Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Dumnezeu culcat într-o iesle

Publicat la 2012-12-20 de Traian

Unul dintre cele mai zguduitoare și emoționante tablouri surprinse în decursul istoriei universului, a fost și rămâne tabloul Dumnezeului culcat într-o iesle.
De-a lungul istoriei și civilizației umane, acest tablou a reprezentat sursă de inspirație și temă principală, pentru pensula pictorilor și pana scriitorilor. Priveliștea Dumnezeului culcat într-o iesle, a stârnit visarea poeților, dând naștere celor mai extraordinare versuri recitate vreodată. Acest spectacol inedit a reprezentat izvor de melodie și armonie, pentru muzicieni și compozitori, zmulgându-le din inimă monumentale cântece și opere muzicale, care au supraviețuit peste secole. Filosofi, scenariști, oameni de rând și predicatori, au găsit, de-a lungul timpului, în acest tablou, sursă inepuizabilă de inspirație.
După două mii de ani de la petrecerea evenimentului, tabloul Dumnezeului culcat într-o iesle, încă rămâne una din marile fascinații ale crăciunului. Indiferent că ești un sentimentalist, raționalist sau un tip pragmatic, nu poți trece chiar indiferent pe lângă acest tablou.
De aceea provocarea mea este, ca prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, și folosindu-ne de puterea imaginației luminate de Duhul Sfânt, să ne mai oprim o clipă în dreptul acestui tablou, spre a-i admira farmecul: Un Dumnezeu culcat într-o iesle.
Dar ce fel de Dumnezeu este acela care stă culcat într-o iesle?
Iată primul lucru care șochează atunci când privești spre acest tablou. Nu există nici un fel de compatibilitate între noțiunea de Dumnezeu și noțiunea de iesle. Locul lui Dumnezeu nu este nicidecum într-o iesle.
Ce poți gândi despre un Dumnezeu culcat într-o iesle? Ori este un Dumnezeu sărac lipit pământului, ori este un Dumnezeu învins în lupta cu ceilalți dumnezei, sau poate un Dumnezeu fals, un idol, o plăsmuire a minții, o închipuire a imaginației sau, cine știe, vreo tradiție bisericească. Dar de ce n-ar putea fi un Dumnezeu neânțeles, respins, abandonat, nedorit sau neacceptat? De ce n-ar putea fi un Dumnezeu a cărui dragoste de oameni, întrece orice imaginație și închipuire omenească?
Dar haideți să ne apropiem mai mult de tablou, ca să vedem despre ce este vorba: Cine este Dumnezeul culcat în iesle?
El este creatorul tuturor lucrurilor, văzute și nevăzute: ,,Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” (Ioan1:3), ,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.” (Col.1:16) El este Cel care acoperă iarna câmpul, ca de sărbători, cu o manta albă imaculată, și umple văzduhul cu steluțe albe și strălucitoare. El este Cel care primăvara îl îmbracă, ca pe un copilaș, cu hăinuțe colorate, și rochițe verzi brodate cu floricele, de cele mai variate nuanțe și culori. El este Cel care ne îmbată simțurile cu parfumul florilor și cu mirosul câmpului. El este Cel care caută să ne stârnească dragostea și să ne-o cucerească prin muzica izvoarelor, freamătul pădurii, concertele păsărelelor și liniștea muntelui.
El este creatorul ființelor noastre: Este Cel care ne-a înzestrat cu un trup atât de minunat. El este Cel care ne-a dat minte ca să putem gândi, ochi ca să putem privi, mâini ca să putem atinge, crea sau chiar strica și gură ca să putem binecuvânta sau blestema. El este Cel care ne-a dat picioare cu care să putem alerga spre El sau de El, inimă cu care să-L putem iubi sau urâ, și voință liberă cu care să-L putem face Împărat sau răstigni.
Dumnezeul culcat în iesle este creatorul universului. El este Cel care a așezat soarele pe cer ca să ne lumineze și să ne încălzească. El este Cel care ne hrănește, în fiecare zi, cu pâine și cu apă, din cămările sale îmbelșugate. El este Cel care a ascuns aurul, cu mâna Sa, în burta munților, ca împărații pământului să-și poată construi din el tronuri și coroane, făurite cu multă migală, ca apoi pentru Creator să nu găsească decât o iesle rece și o coroană de spini.
