Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Învățătura Domnului Isus despre divorț

Publicat la 2013-01-10 de Traian

Divorțul este un subiect, care de-a lungul timpului a stârnit numeroase controverse, și față de care teologii și liderii spirituali, s-au poziționat, de la variantele cele mai restrictive până la cele mai permisive.
Omul lui Dumnezeu, care dorește să prindă cât mai precis gândirea, planurile și felul de a fi al lui Dumnezeu, trebuie să se apropie cu foarte multă prudență și precauție de un subiect ca acesta.
Dificultatea predicării despre divorț constă în faptul că impune a oferi niște răspunsuri satisfăcătoare la probleme foarte serioase, legat de cartea de despărțire a lui Moise, legat de anumite versete în care chiar Domnul Isus pare să permită divorțul, în anumite situații.
Pentru a răspunde la aceste întrebări, și pentru a prinde cât mai precis gândirea lui Dumnezeu, cu privire la acest subiect, vă propun să urmărim în Scriptură, trei aspecte:
1. Învățătura lui Moise despre divorț.
2. Învățătura cărturarilor și fariseilor despre divorț.
3. Învățătura Domnului Isus despre divorț.
1. Învățătura lui Moise despre divorț.
,,Când cineva își va lua o nevastă și se va însura cu ea, și s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva rușinos în ea, să-i scrie o carte de despărțire, și, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece, și va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă și acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărțire, și după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăși de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urîciune înaintea Domnului, și să nu faci vinovată de păcat țara pe care ți-o dă de moștenire Domnul, Dumnezeul tău.” (Deut.24:1-4)
Dacă vom citi acest text, așa cum ne-a învățat Domnul Isus, din punct de vedere al spiritului Legii nu din punct de vedere al literei ei, atunci vom descoperi faptul că legea divorțului urmărea trei scopuri:
În primul rând, legea divorțului urmărea limitarea drastică a păcatului. În rândul popoarelor din antichitate, legile morale erau atât de permisive, încât orice bărbat putea să-și alunge nevasta de acasă, pentru orice motiv, și să se căsătorească cu alta.
Legea lui Moise n-a adăugat noi motive pentru divorț, ci a realizeazat o limitare drastică a celor deja existente. Bărbatului nu i se permitea să divorțeze de soția lui pentru orice pricină, ci doar atunci când descoperea în ea vreo deficiență morală sau fizică deosebită, care putea fi probată cu martori.
Legea lui Moise a exclus toate motivele ridicole, superficiale și nedrepte pentru divorț, realizând o reducere și restrângere foarte drastică a acestui flagel al familiei.
Așadar Legea lui Moise despre divorț, n-a fost una permisivă ci una restrictivă.
În al doilea rând, legea divorțului urmărea protejarea femeii. În lumea antică, statutul femeii în societate nu era atât de privelegiat ca astăzi. Nimic nu putea fi mai lipsit de apărare, ca o femeie văduvă sau părăsită de către bărbatul ei. Existau popoare care, atunci când murea un bărbat, îi omorau și nevasta, pentru că nimeni nu considera că aceasta mai avea pentru ce să trăiască singură.
În Israel, o femeie alungată din casa bărbatului ei avea una din următoarele trei posibilități: Să fie ucisă cu pietre, pe baza motivelor incriminatoare invocate de bărbatul ei, de multe ori, pe baza unor martori mincinoși, …să ajungă cerșetoare, datorită faptului că sistemul social nu-i permitea să se întrețină singură,… sau să se prostitueze.
Când Legea lui Moise cerea bărbatului să dea femeii o carte de despărțire, ea avea în vedere protejarea femeii, nicidecum distrugerea ei. Cartea de despărțire era actul ei de nevinovăție, garanția protecției sociale și o rază de speranță pentru viitor.
Așadar Legea lui Moise nu era una distructivă ci protectivă.
În al treilea rând, legea divorțului proteja sanctitatea familiei. În lumea antică, acelaș cuplu putea să se căsătorească și să divorțeze, fără nici o problemă, de mai multe ori la rând. Când Legea lui Moise spunea că bărbatul care dă femeii o carte de despărțire, nu se mai poate recăsători cu ea, ea de fapt apăra sanctitatea familiei. Ea afirma că în căsătorie nu poți să intri și să ieși așa cum îți vine la socoteală, deoarece căsătoria nu este o joacă de copii. Înaintea lui Dumnezeu, căsătoria este un lucru serios și prin urmare trebuie abordată ca atare.
Așadar Legea lui Moise nu profanează familia ci protejează sanctitatea ei.
