aceeași satisfacție asupra virtuții și asupra imoralității, asupra înțelepciunii și asupra prostiei? Cum ar putea El, care este de o sfințenie infinită, să nesocotească păcatul și să refuze a-Și arăta "severitatea" împotriva lui? Cum ar putea El, care-Și găsește plăcerea numai în ceea ce este pur și frumos, să nu deteste și să nu urască ceea ce este impur și imoral? Tocmai natura lui Dumnezeu face din realitatea iadului o necesitate, atât de imperios și de-a pururi necesar precum este și raiul. Nu numai că nu este nici o imperfecțiune în Dumnezeu, ci în El nu este nici o perfecțiune care să fie mai puțin perfectă decât cealaltă.

Mânia lui Dumnezeu este ura Sa veșnică cu privire la tot ceea ce este nedreptate. Este iritarea și indignarea dreptății divine în fața răului. Este sfințenia lui Dumnezeu stârnită împotriva păcatului. Este cauza care pornește acea sentință divină care se va abate peste cei care fac răul. Dumnezeu este mânios pe păcat deoarece acesta este o rebeliune împotriva autorității Sale, o ofensă adusă suveranității sale absolute. Cei ce se revoltă împotriva guvernării lui Dumnezeu vor fi făcuți să înțeleagă că Dumnezeu este Domnul. Vor fi făcuți să simtă cât este de măreață acea Maiestate pe care au disprețuit-o, și cât este de teribilă acea mânie amenințătoare de care le-a păsat atât de puțin. Nu că mânia lui Dumnezeu ar fi o revanșă răuvoitoare și răutăcioasă, pricinuind rău de dragul de a face rău, sau ca represalii la răul care i-a fost făcut. Nu, deși Dumnezeu Își va apăra autoritatea de Guvernator al universului, El nu va fi răzbunător.

Faptul că mânia divină este una din dovezile de perfecțiune ale lui Dumnezeu este un lucru evident nu numai din argumentele prezentate în rândurile de mai sus, ci este de asemenea un fapt clar stabilit prin afirmațiile clare ale propriului Său Cuvânt: "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer" (Rom. 1: 18). Robert Haldane comentează acest verset în felul următor:

A fost descoperită atunci când sentința morții a fost pentru prima oară pronunțată, când pământul a fost blestemat, iar omul alungat din paradisul pământesc, iar după aceea prin astfel de exemple de pedeapsă precum Potopul și distrugerea Orașelor Câmpiei prin foc din cer însă în special prin domnia morții peste tot în lume. A fost proclamată în blestemul legii asupra oricărui călcător-de-lege și a fost prefigurată în instituția jertfelor și în toate slujbele dispensației mozaice. În capitolul 8 al acestei epistole, apostolul atrage atenția credincioșilor asupra faptului că întreaga creație a devenit supusă deșertăciunii, suspinând și suferind durerile nașterii (Rom.8:22). Aceeași creație care declară că există un Dumnezeu și care-I vestește slava, dovedește de asemenea că El este Vrăjmașul păcatului și Răzbunătorul crimelor făcute de oameni. Însă, mai presus de toate, mânia lui Dumnezeu se coboară pentru a manifesta caracterul divin, acea mânie arătându-se în suferința și în moartea Lui într-un mod mult mai grozav decât s-a arătat în toate instanțele precedente în care Dumnezeu Și-a manifestat indignarea față de păcat. Pe lângă aceasta, pedeapsa viitoare și veșnică a celor răi este acum declarată în termeni mult mai serioși și expliciți decât înainte. În noua dispensație sunt două revelații date din cer, una a mâniei și alta a harului.

