Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Metoda biblică de soluționare a conflictelor

Publicat la 2013-01-19 de Traian

Biserica este formată din oameni cu defecte și slăbiciuni, dar aflați în procesul sfințirii. Niciunul dintre noi încă n-a ajuns la desăvârșire. Cei desăvârșiți au plecat deja la Domnul. De la niște oameni imperfecți, este de așteptat să ajungă și la situații conflictuale. Există pericolul conflictelor între soți, între rudenii, între frați sau între diferite grupări ale bisericii. Motive pentru declanșarea unui conflict există cu duiumul: începând cu multiplele diferențe dintre noi și sfârșind cu tot felul de capricii personale care se cer a fi satisfăcute. Dar Dumnezeu ne-a dat o metodă eficientă pentru soluționarea acestora. Copil al lui Dumnezeu nu este neapărat cel care nu ajunge niciodată într-un conflict, ci acela care reușește să-l soluționeze potrivit cu metoda divină prezentată în Cuvântul sfânt. Uneori, Dumnezeu îngăduie ca în biserică să fie partide, tocmai ca să iasă la iveală natura fiecăruia. M-au șocat cuvintele apostolului Pavel adresate corintenilor: ,,căci trebuie să fie și partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiți buni.” (1Cor.11:19) Niciodată nu m-am gândit că ar putea ieși ceva bun și dintr-un conflict. Dar adevărul este că nimic nu ne trădează mai bine adevărata noastră identitate ca acesta. Felul în care cineva reacționează într-o situație de conflict demonstrează mai bine ca oricând dacă este al Domnului sau al Diavolului. Într-o situație conflictuală, aproape că nici nu contează cine are dreptate sau nu, pe lângă importanța reacției persoanei respective în situația dată.
Timotei era prezbiterul bisericii din Efes. La un moment dat, în biserica păstorită de el, s-au ridicat două persoane, pe nume Imeneu și Filet, care s-au abătut de la adevăr, au răsturnat credința unora, producând o mare tulburare între frați. În 2Timotei capitolele 2 și 3, apostolul Pavel, îl învață pe ucenicul său, metoda divină de soluționare a conflictelor, metodă cu șanse de reușită de sută la sută. În cele ce urmează aș dori să privim asupra acestor două capitole ale epistolei, și să descoperim această metodă pentru a o putea aplica oridecâte ori este nevoie. În cadrul acestui studiu vom urmări trei aspecte: Robul Domnului în conflict, omul cu formă de evlavie în conflict și cum poți să te verifici dacă ești pe drumul cel bun sau nu într-un conflict.
1.Robul Domnului în conflict
,,Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândeță pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului; și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.” (v24-26)
Vă rog să notați un lucru foarte important. Există doar două categorii de robi în universul acesta: robi ai Domnului și robi ai Diavolului. Într-un conflict robul Domnului acționează doar așa cum am citit. Cine nu acționează în felul acesta, nu este robul Domnului, și prin urmare i-a mai rămas doar o singură opțiune: robul Diavolului.
Într-un conflict, robul Domnului nu folosește cearta ca metodă de soluționare a problemelor. El nu ridică tonul, nu debitează cuvinte jignitoare și ofensatoare la adresa celuilalt, nu revarsă asupra fratelui său un potop de răutate, nu aruncă priviri amenințătoare și nu amplifică tensiunea existentă deja în relație.
Robul Domnului este blând cu toți. Are capacitatea de a-și păstra cumpătul, de a-și cântări vorbele, de a păstra o atmosferă destinsă și de a discuta problemele fără pasiuni și isterie. Este atent cu cel de lângă el, delicat cu aspectele intime, lăsând ușa comunicării deschisă.
Robul Domnului este în stare să învețe pe toți. Are capacitatea de a aduce perspectiva biblică asupra problemelor, și de a îndrepta mereu atenția spre voia lui Dumnezeu cu privire la situația respectivă.
Robul Domnului este plin de îngăduință răbdătoare. Este îngăduitor cu slăbiciunile, greșelile și defectele fratelui său, și în același timp are o îndelungă răbdare cu acesta știind că rezolvarea problemelor nu este ceva care se petrece peste noapte, ci uneori are nevoie de ani sau chiar zeci de ani.
Robul Domnului caută să îndrepte pe potrivnici cu blândețe, nu cu mânie, răutate sau violență. Mai mult decât atât, el are nădejdea că Dumnezeu este Cel care poate schimba lucrurile: El dă pocăința, El îi ajută pe oameni să ajungă la cunoștința adevărului, și tot El le dă putere ca venindu-și în fire să se desprindă din cursa diavolului din care au fost prinși ca să-i facă voia.