Ca și o concluzie preliminară:
Dupăcum Domnul Isus ne-a spus, standardul lui Dumnezeu cu privire la familie, nu îl avem în Legea lui Moise ci la creație.
Legea lui Moise și cartea de despărțire, se adresează omului într-un context în care păcatul era la culme, o coborâre a lui Dumnezeu în mocirla păcatelor noastre, spre a ne scoate de acolo. Legea lui Moise nu reprezintă o rezolvare completă a problemei familiei, ci doar o etapă, în limitarea răului și păcatului, un pas spre mai bine, către atingerea standardului divin.
Rezolvarea completă a problemei familiei este realizată de către Domnul Isus. El a împlinit Legea și prorocii, ducând până la capăt reforma familiei începută, de către Dumnezeu, prin Moise.
Să mai subliniem încă un aspect foarte important, asupra căruia vom mai reveni în cadrul acestui mesaj: Statistic este demonstrat faptul că bărbatul are o predispoziție spre infidelitate, mai mare decât femeia. Însă cu toate acestea, în Legea lui Moise, nu găsim scris nimic despre o carte de despărțire pe care să o acorde femeia către bărbatul infidel. De fapt femeia nici nu își dorea așa ceva, și nici statutul ei social nu-i permitea să emită asemenea pretenții. Acest fapt este o dovadă în plus a faptului că scopul lui Dumnezeu n-a fost despărțirea familiei ci protejarea ei.
2. Învățătura cărturarilor și fariseilor despre divorț.
Cărturarii și fariseii afirmau că Legea lui Moise poruncea omului să își lase nevasta, în anumite condiții. Ei considerau că este chiar păcat să nu divorțezi atunci când nevasta intră sub culpă. Ce nu le era lor foarte clar, erau motivele pentru care aveau obligația să divorțeze. Părerile rabinilor variau de la motivele cele mai puerile, cum ar fi afumatul mâncării, până la cele mai serioase, cum ar fi curvia, iar când L-au abordat pe Domnul Isus pe această temă, doreau să afle, El de partea cui se situează.
O astfel de interpretare a Legii era cel mai bun pretext cât și paravan pentru curvie. În spatele unei asemenea legi, puteai foarte bine să-ți satisfaci toate poftele cărnii și în același timp să rămâi și neprihănit. O religie mai atractivă ca aceasta, nici că s-ar fi putut inventa.
Observați vă rog diferența de abordare între învățătura lui Moise și cea a fariseilor, despre divorț. Legea lui Moise urmărea limitarea răului deja existent și recuperarea a ceea ce se mai putea, dintr-o familie distrusă de diavolul prin păcat, pe când cărturarii și fariseii foloseau Legea cărții de despărțire, ca pe o legitimitate pentru trăirea în păcat, ori Dumnezeu nu ne dă nici o portiță, pentru continuarea în păcat, ci doar pentru ieșirea de acolo.
Lucrurile stăteau la fel cum este astăzi cu doctrina Harului. Frumusețea Harului lui Dumnezeu constă în faptul că, un om nu poate fi atât de căzut, în păcatele sale, încât Dumnezeu să nu-L poată reabilita, dacă acesta se pocăiește. Însă mulți oameni transformă Harul lui Dumnezeu în desfrânare, folosindu-L ca pe un paravan pentru păcat, ori Harul lui Dumnezeu nu este o șansă pentru rămânerea în păcat, ci una pentru ieșirea de acolo.
3. Învățătura Domnului Isus despre divorț.
Domnul Isus subliniază sanctitatea familiei. Când a fost abordat în legătură cu cartea de despărțire, Domnul Isus a definit familia, în termenii în care a conceput-o Dumnezeu de la început: ,,Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început n-a fost așa.” (Mat.19:8) Bărbatul și femeia au fost creați de către Dumnezeu cu scopul de a alcătui un singur trup, pentru toată viața lor pământească, nu doar pentru o anumită perioadă de timp. Prin căsătorie, Dumnezeu realizează între cei doi o legătură indisolubilă, ceva ce omul nu are voie să despartă. Conform Domnului Isus, căsătoria este definită în Genesa, și spre aceasta trebuie să țintim. Deci Domnul Isus este împotriva divorțului.
Domnul Isus folosește totuși o expresie care complică situația, și asupra căreia trebuie să mai medităm puțin. Această expresie este:,,afară de pricină de curvie”. Se pare, (repet se pare) că Domnul Isus admite totuși o portiță pentru divorț. Întâlnim această expresie în Matei 19:9 și Matei 5:32.
