Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Un cuvânt de bobotează, un cuvânt despre trezire.

Publicat la 2013-01-05 de Traian

,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor,” (Luca 3:2-3)
Cu toții suntem de acord asupra faptului că, lucrarea lui Ioan Botezătorul a produs o intensă mișcare de înviorare și trezire spirituală, în sânul națiunii lui Israel. Iată cum descrie Scriptura, impactul lucrării lui Ioan, asupra ținutului Iudeii: ,,Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea și din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.” (Matei 3:5-6)
Mulțimi mari de oameni, au început să asculte propovăduirea plină de putere a profetului, iar prin primirea botezului pocăinței, mărturiseau că pentru a intra în familia lui Dumnezeu, nu este suficient să te numești evreu ci trebuie să faci roade vrednice de pocăință.
Botezul lui Ioan avea la bază o practică a evreilor de a face prozeliți. Neevreii care simpatizau cu națiunea lui Israel și care doreau să se alăture religiei acestuia, primeau un botez, în urma căruia li se schimba numele, iar din păgâni deveneau prozeliți.
Noutatea lui Ioan consta în faptul că el afirma că nu numai păgânii aveau nevoie de acest botez ci chiar și evreii, deoarece descendența din Avraam nu garantează intrarea în familia lui Dumnezeu, ci dobândirea unui caracter ca al lui Dumnezeu. Acest fapt a dat o lovitură de moarte formalismului iudaic, facilitând dezvoltarea relației personale cu Dumnezeu, al fiecărui credincios în parte.
Însă înainte ca lucrarea lui Ioan să declanșeze această mare trezire spirituală în Israel, ,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.” Abia după aceea ,,Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor.”
Acesta este tiparul în orice trezire spirituală. În primul rând, Cuvântul lui Dumnezeu îi vorbește unui om al Său, iar apoi acesta plin de puterea Cuvântului, pornește în lucrare, iar rezultatul este o mare trezire spirituală.
De aceea mesajul de astăzi se intitulează: Un cuvânt de bobotează, un cuvânt despre trezire”
În cadrul acestui mesaj, vom căuta să răspundem la următoarele întrebări:
1. Ce înseamnă că, Cuvântul Domnului vorbește cuiva?
2. Care este cadrul potrivit în care Cuvântul Domnului vorbește?
1. Despre ce vorbește Cuvântul Domnului?
1. Ce înseamnă că, Cuvântul Domnului vorbește?
A-ți vorbi Cuvântul Domnului, este mai mult decât a citi în Biblie, a asculta o predică, a absolvi o școală biblică sau a avea anumite cunoștințe teologice. Lucrarea lui Ioan s-a desfășurat pe vremea marilor preoți Ana și Caiafa, care erau savanți în Scripturi, și cu toate acestea lor nu le-a vorbit Cuvântul Domnului. Pe vremea Domnului Isus, mulți au ascultat predicile Sale, și cu toate acestea, lor nu le-a vorbit Cuvântul Domnului. Iată ce a afirmat despre aceștia, Domnul Isus, cu ocazia rostirii pildei semănătorului: ,,Ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?” Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd, și cu toate că aud, nu aud, nici nu înțeleg. Și cu privire la ei se împlinește proorocia lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.” Dar ferice de ochii voștri că văd; și de urechile voastre că aud!” (Mat.13:10-16)
Există și în zilele noastre, mulți oameni care petrec o mare parte din timpul lor studiind Biblia, care au chiar studii teologice superioare, știu să despice firul în patru și predică altora de la amvoane, însă cărora nu le vorbește Cuvântul Domnului. Oare poate fi ceva mai trist decât aceasta?
Dar întrebarea este următoarea: Ce se întâmplă atunci când Cuvântul Domnului vorbește? Când Cuvântul Domnului vorbește, apar în existență lucruri din nimic, deoarece prin Cuvântul Său, Dumnezeu a creat lumea din nimic. Când Cuvântul Domnului vorbește bolnavii sunt însănătoșiți, morții înviază, demonii o iau la fugă, furtunile se potolesc, pâinile se înmulțesc, cei smeriți primesc mântuirea iar păcătoșii cad cu fața la pământ. Sutașul a cunoscut puterea Cuvântului lui Dumnezeu când s-a exprimat astfel: ,,zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit.” (Mat.8:8) Când Cuvântul Domnului vorbește întreg lăuntrul nostru este scos la iveală înaintea Domnului, deoarece: ,,Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.” (Evr.4:12) Când Cuvântul Domnului vorbește, Duhul Sfânt este acolo ca să-L confirme cu putere. (1Cor.2:4) Când Cuvântul Domnului vorbește, Dumnezeu Însuși este prezent ca să-și întărească Cuvântul prin semne și minuni. (Mc.16:20)
Cred că problema bisericii de astăzi este că auzim prea mult cuvântul oamenilor și prea puțin Cuvântul lui Dumnezeu. În bisericile de astăzi, există prea multă vorbărie goală fără putere și prea puțin Cuvânt viu și lucrător, prea multă înțelepciune umană și prea puțină descoperire divină. Aceasta este cauza pentru care adevărata trezire spirituală întârzie să apară.
