Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Ce spune Biblia despre salarizarea pastorului

Publicat la 2013-02-04 de Traian

Există mai multe pasaje biblice în care este abordat acest subiect al salarizării pastorului (preotului). În baza lor doresc să accentuez câteva adevăruri importante.

1. Salarizarea lucrătorilor în Evanghelie este porunca lui Hristos

Apostolul Pavel a dedicat capitolul 9 al Epistolei I către Corinteni în întregime acestui subiect din motiv că unii creștini din Corint îl judecau pe el și pe Barnaba zicând că ei nu au dreptul să fie la întreținerea Bisericii. Argumentând dreptul lucrătorului creștin să aibă suportul din Biserică, Apostolul face o comparație cu slujirea de la Templu în Vechiul Testament și spune:

Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. (1 Corinteni 9:13-14)

Deci, Domnul Isus a rânduit (a stabilit, a instaurat) ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie, adică de aici să-și aibă întreținerea lor.

2. Lucrătorii în Evanghelie trebuie să se supună în smerenie poruncii lui Hristos

Cunosc pastori și lucrători în Evanghelie care refuză să trăiască din Evanghelie, adică refuză să primească salarizare  din Biserică și astfel, ei se angajează la alt serviciu, sau încep o afacere, tocmai ca să-și aibă suportul din aceste afaceri și să nu le poată nimeni reproșa sau să fie judecați pe nedrept. Dar trebuie și ei și Biserica să înțeleagă că nu poți face mai multe lucruri odată și să le faci pe toate bine. Munca pastorului este foarte grea și cere mult timp și efort. De aceea, fiecare pastor, preot, fiecare lucrător în Evanghelie trebuie să se supună Domnului Hristos care a rânduit pentru cei cei propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

3. Împlinirea nevoilor lucrătorului în Evanghelie

Încă la începutul capitolului 9 din I Corinteni, Apostolul Pavel scrie:

Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează. N-avem dreptul să mâncăm și să bem? N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalți apostoli și frații Domnului și Chifa? Ori numai eu și Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm? Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie, și nu mănâncă din rodul ei? Cine paște o turmă, și nu mănâncă din laptele turmei? (1 Corinteni 9:3-7)

Toate cele scrise mai sus sunt întrebări retorice pe care le adresează Apostolul Pavel creștinilor din Corint și prin care vrea să le comunice că:

  • suportul financiar acordat lucrătorilor în Evanghelie trebuie să le împlinească nevoile lor și ale familiei lor așa ca să nu aibă nevoie să lucreze la un alt serviciu
  • Aceasta implică hrana, cheltuielile pentru deplasările care țin de lucrarea Evangheliei (împreună cu soția) și ceea ce este necesar pentru lucrarea lui, tot așa cum un ostaș când merge la război are nevoie de arme pe care nu le poate procura pe cheltuiala sa.

4. Potrivit cu bunurile duhovnicești pe care le seamănă

Pentru că Corintenilor le părea că prea mult li se cere când este vorba să ofere suport lucrătorilor în Evanghelie, Apostolul Pavel le-a adresat iar o întrebare retorică:

Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? (1 Corinteni 9:11)

Dacă un creștin va fi sincer și va compara valoarea lucrurilor duhovnicești pe care le primește de la cei care îi slujesc în Evanghelie cu valoarea lucrurilor materiale pe care le-a oferit el, va vedea că este o mare diferență. De aceea, când este vorba să le oferim suport celor care lucrează la zidirea noastră sufletească, este bine să ne gândim la valoarea lucrurilor duhovnicești pe care le-am primit  și le primim de la ei.

Salarizarea pastorului (preotului) se face potrivit cu bunurile pe care le seamănă

5. Potrivit cu mijloacele

Chiar dacă scrie despre ajutorarea sfinților din Ierusalim, în Epistola II către Corinteni, Apostolul Pavel le dă câteva principii care sunt importante și necesare de luat în considerație atunci când este stabilită de către biserica locală salarizarea pastorului sau a unui lucrător în Evanghelie. Apostolul scrie astfel:

Isprăviți, dar, acum de făcut; pentru ca, după graba voinței, să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați; (2 Corinteni 8:11-13)

Biserica trebuie să stabilească plata unui lucrător în Evanghelie potrivit cu mijloacele de care dispun. Este evident că va fi diferență între mijloacele financiare ale unei biserici mici și una mare, dar va fi diferență și în ce privește numărul de lucrători în Evanghelie care trebuie să împlinească nevoile duhovnicești ale acestor biserici.

6. Cu dărnicie

Acesta este un foarte important principiu. Biserica trebuie să fie conștientă și fiecare membru trebuie să înțeleagă că au o datorie față de cei care le slujesc în Evanghelie, de aceea să se împartă din bunurile lor cu dărnicie și cu bunăvoință, ca aceasta să fie acceptată înaintea lui Dumnezeu, cum scrie:

De aceea, am socotit de trebuință să rog pe frați să vină mai înainte la voi și să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie. Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:5-7)

7. Fiecare creștin are o obligație personală față de slujitorii care îl învață din Cuvântul lui Dumnezeu

În Epistola către Galateni, Apostolul Pavel a scris:

Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. (Galateni 6:6)

Porunca este adresată nemijlocit celui care primește învățătură din Cuvânt și i se cere să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. Un bun creștin nici odată nu va nesocoti acest aspect al uceniciei. Imediat după ce a dat această învățătură, Apostolul Pavel scrie:

Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (Galateni 6:7-9)

Conform acestui verset, cum crezi că seamănă creștinul care face parte din toate bunurile lui celui care îl învață din Cuvântul lui Dumnezeu? Dar cum seamănă creștinul care nesocotește acest aspect important al vieții creștinești?

8. Unii slujitori să fie învredniciți de îndoită cinste

Când îl învață pe Timotei cum să fie stabilită plata lucrătorilor în Biserică, Apostolul Pavel i-a scris:

Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; și: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.” (1 Timotei 5:17-18)

Tot Apostolul Pavel a explicat semnificația simbolului cu privire la  boul care treieră bucate când a scris:

În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară trebuie să are cu nădejde, și cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? Dacă se bucură alții de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. (1 Corinteni 9:9-14)

Deci, când spune că prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învrednici cu îndoită cinste, Apostolul se referă și la un salariu dublu, care este și o manifestare a cinstei, sau respectului pe care îl are biserica pentru acești oameni ca pentru niște lucrători care sunt vrednici de plata lor. Și acest îndemn este mai ales valabil pentru prezbiterii, adică lucrătorii în Evanghelie, care se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora.

9. Să prețuim mult pe cei ce se trudesc între noi

În Epistola I către Tesaloniceni Apostolul a mai scris:

Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul și care vă sfătuiesc. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi. (1 Tesaloniceni 5:12-13)

Salariul pe care îl oferă biserica pastorilor (preoților) este și o manifestare a prețului și a dragostei pe care o au pentru mai mari lor.

Puneți toate aceste principii împreună și, cu rugăciune și călăuzirea Duhului Sfânt, stabiliți pentru pastorul (preotul) vostru o plată vrednică de el, de voi ca și Biserică și de Numele Domnului nostru Isus Hristos care a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...Filmari -Foto -Sonorizari -Organizari Evenimente....Vezi aici!