Vom porni în dezbaterea problemei de la versetele din predica de pe munte, unde Domnul Isus oferă interpretarea Sa personală asupra unor chestiuni din Legea lui Moise, iar pentru a le înțelege în mod corect, le vom interpreta în contextul întregei predici de pe munte: ,,Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești.” Dar Eu vă spun că ori și cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui. Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. S-a zis iarăși: „Oricine își va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărțire.” Dar Eu vă spun că ori și cine își va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.” (Mat.5:27-32)
Pentru început este necesar să ne familiarizăm puțin cu termenii: curvie și preacurvie. (în limba greacă porneia și moihatai). De obicei, curvia este asociată cu relațiile sexuale de dinainte de căsătorie iar preacurvia este asociată cu relațiile sexuale nelegitime de după căsătorie. O astfel de delimitare este bună până la un punct, dar uneori poate să ne încurce, cum este și în cazul de față. În limba greacă, cuvântul ,,curvie sau porneia” este un termen foarte general, care denotă orice fel de relații sexuale neligitime, fie înainte de căsătorie, fie după aceasta, iar cuvântul ,,preacurvie sau moihatai” este un termen mai specific și privește spre relațiile sexuale nelegitime, doar prin prisma încălcării legământului de căsătorie. Cu alte cuvinte, curvia include și preacurvia, sau dacă vreți, preacurvia este o formă de curvie. Termenul cel mai general care desemnează păcatele cărnii este ,,curvia sau porneia”, iar formele pe care aceasta le poate lua sunt: ,,preacurvia sau moihatai”, ,,necurăția sau akatharsia”, etc.
Interpretând porunca a șaptea din decalog, Domnul Isus a afirmat că de păcatul preacurviei se face vinovat nu doar cel care trăiește în relații sexuale nelegitime, ci chiar și cel care a poftit în inima lui, trupul nevestei aproapelui său, iar problema aceasta este atât de serioasă încât este de preferat să-ți scoți ochiul sau să-ți tai mâna, decât să ajungi în iad. Prin urmare, puritatea morală a relațiilor de căsătorie, trebuie să ajungă până la nivelul privirii, gândirii, simțirii și a dorințelor.
După ce Domnul Isus ridică, cu foarte multă fermitate, ștacheta morală foarte sus, punând semnul egalității între preacurvia în fapt și preacurvia din privire, se ocupă și de problema divorțului, unde rostește expresia care ne preocupă: ,,S-a zis iarăși: „Oricine își va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărțire.” Dar Eu vă spun că ori și cine își va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește.” (Mat.5:31-32)
Marea întrebare este, ce a vrut să spună Domnul Isus prin expresia: ,,afară de pricină de curvie”. Cei care definesc termenul ,,curvie” prin telațiile sexuale înainte de căsătorie, afirmă că singurul temei pentru divorț este: dacă fata n-a fost găsită fecioară. Iată că încă odată bărbatul scapă ,,basma curată”, apropo de faptul că cartea de despărțire dădea drepturi numai bărbatului, care statistic are o predispoziție mai mare spre infidelitate. Dar chiar și așa interpretând textul, înseamnă că problema cu divorțul și căsătoria, ar trebui să se limpezească în noaptea nunții, și că de a doua zi după nuntă, nu ar mai trebui să se aducă niciodată în discuție problema divorțului. Deci nu există nici un temei ulterior pentru divorț, nici măcar dacă partenerii sunt infideli unul celuilalt. Singura soluție biblică pe care o au cei doi la dispoziție este pocăința și iertarea. Personal, nu văd nimic în neregulă cu o astfel de interpretare.
Însă aș vrea să privim problema cu mai multă profunzime, în contextul predicii de pe munte. Aș dori să interpretăm expresia: ,,afară de pricină de curvie” dintr-o altă perspectivă: Nu credeți că ar exista vreo legătură între această expresie și versetele 27 și 28?: ,,Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești.” Dar Eu vă spun că ori și cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.” Când Domnul Isus a afirmat că, curvia este singurul temei pentru divorț, la ce s-a referit? Prin definirea termenilor, am văzut deja că curvia include și preacurvia, iar Domnul Isus a afirmat că preacurvia include chiar și privirea pătimașă asupra trupului nevestei altuia. Oare este greșit să afirmăm că expresia,, afară de pricină de curvie” implică chiar și curvia cu privirea? Este oare curvia cu privirea un temei pentru divorț?