Cine este Dumnezeul culcat în iesle? Este Cel care, prin puterea Lui, l-a înălțat pe Irod cel Mare, ca împărat al Iudeii, iar pe marii preoți în fruntea națiunii lui Israel. El este cel mai mare Împărat, în fața Căruia, se aruncă cu fața la pământ, îngerii și toate ființele cerești, este Cel căruia îi cântă corurile celeste, este Cel mai slăvit din univers.
Dumnezeul culcat în iesle este susținătorul tuturor lucrurilor. Datorită Lui planetele își urmează mersul pe orbite, și nu se ciocnesc unele de altele. Datorită Lui ziua și noaptea, vara și iarna, căldura și frigul, semănatul și seceratul, continuă de mii de ani, și vor mai continua până la vremea hotărâtă tot de El. Datorită susținerii Lui pământul încă n-a fost înghițit de ape sau topit de flăcări. Datorită Lui, în această dimineață, ai putut să te scoli din pat. Singurul motiv pentru care, în această clipă, inima nu ți se oprește în loc, și nu dai ochii peste cap, este că El te ține în palma Lui și te iubește mult.
Cine este Dumnezeul culcat într-o iesle? Este Cel care a venit să hrănească pe cei flămânzi, să vindece pe cei bolnavi, să ofere un adăpost văduvelor și orfanilor, să dea speranță celor disperați și să moară pentru cei păcătoși. Dumnezeul culcat într-o iesle este Cel care te iubește mai mult decât întregul univers, este Cel care are cele mai înalte planuri și idealuri pentru viața ta. El vrea să te ducă în slavă și să facă din tine Prințesa Cerurilor, Mireasa Măririi. El este Cel care vrea să-ți dea demnitate, cinste, dragoste, fericire, cum niciodată n-ai fi putut visa.
Cuvintele mele sunt mult prea sărace pentru a-L descrie pe Cel care stă în iesle.
Dar, vai, un asemenea Dumnezeu ce caută într-o iesle?
Cristos stă în iesle pentru că în palatul lui Irod nu este loc pentru încă un împărat. Irod nu este dispus să-și împartă tronul cu nimeni. Pentru un asemenea Dumnezeu, Irod nu are, în casa lui, decât o sabie, cu care să-L omoare. Pentru Irod, Dumnezeul din iesle este un rival, o amenințare, și nu are liniște până nu face tot ce-i stă în putință pentru a-L elimina.
Cristos stă în iesle, pentru că la Templu, marii preoți sunt deosebit de încântați de religia lor, care le conferă prestigiu și câștig, și nu au nevoie de nimeni care să vină să le încalce datinile și să le anuleze privilegiile.
Cristos stă în iesle, pentru că la casa de poposire din Betleem nu este vremea actelor de caritate, nici a primirii cerșetorilor, ci este sezonul câștigurilor.
Cristos se află într-o iesle, pentru că cei care L-au primit erau oameni săraci, dar care au oferit cu bucurie puținul lor, spre a-I face bucurie Domnului Isus.
Cristos se află într-o iesle ca să ne arate că El este gata să intre chiar și în casa celui mai neânsemnat dintre oameni.
Dacă vă veți uita cu băgare de seamă, la ceea ce se întâmplă în universul religios, cu ocazia sărbătorilor, ve-ți observa că lucrurile s-au schimbat atât de puțin, în două mii de ani: Cristos este tot în iesle, pentru că cei mai mulți se comportă față de El așa cum s-au comportat și cei din vremea Lui.
Unii se raportează la Domnul Isus, la fel ca Irod, zicând: ,,Isuse în palatul vieții mele nu există loc pentru încă un împărat. Dacă vrei, ca slugă te pot primi, și chiar am nevoie de una ca Tine, care se pricepe la înmulțit pâinile, la vindecat bolile și la potolit furtunile. Însă nu uita lucrul cel mai important: locul slugilor este în iesle. Pe tron stau eu. Eu comand și tu execuți. În casă nu am loc pentru Tine. În living este pomul de crăciun, și mai am și ceva musafiri, de care trebuie să mă ocup. În bucătărie totul este plin ochi: frigiderele sunt pline, sticlele și paharele deasemenea, iar despre locurile de la masă ce să mai vorbim. În dormitor mă îndoiesc că o să-ți placă, deoarece televizorul va merge non-stop. Dar dacă vrei am o iesle, în care te pot primi. Animalele oricum le-am vândut, așa că poți locui acolo, iar când o să am nevoie de Tine, ca să-mi slujești, vin eu până acolo ca să te chem.”