Înainte de declanșarea unei treziri spirituale, omul sau oamenii lui Dumnezeu, trebuie să primească de la Domnul, acea ungere și umplere specială a Duhului Sfânt, care Îi permite lui Dumnezeu să lucreze cu putere, prin Cuvântul Său revelat în Scripturi, la iluminarea minților oamenilor și la transformarea inimilor acestora după voia lui Dumnezeu. Doar atunci când Duhul Sfânt umple în întregime vasele Sale de lucru, Dumnezeu vorbește cu putere prin Cuvântul Său.
2. Care este cadrul potrivit în care Cuvântul Domnului vorbește?
Privind la exemplul lui Ioan găsim scris că: ,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie” În pustie, a vorbit Dumnezeu lui Moise, pe când era păstor la oi. În pustie, i-a vorbit Dumnezeu lui Israel, la muntele Sinai, când i-a dat legile și poruncile Sale. Domnul Isus se retrăgea în locuri pustii pentru a primi acolo de la Tatăl ce trebuia să spună și cum trebuia să vorbească. În pustiul Arabiei a primit Pavel Evanghelia lui Cristos, despre care a spus că nu îi este rușine, deoarece aceasta este puterea lui Dumnezeu, și în pustiul insulei Patmos, Ioan L-a văzut pe Cristos, și a primit din partea Lui, mesajul pentru cele șapte biserici, cât și Cuvântul despre revenirea lui Cristos.
Se pare că pustia este locul preferat al lui Dumnezeu în a-și descoperi Cuvântul Său, oamenilor Săi. Oare de ce are Dumnezeu preferințe atât de ciudate? Pustia are niște caracteristici, care îl ajută pe omul lui Dumnezeu să recepționeze Cuvântul lui Dumnezeu, mult mai bine decât în alte locuri. Să urmărim câteva dintre ele:
În primul rând, în pustie este liniște. Lui Dumnezeu nu-I place să vorbească pe un fond de gălăgie. Cuvântul Său este mult prea important ca să fie rostit într-un loc plin de zgomote. Gălăgia oamenilor politici: Tiberiu Cezar, pilat din Pont, Irod din Galileia, Filip din Ituria, sau a oamenilor religioși Ana și Caiafa, ar fi produs distorsionarea acurateții Cuvântului divin, de aceea Ioan a trebuit să lase deoparte părerile tuturor acestor oameni, și să se ducă în pustie, unde să poată auzi, în liniște, doar Cuvântul Domnului.
Dacă vrem să auzim Cuvântul Domnului, trebuie să ne găsim propria noastră pustie, în care să ne retragem. Cuvântul Domnului nu poate să ne vorbească, atâta vreme cât cu un ochi suntem pe ecranul televizorului și cu altul în epistola lui Pavel către Romani. El nu are nimic să ne comunice, în cele cinci minute, în care citim în viteză, un capitol din Biblie, cu grija la zecile și sutele de treburi, la care abia așteptăm să alergăm. Cuvântul Domnului ne este închis, atâta vreme cât suntem mai îndrăgostiți, de părerile teologice ale unui anumit dr. Prof. Univ…. decât de cuvintele Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu vorbește doar celor care sunt dispuși să reducă la tăcere orice alte voci, să facă liniște în mintea și ființa lor și să aștepte în tăcere, cu răbdare, fără grabă, șoapta Domnului.
În al doilea rând, pustia este un loc al sărăciei, iar Cuvântul Domnului este doar pentru cei săraci. În sinagoga din Nazaret, citând din sulul cărții Isaia, printre altele Domnul Isus a spus: ,,Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia;” (Lc.4:18) Evanghelia este doar pentru cei săraci, adică pentru cei care își recunosc sărăcia lor spirituală înaintea lui Dumnezeu. De aceea Domnul Isus a spus: ,,Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor.” (Mat.11:25) sau: ,,Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” (Mc.2:17) Prima dintre fericiri afirmă foarte clar că Împărăția cerurilor este doar pentru cei săraci în duh. (Mat.5:3)
Așadar, dacă vrem să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne recunoaștem propria sărăcie și neputință spirituală înaintea lui Dumnezeu. Înainte ca Dumnezeu să ne vorbească trebuie să mărturisim că fără El și fără Cuvântul Lui, viața noastră este la fel de goală ca o pustie. Duhul Sfânt este Cel care realizează, în noi, această lucrare, atunci când suntem sinceri și deschiși înaintea Lui.
În al treilea rând, pustia este locul în care învățăm să trăim mai mult pentru suflet decât pentru trup. În ce privește trupul, pustia nu oferă prea multe opțiuni. În pustie, există mai puține șanse pentru îmbuibare, și mai multe șanse pentru cumpătare, decât într-un oraș. În pustie oferta culinară este destul de limitată: lăcuste și miere sălbatică. De aceea, pustia este adesea asociată cu postul și rugăciunea, și un loc potrivit pentru acestea. În pustie nu te ispitesc mirosurile de cârnați afumați, atunci când îți propui să postești. În pustie învățăm să ne ținem trupul în stăpânire, să fim cumpătați, înfrânați și să ne canalizăm toată energia spre Dumnezeu.