Dar, apropo, de faptul că, cartea de despărțire îndreptățea totdeauna bărbatul să divorțeze: Cartea de despărțire, chestia cu fecioara sau ne-fecioara, toate incriminau femeia și confereau bărbatului dreptul la divorț. Se pare că Domnul Isus procedează exact invers. Mesajul lui nu mai este îndreptat împotriva femeilor ci împotriva bărbaților, și acesta este următorul: ,,Vreți să divorțați, foarte bine. Hai să lămurim odată pentru totdeauna, cine este îndreptățit să divorțeze. Cine și cui trebuie să-i acorde cartea de despărțire? Atenție, comanda la mine! De fiecare dată când ați privit cu poftă spre trupul altor femei, soțiile voastre ar fi avut dreptul să vă părăsească, iar voi ar fi trebuit să vă debarasați de un ochi, o mână sau de un picior din trup. Mai dorește cineva să discutăm despre divorț? Mai are cineva vreo nelămurire?”
Asta înseamnă să interpretezi Legea din punct de vedere al spiritului, nu din punct de vedere al literei. Litera Legii spune: ,,Celălalt m-a înșelat, deci am dreptul să divorțez de el.” Spiritul Legii spune: ,,De fiecare dată când am privit cu poftă spre soția aproapelui meu, soția mea ar fi avut dreptul să se despartă de mine. Dacă totuși nu sunt singur, dacă totuși am o soție care mă iubește, mă îngrijește și mă respectă, este numai Harul lui Dumnezeu. Dar mai mult decât atât, Dumnezeu definește păcatul drept curvie spirituală. De fiecare dată când am păcătuit, Dumnezeu ar fi avut dreptul să mă pedepsească și să mă abandoneze. Dacă încă bunătățile Domnului se înoiesc față de mine în fiecare dimineață, este doar măreția Harului Său.”
Noi putem interpreta Legea lui Dumnezeu, fie din punct de vedere al literei, divorțând de partenerul infidel, fie din punct de vedere al spiritului, iertând pe cel care a păcătuit, dupăcum și noi am fost iertați. Dar să nu uităm un lucru de căpătâi: Tot în predica de pe munte, Domnul Isus ne mai spune ceva foarte important: ,,Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.” (Mat.7:1-2) Aceste versete afirmă că, noi decidem cu ce judecată vom fi judecați. Dumnezeu ne va judeca după aceleași criterii după care îi judecăm noi pe cei care ne greșesc. În cazul nostru: Dacă alegem portița divorțului, față de partenerul infidel, să ne așteptăm ca la primul nostru păcat și Dumnezeu să divorțeze de noi. În schimb, dacă alegem calea iertării și împăcării, atunci ne putem aștepta ca și Dumnezeu să ne ierte atunci când păcătuim. De aceea, Domnul Isus ne îndeamnă, ca înainte de a-i judeca pe alții, să ne judecăm foarte bine pe noi înșine: ,,De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? Sau, cum poți zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” și, când colo, tu ai o bîrnă într-al tău?… Fățarnicule, scoate întâi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.” (Mat.7:3-5)
În concluzie:
Cei care se consideră suficient de desăvârșiți, în lumina versetelor cu ochiul, mâna, paiul și cu bârna, și care cred că în urma judecății drepte a lui Dumnezeu, vor rămâne în picioare, au dreptul să divorțeze atunci când partenerul de viață este infidel.
În schimb, pentru cei care doresc să beneficieze de Harul și de iertarea lui Dumnezeu, nu există nici un temei biblic pentru divorț, nici măcar necredincioșia în căsătorie. Cei care doresc să beneficieze din partea lui Dumnezeu de o judecată bazată pe milă, îndurare și iertare, trebuie să acorde milă, îndurare și iertare, chiar și partenerului infidel.
Nu pot încheia acest mesaj până nu adresez un cuvânt și celor care deja au fost târâți de către diavolul printr-un divorț. Divorțul nu este păcatul care nu se iartă. Nepocăința este păcatul care nu se iartă. Domnul Isus a acordat iertare și mântuire chiar și femeii samaritence, care avusese cinci bărbați, și nici măcar al șaselea cu care trăia, nu era bărbatul ei legal. Prostituatele au fost o categorie socială de care Domnul Isus s-a ocupat în mod special. Vestea bună este că, sângele lui Isus Cristos poate să spele chiar și păcatul divorțului.
Este adevătat că cei care au trecut printr-un divorț, nu se mai pot implica în anumite slujbe, în biserică, cum ar fi: predicarea sau păstorirea, la fel cum cineva care și-a pierdut degetele nu mai poate fi pianist, însă aceștia se pot implica cu succes, în alte lucrări spirituale cum ar fi consilierea familiilor divorțate.
Harul Domnului îi include chiar și pe cei care au trecut printr-un divorț, însă îi exclude pe cei care folosesc divorțul ca pe o portiță de evadare spre păcat.

Vasile Mich

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR DE POMI FRUCTIFERI...Vezi aici!