Vă rog să vă imaginați puțin ce s-ar putea întâmpla într-un conflict în care fiecare dintre părți ar adopta atitudinile descrise în aceste versete: Când fiecare ar fi foarte atent să nu cumva să alunece spre ceartă, când fiecare s-ar purta cu celălalt cu o deosebită blândețe, atenție și delicatețe, când fiecare ar pune mâna pe Biblie plin de dorința de a vedea unde s-a greșit și ce trebuie făcut, când fiecare ar avea o deosebită îngăduință față de slăbiciunile celuilalt și o îndelungă răbdare, acordând timp de schimbare celui greșit, când fiecare și-ar pune toată nădejdea în Dumnezeu care poate da pocăința și eliberarea din cursa diavolului. Într-un asemenea context, conflictul ar fi stins în cel mai scurt timp, ne-am întâlni cu toții la mijlocul drumului, iar Duhul Sfânt ar putea realiza fără nici un fel de bariere unitatea pentru care S-a rugat Domnul Isus. Așa se întâmplă când oamenii sunt pocăiți. Dar când printre ei se află câte un Imeneu și Filet atunci lucrurile iau o întorsătură nefericită despre care ne vorbește capitolul 3 din 2 Timotei.
2.Omul cu formă de evlavie în conflict.
Omul care nu-L cunoaște pe Dumnezeu ci are doar o formă de evlavie, în conflict va acționa așa cum ni se descrie în capitolul 3: ,,Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrînați, neîmblînziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, și momesc pe femeile ușuratice îngreuiate de păcate și frământate de felurite pofte, care învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevărului. După cum Iane și Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot așa și oamenii aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii care Sunt stricați la minte și osîndiți în ce privește credința. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată și a celor doi oameni.” (1-9)
Omul cu forma de evlavie, dar fără putere, într-un conflict este preocupat doar de sine și de reputația sa, că doar pe sine se iubește. Banii joacă un rol important în împărțirea dreptății, acordând-o celor de la care are mai mult de profitat. El nu mai contenește cu lauda de sine la care adaugă disprețul și badjocura față de ceilalți. El este genul de persoană care nu ascultă de părinți și nu se supune nici unei autorități civile sau eclesiastice care îl cheamă la socoteală. Un astfel de om este nemulțumit de toată lumea. La fiecare găsește ceva să îi bage de vină și pentru el nimeni nu-i cum trebuie decât cine îi dă dreptate. Un astfel de om n-are evlavie, nu știe ce-i acela respect față de lucrurile sfinte, badjocorind tot ce are chef. Acestui om îi lipsesc chiar noțiunile elementare de dragoste firească, ce să mai vorbim de cea creștinească. El este neânduplecat, imposibil de a fi clintit din locul lui chiar și cu un buldozer. Bârfa, clevetirea este mâncarea cu care se hrănește, și nimeni nu poate să-i pună frână nici la gură nici la pornirile firii. El este neâmblânzit, dând pe față toată sălbăticia și cruzimea naturii sale de lup care până atunci a stat frumos ascunsă sub o piele de oaie. Fiind neiubitor de bine, nu se abține de la nici un fel de act de răutate, vânzare sau trădare a unor vechi prieteni. Obrăznicia, îngâmfarea și disprețul pentru ceilalți sunt la ele acasă în inima lui. Astfel de oameni se vâră prin case spre a-și face adepți din sufletele ușuratice și împovărate de diferite probleme vechi nerezolvate, totodată împotrivindu-se autorității lăsate de Dumnezeu, la fel ca Iane și Iambre față de Moise în vechime.
N-am făcut altceva decât să parcurg din nou, sub o traducere mai liberă versetele de mai sus. Vreau să vă întreb: Tabloul prezentat, vi se pare cumva familiar? L-ați mai văzut pe undeva? Ce se întâmplă când ambele părți aflate în conflict acționează după acest calapod? Răspunsul poate fi dat chiar printr-un singur cuvânt: dezastru. Se întâmplă destule dezastre în jurul nostru.
Dar, să nu ne amărâm prea mult sufletul cu astfel de crude realități, ci să ne punem o întrebare importantă: Ce șanse am eu de soluționare a conflictului, dacă acționez după modelul robului Domnului în fața unui adversar care acționează după modelul omului care are doar o formă de evlavie? Răspunsul este: sută la sută. Dacă eu acționez conform modelului robului Domnului, iar celălalt personaj implicat în conflict acționează conform modelului omului cu formă de evlavie, am șanse de sută la sută pentru soluționarea conflictului. Într-un asemenea caz două lucruri se pot întâmpla: Primul, și cel mai fericit este ca potrivnicul să-și vină în fire și să se desprindă din cursa diavolului în care a fost prins ca să-i facă voia. Al doilea, și mai puțin fericit, este ca potrivnicul să nu mai poată înainta, iar nebunia lui să fie dată pe față înaintea tuturor.
