Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Minunile crăciunului

Publicat la 2012-12-20 de Traian

Farmecul crăciunului este dat și de faptul că evenimentele pe care le comemorează sunt presărate cu foarte multe minuni: diverse arătări de îngeri, fenomene astronomice unice, naștere supranaturală,… iată doar câteva dintre minunile crăciunului.
Minunile crăciunului contribuie la ridicarea interesului nostru față de această sărbătoare, pentru că la crăciun, nu sărbătorim niște evenimente istorice obijnuite ci sărbătorim Minunea Minunilor, Îl sărbătorim pe Cel al Cărui Nume este ,,Minunat”.
În cele ce urmează, vă provoc să medităm la următoarele aspecte, legat de subiectul: ,,Minunile crăciunului”:
1. De ce face Dumnezeu minuni la crăciun?
2. Care este semnificația minunilor crăciunului?
3. Care este cea mai mare minune a crăciunului?
1. De ce face Dumnezeu minuni la crăciun?
Meditând la această întrebare, am descoperit două răspunsuri:
În primul rând, Dumnezeu face minuni la crăciun, deoarece minunile reprezintă modul normal al lui Dumnezeu de a lucra.
Oriunde lucrează Dumnezeu se întâmplă minuni. La Dumnezeu, minunile sunt o normalitate. Când lucrează Dumnezeu, El lucrează potrivit cu măreția Sa, potrivit cu resursele Sale nelimitate, potrivit cu natura și caracterul Său.
Dacă Dumnezeu nu ar lucra prin minuni, S-ar compromite pe Sine. În 1Împărați 10:13, ni se spune că Solomon, când a fost vizitat de către Împărăteasa din Seba, i-a oferit acesteia, daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Pentru Solomon ar fi însemnat o mare dezonoare dacă ar fi apărut înaintea împărătesei, cu niște ,,chinezării” sau lucruri contrafăcute. Tot așa și Dumnezeu, datorită ,,blazonului” Său, nu-și poate permite să lucreze altfel decât prin minuni.
Prin urmare, noi Îl onorăm pe Dumnezeu ori de câte ori venim înaintea Lui pentru a-I cere lucruri mari, deoarece prin faptul acesta noi dovedim că Îl considerăm, un Dumnezeu mare și atotputernic. Noi Îl jignim pe Dumnezeu, ori de câte ori Îi cerem lucruri mărunte și neânsemnate, deoarece prin aceasta demonstrăm că Îl considerăm, un Dumnezeu mic și neânsemnat.
Minunile crăciunului ne provoacă să ne reconsiderăm imaginea pe care o avem despre Dumnezeu, cât și atitudinea noastră înaintea Lui. Minunile crăciunului ne provoacă să-I cerem lui Dumnezeu lucruri mari, pe care numai El ni le poate da, și El va fi încântat să o facă.
În al doilea rând, Dumnezeu face minuni de crăciun, deoarece transformarea pe care dorește să o realizeze în viața noastră implică minuni.
Păcatele noastre ne-au cufundat atât de jos, încât pentru a fi scoși de acolo este nevoie absolută de minuni.
Dumnezeu dorește să ne înalțe atât de sus, încât pentru realizarea acestui lucru este nevoie de minuni.
Scopurile lui Dumnezeu, pentru viața noastră, sunt atât de mari încât nu pot fi realizate decât prin minuni.
Elementul supranatural este ceea ce conferă unicitate creștinismului. Un creștinism golit de minuni, nu se deosebește cu nimic de socialism, comunism sau alte filozofii umaniste. Creștinismul este religia relației omului cu Dumnezeu. Creștinismul este religia schimbării naturii diabolice a omului păcătos, cu natura divină a Sfintei Treimi. Aceasta este cu adevărat o mare minune. În centrul creștinismului se află lucrarea Domnului Isus și a Duhului Sfânt, realizate în viața omului. A scoate acestea din creștinism, înseamnă a-i pierde esența și a rămâne cu un set de reguli și de tradiții, care nu folosesc la nimic.