Dacă vrem să auzim Cuvântul Domnului, trebuie să ne deprindem și cu pustia postului și rugăciunii, în care învățăm să trăim mai mult pentru suflet decât pentru trup.
3. Despre ce vorbește Cuvântul Domnului?
Până în acest moment, am văzut ce se întâmplă atunci când Cuvântul Domnului vorbește, și care este cadrul în care Dumnezeu Își descoperă Cuvântul Său. În continuare aș dori să observăm despre ce vorbește Cuvântul Domnului. Sau, Cuvântul Domnului, este un Cuvânt despre ce?
În primul rând, Cuvântul Domnului este un Cuvânt despre Cristos. Ioan Botezătorul a fost un pregătitor al căii lui Cristos. El nu s-a predicat pe sine, nici nu s-a scos în evidență pe sine ci pe Cristos. Când noroadele, care erau în așteptarea lui Mesia și-au îndreptat privirile spre el, Ioan le-a răspuns foarte clar: ,,Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, și căruia eu nu Sunt vrednic să-I desleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Acela are lopata în mână; Își va curăți aria cu desăvârșire, și Își va strânge grâul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Lc.3:16-17) Când ucenicii lui Ioan au început să fie geloși pentru învățătorul lor, datorită succesului Domnului Isus, Ioan le-a răspuns: ,,Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” (Ioan1:30)
Totdeauna Cuvântul Domnului Îl are în centru pe Cristos și lucrarea Sa. Esența evangheliei este Cristos și El răstignit. Cristos este esența evangheliei cât și a propovăduirii creștine. O evanghelie centrată pe om și pe realizările sale nu este evanghelia lui Cristos. O propovăduire care preamărește omul este o lucrare de rătăcire.
În al doilea rând, Cuvântul Domnului este un Cuvânt despre o transformare radicală pe care o realizează Cristos, prin lucrarea Sa, în viața omului. La Ioan au venit și niște oameni care au avut impresia că Cuvântul Domnului, are de a face cu formalismul religios, și că tot ceea ce li se cere este schimbarea apartenenței religioase prin botez. Răspunsul lui Ioan față de acești oameni a fost foarte drastic: ,,Pui de năpîrci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți, deci, roade vrednice de pocăința voastră, și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam… Noroadele îl întrebau, și ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; și cine are de mâncare, să facă la fel.” Au venit și niște vameși să fie botezați, și i-au zis: „Învățătorului, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați.” Niște oștași îl întrebau și ei, și ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre.” (Lc.3:8, 10-14)
Cuvântul lui Dumnezeu nu are nimic de a face cu superficialitatea, cu formalismul, cu prefăcătoria, cu jumătățile de măsură sau cu continuarea în păcat. Cei care caută în Scriptură argumente pentru consumul de alcool, pentru divorț, recăsătorire, și pentru alte forme de trăire în păcat, n-au nimic în comun cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre o desăvârșire a caracterului nostru, la fel ca și al lui Dumnezeu, prin lucrarea Domnului Isus: ,,Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, și căruia eu nu Sunt vrednic să-I desleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Acela are lopata în mână; Își va curăți aria cu desăvârșire, și Își va strânge grâul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Lc.3:16-17)
În al treilea rând, Cuvântul Domnului este un Cuvânt despre dreptatea lui Dumnezeu care va judeca pe cei care nu se lasă transformați de El: ,,Acela are lopata în mână; Își va curăți aria cu desăvârșire, și Își va strânge grâul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Lc.3:17) Cuvântul lui Dumnezeu este un Cuvânt de judecată a lui Dumnezeu împotriva tuturor celor care L-au călcat în picioare, prin nepăsare, pe Fiul Său: ,,Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți…” (Fap.17: 30-31) Concepția despre un Dumnezeu care nu pedepsește, nu judecă, este nebiblică și nu are nimic în comun cu Cuvântul lui Dumnezeu.
În concluzie:
,,Acela are lopata în mână; Își va curăți aria cu desăvârșire, și Își va strânge grâul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Lc.3:17)
Cine este grâul și cine este pleava? Psalmul 1 ne oferă un răspuns potrivit la această întrebare: ,,Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit. Nu tot așa este cu cei răi: ci ei Sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei rău nu pot ținea capul sus în judecății, nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți. Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.” A fi grâu sau pleavă are de a face cu lucrurile în care ne găsim plăcerea: Cei care își găsesc plăcerea în sfatul celor răi, în calea celor păcătoși și în scaunul celor badjocoritori sunt pleavă, iar cei care își găsesc plăcerea în Cuvântul Domnului sunt grâu.
A-ți găsi plăcerea în Cuvântul Domnului înseamnă, a-ți găsi propria ta pustie unde Domnul să poată să-ți vorbească, a pregăti în inima ta cadrul în care Cuvântul Domnului să-și manifeste toată puterea transformatoare.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!