Alții se raportează la Domnul Isus, ca marii preoți din Ierusalim zicând: ,,Doamne n-am vrea să ne strici tradițiile și obiceiurile noastre care ne sunt atât de dragi. Ne mai gândim noi, de crăciun, și la Tine, dar personajul principal este tot ,,Moșu”, mai dăm noi și pe la Biserică, dar religia noastră este să mâncăm și să bem. Acuma este crăciun, ne mai vedem pe la paști, iar între timp lasă-ne un număr de telefon, ca în caz de boală sau necaz să te putem apela. De fapt, să ne fie cu iertare, dar nu ne prea place de Tine, deoarece ești foarte curios și indiscret. Îți vâri nasul unde nu-ți fierbe oala. Te interesează ce vorbim, ce gândim, umbli prin acte, tragi cu ochiul prin bibliotecă, cauți prin portmoneu, și pe lângă toate astea mai pui și tot felul de întrebări incomode, cum ar fi: ,,Ce caută, banii ăștia negri în portofelul tău? Ce caută sticla asta în pivnița ta?” Doamne deja ai depășit orice limită, nu te mai suportăm, pleacă afară din casa noastră, altfel Te răstignim din nou, locul Tău este în iesle! Nu faci altceva decât să ne strici sărbătorile!” Ei, a prins ceva Dostoievski în Marele închizitor, din Frații Karamazov.
Alții se raportează la Domnul Isus la fel ca patronul hotelului din Betleem, zicând: ,,Acuma nu-i vreme de umblat după năluci, nici după vorbe de ,,popi beți” care n-au chef de lucru. Astea nu țin de foame. Acuma-i sezonul de făcut bani. ,,Doamne, dacă pică ceva părăluțe, mai stăm de vorbă, dar nu de alea în valută de vatican, ci în valută mai profană, cu care ne-am obijnuit. Dacă ne îmnulțești pâinile și ne transformi apa în vin mai discutăm, altfel să ști că noi avem treabă.”
Însă din când în când, se întâmplă câte o minune extraordinară, pentru care Domnul Isus zice că s-a meritat să stea în iesle. Din când în când, câte un suflet sătul de toate minciunile Diavolului, dezamăgit de toate sclipirile înșelătoare ale lucrurilor din lume, dezgustat de hrana otrăvită care i-a servit-o Satana pe tavă, ani de zile, …din când în când câte un suflet trudit și împovărat de păcatele sale și cu visele spulberate, se apropie de ieslea Domnului Isus și zice: ,,Doamne ai milă de mine păcătosul! N-am să-ți ofer decât păcate, dezamăgiri, regrete, dureri și o inimă zdrobită. Doamne m-ai biruit! Ai învins! M-ai cucerit. Nu mai pot rezista stând nepăsător și rece privind la tabloul Dumnezeului culcat într-o iesle. Mă prăbușesc cu totul înaintea ieslei Tale. Mă pocăiesc pe deplin înaintea Ta. Nu vreau să mai lupt împotriva Ta. Dragostea Ta este irezistibilă. Sunt al Tău în întregime pentru tot restul vieții. Fă tot ce vrei cu mine. Din inima mea fă-Ți tron, din viața mea fă-Ți împărăție, din casa mea fă rai, din biserică fă-Ți Mireasă iar din lumea aceasta fă cer.”
N-ai vrea să fi tu omul acesta? N-ai vrea ca ziua de astăzi să fie ziua întâlnirii tale cu cea mai frumoasă persoană din univers, sau ziua rededicării tale față de acest minunat Împărat? N-ai vrea să-I spui?: ,,Doamne m-am săturat de formalismul meu religios lipsit de putere. Nu mai suport să-mi conduc viața din faliment în faliment. Nu mai simt nici o satisfacție în nimic din ceea ce-mi poate oferi lumea aceasta. Te vreau pe Tine.Vreau ca veșnicia să umple spațiul meu limitat. Vreau ca puterea Ta să înghită toate neputințele mele. Vreau ca slava Ta să acopere toată hidoșenia mea. Vreau ca abundența Ta să îndestuleze tot pustiul din mine.”