Sărbătoarea crăciunului ne provoacă să învățăm să depindem mai mult de Dumnezeu și să învățăm că fără El nu putem face nici măcar lucrul cel mai mic. Ceea ce facem prin puterea noastră, nu folosește la nimic, și la un moment dat, va ajunge să ne dezguste și să ne plictisească. Doar ceea ce face Dumnezeu este mereu proaspăt, captivant, interesant și minunat. Doar cuvintele lui Dumnezeu sunt pline de putere, doar relația cu Domnul Isus este fascinantă și doar faptele Duhului Sfânt sunt minunate, deaceea noi trebuie să spunem ca și Ioan Botezătorul: ,,Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” (Ioan3:30)
2. Care este semnificația minunilor crăciunului?
Vă propun să privim la câteva din minunile crăciunului și să încercăm să le înțelegem semnificația:
Arătarea îngerilor, la păstorii de pe câmpiile Betleemului.
Această minune ne învață că răspândirea Vestei Bune, la cei nemântuiți este un miracol ceresc, și nu poate fi realizată prin puterea noastră. Dupăcum păstorii, pentru a putea înțelege că Pruncul născut în iesle era Mântuitorul lumii și al lor personal, aveau nevoie de o înrâurire divină, tot așa și oamenii păcătoși, pentru a-L putea cunoaște pe Cristos și a crede în El, au nevoie de lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este Acela care-L descoperă lumii pierdute pe Cristos. De aceea Pavel spunea corintenilor: ,,Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Cor.2:4-5) Fiecare predicator trebuie să poată rosti, în dreptul lui, cu toată convingerea aceste cuvinte, pentru că vorbele noastre fără dovada de putere a Duhului Sfânt, nu folosesc la nimic.
Steaua magilor.
Călăuzirea magilor spre Cristos, printr-o stea de pe cer, ne învață că, călăuzirea oamenilor spre Cristos este tot o minune. Dacă Dumnezeu nu ne călăuzește, ne rătăcim cu Biblia în mână, la fel ca marii preoți din Ierusalim. Însă dacă Dumnezeu este cel care ne călăuzește pașii, atunci putem să-L găsim pe Cristos, chiar venind din inima păgânismului, din Babilon. De fapt aceasta este una dintre marile enigme ale crăciunului: Preoți cunoscători ai profețiilor biblice, aflându-se doar la câțiva kilometri de Domnul Isus au rămas fără El, iar vrăjitori veniți de la peste o mie de kilometri de Domnul Isus, l-au aflat și au fost mântuiți. Pentru a fi călăuzit spre Domnul Isus, tot ce se cere este să-L cauți pe El și să te lași călăuzit spre El.
Arătarea îngerului lui Iosif.
Această minune ne vorbește despre faptul că numai Duhul Sfânt poate să biruiască prejudecățile din mintea oamenilor, și să-i convingă de voia lui Dumnezeu. Cine altul decât Dumnezeu, ar fi putut să-l convingă pe Iosif, de faptul că logodnica lui este curată, și că ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt? Dacă Duhul Sfânt nu ne-ar lumina mintea, am rămânea pentru totdeauna pradă suspiciunilor, prejudecăților și preconcepțiilor ei.
Arătarea îngerului Mariei.
Această minune ne vorbește de faptul că numai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, poate să-i convingă pe oameni de planurile Sale minunate, și să-i determine să accepte voia Sa. Cine ar fi putut s-o convingă pe tânăra fecioară Maria, să renunțe la visurile și aspirațiile ei, în legătură cu logodnicul ei, pentru a accepta un plan care ar fi putut s-o despartă de Iosif sau s-o trimită la moarte, condamnată pe nedrept de preacurvie? Cine l-a convins pe Moise să renunțe la comorile Egiptului și la plăcerile de o clipă ale păcatului, în schimbul ocării lui Cristos? Cine l-a determinat pe Pavel să socotească toate câștigurile lumii acesteia, ca o pierdere, spre a-L câștiga pe Cristos? Cine poate să-i convingă pe oameni să renunțe la păcate, la relații păcătoase, sau la însăși viața lor pentru Domnul Isus? Cine i-a convins pe martiri să urce liniștiți pe rugul aprins, decât să se lepede de Cristos? Cine este Acela care poate să ne convingă să alegem moartea firii vechi și dureroasa lepădarea de sine, în schimbul vieții lui Cristos. Aceste lucruri sunt minuni pe care numai Duhul Sfânt poate să le facă.