Din nou, faptul că mânia lui Dumnezeu este o dovadă a perfecțiunii divine este în mod clar demonstrat de ceea ce citim în Psalmul 95:11: "De aceea am jurat în mânia Mea." Există două ocazii cu care Dumnezeu "jură": atunci când face promisiuni (Gen. 22:16); și atunci când pronunță judecăți (Deut.1:34 și următoarele). În primul caz, el jură din milă pentru copiii Săi; în al doilea caz, el jură să deposedeze o generație rea de moștenirea ei, din cauza cârtirii și a necredinței. Un jurământ este o asigurare serioasă (Evrei 6:16). În Geneza 22:16 Dumnezeu spune: "Pe Mine Însumi jur". În Psalmul 89:35 El declară: "Am jurat odată pe sfințenia Mea.", în timp ce în Psalmul 95:11 El afirmă: "Jur în mânia Mea.". Astfel, Însuși mărețul Iehova apelează la "mânia" Lui ca la o perfecțiune egală cu "sfințenia" Lui; El jură pe una așa cum jură și pe cealaltă! Din nou, deoarece în Hristos "locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii" (Col.2:9) și deoarece întreaga perfecțiune divină este arătată în mod strălucit de către El (Ioan 1:18), prin urmare citim despre "mânia Mielului" (Apocalipsa 6:16).

Mânia lui Dumnezeu este o perfecțiune a caracterului divin asupra căreia avem nevoie să cugetăm frecvent. În primul rând, inimile noastre pot fi în mod corect impresionate de aversiunea lui Dumnezeu împotriva păcatului. Noi avem întotdeauna tendința să privim păcatul în mod neserios, să ignorăm hidoșenia lui, să ne scuzăm pentru el. Însă cu cât studiem și cugetăm mai mult la sila lui Dumnezeu față de păcat și la răzbunarea Sa grozavă asupra lui, cu atât mai mult ajungem să realizăm ticăloșia lui. În al doilea rând, trebuie să zămislim în noi o adevărată teamă de Dumnezeu: "Să ne arătăm mulțumitori și să-L slujim pe Dumnezeu într-un mod plăcut lui, cu reverență și cu teamă plină de evlavie; fiindcă Dumnezeul nostru e un foc mistuitor." (Evr. 12:28-29). Nu putem să-L slujim într-un mod plăcut Lui până ce nu avem o "reverență" potrivită față de Maiestatea Sa înspăimântătoare și o "teamă plină de evlavie" în fața furiei Sale care este dreaptă; iar aceste lucruri sunt cel mai bine promovate dacă ne reamintim mereu că "Dumnezeul nostru este un foc mistuitor". În al treilea rând, trebuie să implicăm sufletele noastre într-o rugăciune înfocată pentru a fi izbăviți de "mânia viitoare" (1 Tes. 1:10).

Dorința sau ezitarea noastră de a cugeta la mânia lui Dumnezeu devine un test sigur pentru adevărata atitudine a inimilor noastre față de El. Dacă nu ne bucurăm cu adevărat în Dumnezeu pentru ceea ce este El în El Însuși, adică din pricina întregii perfecțiuni care din veșnicie sălășluiește în El, atunci cum ar putea să locuiască în noi dragostea lui Dumnezeu? Fiecare dintre noi avem nevoie să ne rugăm mai mult pentru a fi păziți să nu concepem în mintea noastră o imagine a lui Dumnezeu care este modelată în conformitate cu propriile noastre înclinații spre rău. Cu mult timp în urmă Dumnezeu se plângea că "Ți-ai închipuit că sunt ca tine."(Ps.50:21). Dacă nu ne bucurăm la "aducerea aminte a sfințeniei Lui" (Ps. 97:12), dacă nu ne bucurăm știind că într-o Zi care va veni în curând Dumnezeu va face o mult mai glorioasă expunere a mâniei Sale, răzbunându-Se pe toți cei care acum I se opun, acest lucru e dovada faptului că inimile noastre nu Îi sunt supuse Lui, că suntem încă în păcatele noastre și că suntem pe calea care duce la o mistuire veșnică.

Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi (Deut. 32:43).

Și din nou citim:

După aceea am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: "Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea și puterea! Pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, și a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei." Și au zis a doua oară: "Aleluia!" (Apoc. 19:1-3).

Mare va fi bucuria sfinților în acea zi în care Domnul Își va reabilita maiestatea, Își va exercita stăpânirea înfricoșătoare, Își va preamări dreptatea și îi va doborî pe rebelii trufași care au îndrăznit să-L sfideze.

"Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?" (Ps. 130:3). Fiecare dintre noi am putea foarte bine să punem această întrebare, deoarece este scris că "cei răi nu pot ținea capul sus în ziua judecății" (Ps. 1:5). Cât de suferind a fost sufletul lui Hristos, știind că Dumnezeu I-a imputat nelegiuirile poporului Său, atunci când acestea erau pe umerii Lui! El era "înspăimântat și foarte mâhnit" (Marcu 14:33). Agonia Sa teribilă, sudoarea de sânge, strigătele și implorările lui puternice (Evr. 5:7), rugăciunea Sa repetată ("Dacă este posibil, depărtează paharul acesta de la Mine"), ultimul Său strigăt înspăimântător ("Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"), toate acestea demonstrează ce conștientizare plină de cutremur a avut El față de ceea ce era pentru Dumnezeu "nelegiuiri imputate". Ar putea foarte bine sărmanii păcătoși să strige "Doamne, cine ar putea sta în picioare?", deoarece Însuși Fiul lui Dumnezeu a tremurat sub povara mâniei lui Dumnezeu! Dacă tu, cititorule, nu "ai fugit pentru adăpost" la Hristos, singurul Mântuitor, "ce te vei face în volbura Iordanului?" (Ier.12:5).

Când îmi dau seama cum abuzează cea mai mare parte a umanității de bunătatea lui Dumnezeu, nu pot decât să fiu de acord cu cel care spune că "Cel mai măreț miracol din lumea aceasta este răbdarea lui Dumnezeu și mărinimia Lui față de o lume nerecunoscătoare. Dacă un prinț are un dușman care s-a închis într-o cetate, nu-i va trimite provizii, ci va asedia strict acel loc, făcând tot ceea ce-i stă în putință pentru a-l înfometa. Însă mărețul Dumnezeu, care ar putea într-o clipă să-Și distrugă vrăjmașii, este răbdător cu ei și cheltuiește zi de zi pentru a-i susține. De aceea are dreptate poruncindu-ne să-i binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, din moment ce El Însuși le face bine celor răi și nerecunoscători. Să nu credeți însă, păcătoșilor, că astfel veți scăpa; râșnița lui Dumnezeu funcționează încet, însă macină mărunt. Cu cât este de admirabilă răbdarea și mărinimia Lui acum, cu atât va fi mai înspăimântătoare și de nesuportat acea mânie care se ridică din bunătătatea Sa abuzată. Nimic nu este mai liniștit decât marea, totuși când este stârnită de furtună, nimic nu se manifestă mai violent decât ea. Nimic atât de dulce ca răbdarea și bunătatea lui Dumnezeu, și nimic atât de teribil ca mânia Sa atunci când se aprinde." (William Gurnall, 1660).

Deci fugi, cititorule, fugi la Hristos; "fugi de mânia viitoare" (Matei 3:7) înainte să fie prea târziu. Să nu crezi, te rugăm fierbinte, că acest mesaj îi este destinat altcuiva. Este pentru tine! Nu te mulțumi presupunând că ai alergat deja la Hristos. Convinge-te! Imploră-L pe Domnul să-ți cerceteze inima și să-ți arate o imagine corectă despre tine.

Un cuvânt pentru predicatori:
Fraților, oare predicăm noi, în lucrarea noastră de predicare, despre acest serios subiect la fel de mult pe cât ar trebui? Profeții Vechiului Testament le spuneau adesea celor care-i ascultau că viețile lor păcătoase Îl provoacă pe Sfântul lui Israel, și că ei își adună o comoară de mânie care se va întoarce împotriva lor în ziua mâniei. Iar circumstanțele din lumea de azi nu sunt mai bune decât cele de atunci. Nimic nu este atât de precis, pentru a deștepta neglijența și a-i face pe învățătorii firești să-și cerceteze inimile, ca o expunere pe ideea că "Dumnezeu este mânios în fiecare zi pe cel rău." (Ps. 7:11). Înainte-mergătorul lui Hristos și-a avertizat ascultătorii să "fugă de mânia viitoare" (Matei 3:7). Mântuitorul le-a cerut stăruitor celor ce-L ascultau: "Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în ghenă; da, vă spun, de El să vă temeți." (Luca 12:5). Apostolul Pavel a spus: "Ca unii care cunoaștem, deci, frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredințăm." (2 Cor.5:11). Credincioșia cere ca să vorbim la fel de clar despre Iad ca și despre Rai.

de Arthur W. Pink


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!