3.Cum poți să te verifici dacă ești pe drumul cel bun sau nu într-un conflict.
Într-un conflict, fiecare consideră că dreptatea este de partea lui, și că celălalt a greșit. Nimeni nu zice: eu am greșit și celălalt are dreptate, că dacă ar fi așa conflictul ar înceta. Problema este că fiecare se consideră posesorul adevărului, iar pe celălalt îl consideră în cel mai bun caz ca pe o victimă a diavolului. Dar întrebarea este următoarea: Într-o asemenea ceață și confuzie, cum mă pot verifica dacă sunt sigur de partea adevărului sau nu? Cred că și Timotei a fost cel puțin pentru o vreme în stare de confuzie, neștiind sigur ce se petrece. Dacă n-ar fi fost așa n-ar avea sens cuvintele lui Pavel care urmează. În capitolul 3:10-17, apostolul Pavel oferă două teste de verificare:
1.1. Urmărește modelul unor oameni vrednici de urmat
,,Tu, însă, ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, Hotărârea mea, credința mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile și suferințele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia și în Listra. Știi ce prigoniri am răbdat; și totuși Domnul m-a izbăvit din toate.”(11-12) Pavel parcă ar vrea să-i spună lui Timotei ceva de genul următor: ,,Timotee calitățile mele pe care le-am menționat, cred că mă califică să-ți dau un sfat în problema cu care te confrunți. La mine nu-i prima dată când mănânc pâinea aceasta. Din Antiohia, Iconia, și Listra, am avut de a face cu mulți ,,Imenei și Fileți”. Am fost de multe ori pe drumul acesta și știu unde duce.
În situații de conflict este înțelept să cerem sfatul unor lucrători, păstori cu experiență a căror vrednicie a fost probată în timp și a căror lucrare a trecut prin proba focului.
1.2. Rămâi la principiile pe care le-ai învățat încă din pruncie.
Parcă îl aud pe Pavel adresându-se pe un ton autoritar de părinte ucenicului său: ,,Timotee ce se petrece cu tine? Ce ai învățat tu din pruncie? Cum se poate ca imediat ce apare câte un Imeneu și un Filet să uiți toate principiile pe care le ști de o viață și să te lași hipnotizat de niște oameni specializați în arta manipulării? Unde ți-e capul Timotee?” ,, Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat: din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus” (14-15) Dacă din pruncie ai fost serios în relația ta cu Dumnezeu, ai luptat cu sinceritate împotriva păcatului, și te-ai luptat din toată inima ca să-i fi plăcut, poți fi sigur că Dumnezeu nu te va lăsa să rătăcești nici într-un anumit moment de conflict. Principiile biblice care au funcționat pe parcursul a câțiva zeci de ani, vor funcționa cu siguranță și într-un moment de criză. Nu este cazul să-ți schimbi teologia pentru că așa vrea Imeneu și Filet. Dar poate veți spune, ce mă fac dacă eu nu cunosc din pruncie Sfintele Scripturi, ci doar de doi, trei ani? În primul rând nu te crede mai înțelept decât cel care o cunoaște și o trăiește din pruncie, iar în al doilea rând gândește-te mai atent la sfaturile pe care le primești din partea celui care s-a dedicat din pruncie, studierii și trăirii Sfintelor Scripturi. Iată ce spune Pavel filipenilor: ,,Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.” (1:9-11) Dragostea pentru Domnul este foarte bună, dar dacă nu se adaugă la ea și cunoștința, există pericolul de a nu putea alege lucrurile alese, pericolul de a te întina și de a cădea. Am văzut de multe ori în viață, oameni cu dragoste de Dumnezeu, dar care nu s-au lăsat învățați de cei puși de către Dumnezeu peste ei, și conduși de o mândrie spirituală au ajuns să cadă și să se întineze.
În concluzie: Situațiile conflictuale nu sunt de dorit, dar sunt prilejurile cele mai nimerite pentru a arăta cu claritate cine sunt copiii Domnului și cine sunt copiii Diavolului. Testul este foarte simplu. Copiii Domnului , în conflict se comportă potrivit cu cuvintele: ,,Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândeță pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului; și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.” Copii diavolului, în conflict se comportă potrivit cu cuvintele: ,,Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrînați, neîmblînziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, și momesc pe femeile ușuratice îngreuiate de păcate și frământate de felurite pofte, care învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevărului. După cum Iane și Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot așa și oamenii aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii care Sunt stricați la minte și osîndiți în ce privește credința. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată și a celor doi oameni.”

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!