Concepția supranaturală a lui Cristos în fecioara Maria.
Această minune ne vorbește despre faptul că, în sens spiritual, fiecare creștin trebuie să-L poarte pe Cristos în inima lui, așa cum L-a purtat Maria în trupul ei. A fi copil al lui Dumnezeu, înseamnă ca Cristos să ia chip în noi, după cum Pavel se adresa Galatenilor: ,,Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, pânăce va lua Hristos chip în voi!” (Gal.4:19) Modul în care se realizează această minune în viața omului, ne spune tot Pavel: ,,Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” (Gal.2:20)
Înștiințarea magilor, în vis, de planurile mârșave ale lui Irod.
Această minune ne vorbește despre schimbarea care se produce în viața celor care se întâlnesc personal cu Cristos. Dupăcum Magii s-au întors în țara lor pe un alt drum, așa se schimbă drumurile, prioritățile, pasiunile, scopurile, principiile și sistemul de valori al celor care L-au primit pe Cristos în inima lor: ,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2Cor.5:17)
Arătarea Îngerului lui Iosif pentru a-l trimite în Egipt departe de Irod.
Acest miracol ne vorbește despre minunea ocrotirii și păstrării sfinților în Har. Dupăcum Dumnezeu L-a ocrotit pe Fiul Său, scăpându-L din mâinile lui Irod, tot așa îi ocrotește, scăpându-i din mâinile diavolului și păzindu-i de orice cădere, pe cei care Îl poartă în sufletul lor pe Fiul Său.
Minunea recunoașterii lui Isus de către Simeon și Ana.
Această minune ne vorbește despre minunea familiei lui Dumnezeu și anume Biserica. Dupăcum Simeon și Ana, deși oameni în vârstă, din miile de copilași care au trecut pe dinaintea lor, L-au recunoscut, prin Duhul Sfânt, pe Domnul Isus, și s-au bucurat nespus de mult în prezența Sa, tot așa și copiii Domnului, adunați laolaltă, din multitudinea de oameni care pretind a fi religioși, îi recunosc, prin Duhul Sfânt, pe cei care realmente Îl poartă în viața lor pe Cristos, și se bucură împreună în părtășie sfântă.
Ce ne rămâne de făcut în fața tuturor acestor lucruri? Lucrul pe care trebuie să-l facem, este să ne aruncăm cu fața la pământ, și să strigăm către Dumnezeu, în felul următor: ,,Doamne vrem ca și la acest crăciun să Te cunoaștem ca pe un Dumnezeu al minunilor. Vrem ca și astăzi să ne bucurăm de minunile crăciunului. Doamne fă minuni în lucrarea de răspândire a Evangheliei, la fel ca pe câmpiile Betleemului. Lasă ca Vestea Bună a mântuirii să fie propovăduită cu multă putere, așa cum au făcut-o altădată îngerii. Doamne călăuzește spre Cristos, așa cum i-ai călăuzit pe magi, pe toți cei care te caută prin hățișurile religiilor, cultelor și denominațiilor, și nu-i lăsa să piară cu Biblia în mână, la fel ca preoții din Ierusalim. Doamne biruiește prejudecățile din inimile oamenilor, la fel cum le-ai biruit și în inima lui Iosif. Doamne convinge-i pe oameni că se merită să renunțe la voia și planurile lor, și să accepte voia Ta și planurile Tale, așa cum ai convins-o pe Maria. Doamne lasă ca Isus Cristos să ia chip în sufletul multor oameni, la fel cum a luat chip în trupul Mariei. Doamne schimbă drumurile multor oameni, la fel cum le-ai schimbat pe ale magilor. Doamne păstrează-ne în Harul Tău și păzește-ne de Diavolul, așa cum L-ai păzit pe Isus Cristos, de Irod. Doamne binecuvintează Biserica Ta cu o părtășie, bucurie și un dar de deosebire a duhurilor așa cum au avut Simeon și Ana.”