Dacă din toată inima, Îi vei adresa Domnului o astfel de rugăciune, atunci El te va copleși cu o pace cum n-ai avut niciodată. Te va inunda cu o bucurie căreia abia că îi vei putea rezista. Fiecare zi petrecută de tine cu Domnul va fi o nouă aventură spre infinit, spre profunzimi și tărâmuri nebănuite. Cititul Bibliei, rugăciunea, închinarea publică cu poporul Domnului, trăirea în sfințenie, se vor transforma din poveri greu de purtat în pasiunea vieții tale. În prezența lui Dumnezeu vei ajunge să uiți de foame, de sete, de neputința din trup, de necazuri, de crize și de neajunsuri. Noaptea nici nu-ți va veni să te duci să te culci, de dulceața umblării tale cu Domnul.Vei uita de pat și de pâine, la fel ca Moise pe muntele Sinai, iar când vei coborâ de acolo, în mijlocul oamenilor, fața ta va străluci, și tot poporul va ști că în cer există un Dumnezeu Minunat, care merită să fie iubit și ascultat, și că tu ești slujitorul Său. Duhul Sfânt se va odihni peste tine și va face lucrări și minuni demne de Numele lui Dumnezeu în și prin viața ta. Trăirea ta va deveni asemenea lui Cristos, familia ta un colț de rai, iar pământul pe care calci se va asemăna din ce în ce mai mult cu cerul.
Acesta este adevăratul creștinism. Aceasta este adevărata religie. Religia pe care o practică cei mai mulți oameni de astăzi, este o minciună, un surogat, un fals pe care li l-a vârât Diavolul pe gât, ca să-i țină cât mai departe de viață, iar pe Fiul lui Dumnezeu coborât din cer, ca să ne mântuiască, l-au făcut sluga lor, aruncându-L într-o iesle.
În concluzie:
În încheierea acestui mesaj, aș dori să pun câteva întrebări, iar cei care simt cercetarea Duhului Sfânt să răspundă: Cât mai dorim să credem minciunile Diavolului? Cât mai avem de gând să rămânem neputincioși, neajutorați și nenorociți? Cât mai vrem să ne hrănim cu roșcove, când Dumnezeu are pentru noi Pâinea vieții? Cât timp vom mai rămâne cu mentalitate de cerșetori, când Dumnezeu vrea să fim prinți ai cerurilor? Cât ne vom mai târâ prin viață, în timp ce Dumnezeu vrea să fim luceferi strălucitori?
Biblia are peste treizeci de mii de versete, și aproape tot atâtea promisiuni. Aproape fiecare verset biblic conține câte o promisiune a lui Dumnezeu. Când avem de gând să le luăm în serios?…sau este mai credibil Diavolul care le pune la îndoială?
Nu se vede suficient de clar că lumea aceasta se prăbușește în toate hăurile și abisurile posibile, și asta doar datorită faptului că ne-am făcut pe noi înșine dumnezei, iar pe Cristos L-am aruncat într-o iesle, făcându-L sluga noastră?
Haideți să-L întronăm iarăși pe Cristos ca Domn al vieților noastre, al caselor noastre, al bisericilor noastre cât și al Țării noastre. Haideți să ascultăm de El, în mod necondiționat, indiferent de ce va zice gura lumii și indiferent cât ne-ar costa. Haideți să renunțăm la orice păcat, că tot mai tare doare despărțirea de Dumnezeu decât despărțirea de păcat.
Și nu uitați un lucru foarte important: Cristos nu rămâne pentru totdeauna în iesle. El stă acolo doar o anumită vreme, iar în Scriptură, această vreme este numită: ,,îndelunga răbdare a lui Dumnezeu”, vreme în care El ne dă șansă și Har de pocăință. Dar El este și rămâne Stăpânul absolut al universului, și într-o zi va trebui să stăm în fața Lui pentru a da socoteală de viețile noastre. Dacă vrei să fi fericit, fă din inima ta o iesle pentru El, iar El la rândul Său, va împărți tronul Lui cu tine.

Vasile Mich

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...APARATE VULCANIZARE, AEROTERME, MASINI DE SPALAT...Vezi aici!