Toate acestea sunt minuni ale crăciunului, de care avem nevoie și astăzi. Însă există o minune a crăciunului, despre care încă nu am vorbit, și la care aș dori să medităm în cele ce urmează:
3. Care este cea mai mare minune a crăciunului?
Cea mai mare minune a crăciunului este descrisă în Matei 1:23: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuil” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
Minunea minunilor este cuprinsă în semnificația numelui : ,,Emanuel”, adică ,,Dumnezeu este cu noi”. Dumnezeul universului, a coborât ca să umble cu noi, dar nu în mijlocul tunetelor, fulgerelor și cutremurului de pământ, ca pe Muntele Sinai, ci într-o formă mult mai accesibilă nouă. Această realitate conferă adevăratul farmec al crăciunului. Când Cristos umblă alături de tine, te poți bucura de zăpadă de luminile de sărbătoare, de bucatele alese și de colindele frumoase, dar te poți bucura și fără toate acestea. Când Cristos umblă cu tine, crăciunul are farmec chiar și pe patul spitalului, chiar și în armată sau într-o celulă întunecată din închisoare suferind pentru credință, deoarece Cristos este Cel ce umple totul. Fără Cristos totul este plictisitor, monoton și fără nici un sens. Singurul lucru în viață care nu plictisește niciodată este să umbli cu Dumnezeu. Pentru împlinirea acestui scop merită să-ți cheltuiești toată energia și să faci orice sacrificiu. Cu cât Îl cunoști mai mult pe Dumnezeu cu atât te îndrăgostești mai mult de El, dorești să-I fi mai aproape, și ești gata să spui la toată lumea despre frumusețea Sa. Dar întrebarea care mai trebuie pusă este următoarea:
Când vine Dumnezeu cu noi?
În primul rând, Dumnezeu este cu noi atunci când suntem flămânzi și însetați după El, la fel ca Magii. Cu toate că au avut de toate în Babilon: aur, cămile, avere, faimă, succes și funcții, au înțeles că nimic din toate acestea nu le putea stâmpăra setea sufletului, și mânați de un instinct lăuntric, așezat de Dumnezeu în om, au început să-L caute pe Dumnezeu, iar Dumnezeu s-a lăsat găsit de ei. Dumnezeu nu invadează viața celor care nu-L doresc. Doar Diavolul procedează în felul acesta. Cât despre Dumnezeu găsim scris că: ,,El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-L găsească bîjbăind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.” (Fap.17:26-27)
În al doilea rând, Dumnezeu este cu noi atunci când suntem neprihăniți ca Iosif. Cât de neprihănit a fost Iosif? Atât de neprihănit încât a fost gata să renunțe mai degrabă la marea iubire a vieții sale, decât la Dumnezeu. Când conform logicii lui, Maria era suspectă de curvie, Iosif a hotărât s-o lase pe ascuns, decât să-L întristeze pe Dumnezeu. Celălalt mare Iosif din Biblie, a preferat să fie aruncat în închisoare, pe nedrept, decât să se pângărească, culcându-se cu nevasta lui Potifar. Dumnezeu este cu noi atunci când suntem gata să renunțăm la toate lucrurile care-L întristează.
În al treilea rând, Dumnezeu este cu noi atunci când acceptăm voia și planurile lui Dumnezeu, în viața noastră, la fel ca Maria și când suntem gata să rostim împreună cu ea: ,,Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Lc.1:38) Robul nu are voința lui, planurile lui, nici visurile lui, ci ale stăpânului său. Dar mai este încă ceva: Robul nu are nici taxe de plătit, nici impozite și nici facturi, și nici probleme, pentru că acestea sunt tot ale stăpânului său. Singura preocupare a robului este ascultarea de stăpân. Aceasta înseamnă să spui: ,,Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!”, să faci din ascultarea de Dumnezeu principala preocupare a vieții tale.
Iată condițiile în care Dumnezeu este cu noi: căutare, curăție, ascultare.
În concluzie:
Cine nu crede într-un Dumnezeu al minunilor nu crede în Dumnezeu, ci într-o închipuire a minții lui despre Dumnezeu, adică într-un idol.
Cine nu a descoperit dulceața și frumusețea umblării cu Dumnezeu, încă nu a descoperit nimic, iar religia pe care o practică este o minciună.
Provocarea mea cu ocazia sărbătorilor, este la căutarea lui Dumnezeu, la sfințire și la ascultare, pentru a ne putea bucura din plin de minunea minunilor: ,,Emanuel” ,,Dumnezeu este cu noi”.


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR CONFECTII BARBATI...Vezi aici!