Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Rascumparati vremea,caci zilele sunt rele

Publicat la 2012-11-24 de Traian

Am dori ca Domnul să ne vorbească acum prin pasajul din EFESENI, 5:15-20. Viata este o competitie care se desfăsoară intr-un ritm alert. Invătăm multe din mers. Cand am intrat pentru prima data intr-un lift, aici in Statele Unite nu stiam că este un buton pentru inchiderea usilor. Dar am văzut cum o doamnă a apăsat acel buton. Nu vi s-a intamplat să trebuiască să asteptati 10 minute si să vi se pară că e o oră? Parcă timpul s-a dilatat, nu-i asa? Dar acum timpul pare a fi mult comprimat si am dori să ingrămădim o sumedenie de activităti, intr-un timp estrem de limitat. Nevoia fiintei umane e aceea să umple toate secundele cu activităti si, dacă cumva n-am reusit ne simtim inconfortabil, chiar si vinovati. Apostolul Pavel mai intai creează cadrul, pentru ca apoi să spună direct: “Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.” Dar nu sunt rele dpdv material, mu la asta se referă Pavel, căci astăzi avem multe lucruri, bogătie si belsug, trăim case de invidiat, masini nemaipomenite, dolari in bănci si conturi de bancă. Spunea cineva că 5% dintre cei mai bogati oameni sunt concentrati in USA, dar Biblia spune că cu greu va intra un bogat in impărătia lui Dumnezeu. Vremurile sunt rele (grele), crize politice peste tot in lume, si in Romania de azi. Cancerul parcă e o loterie, nu stii unde loveste si la cei mici si la cei maturi, adesea acolo unde nici nu te astepti. Societatea a ajuns parcă să se bazeze numai pe ceea ce creează ea, să-L elimine pe Dumnezeu din viata lor. Toate sunt schimbătoare, si plăcerile si dorintele noastre, si tot ce e in lume, doar Dumnezeu e Acelasi, ieri si azi si in veci. Pavel parcă ar fi contemporan cu noi, unul diontre noi, din sec.XXI. Ce-seamnă să răscumpăr vremea? Inseamnă să profităm la maximum de timpul pe care-l avem, să-l folosim cu eficientă. Să luăm un curs de folosire a timpului? Nu. Ci mai inati de toate inseamnă a cunoaste voia lui Dumnezeu. (a) a cunoaste voia lui Dumnezeu Asemenea cuvinte parcă sunt invăluite intr-un mister, sună cumva ambigu. Care-i voia lui Dumnezeu pentru viata mea? Sunt oameni care caută voia lui Dumnezeu de ani si ani de zile si n-o găsesc, pentru că n-o caută acolo unde trebuie. Pentru Pavel, voia lui Dumnezeu era ceva extrem de evident, nu era nimic ambigu, nu era nimic ascuns, nu era nimic misterios. Era ceva evident. Problema nu era a cunoaste voia lui Dumnezeu, ci a lăsa ca voia lui Dumnezeu să-si pună o amprentă in viata mea, să pună disciplneze viata mea si timpul meu, să aranjeze prioritătile in mine. Vreti să stiti care-i voia lui Dumnezeu? E aici, vorbiti intre voi cu psalmi, hrăniti-vă sufletul (mintea), multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile – asta-i voia lui Dumnezeu! Bărbatilor iubiti-vă nevestele, intr-un topogan in care oamenii au pornit pe un drum al mortii si nu mai este oprire, sotiilor fiti supuse sotilor vostri, copiilor ascultati in Domnul de părintii vostri, părintilor nu intăratati la manie pe copiii vostri – asta-i voia lui Dumnezeu! E simplă, e aici, problema e că trebuie să aplicăm si să-si pună amprenta in viata noastră. Tendinta noastră umană este să privim la programul nostru, si să avem impresia că toate activitvtile au aceeasi valoare, au aceeasi importantă. Si pentru că nu vfrem cumva să scăpăm viata din maini, să profităm si să experimentăm si noi la maxim ceea ce experimentează vecinii si prietenii. Cum sa ratam, cum sa dam la o parte lucrurile astea valoroase, cum sa ignori pe oamenii acestia asa de importanti, fara sa ne dam seama ca multe din lucruri sunt surogate ale lumii acesteia! Si să nu mai avem timp de sufletul nostru, să nu mai avem timp de lucrurile importante. Voia lui Dumnezeu este să eliminăm, să dăm la o parte din viata noastră absolut tot ce usucă sufletul nostru. Pentru că a fi ocupat poate deveni un viciu, extrem de periculos, ca orice alt viciu. In lumea antiă stiau, unele culturi, lucrul acesta. De pildă in cultura chineză veche, imaginea pentru cuvantul “ocupat” era o inimă si moartea. Nu degeaba apostolul Pavel continuă si spune Lăsati pe Duhul Sfant să vă umple inimile si sufletul, de cantări, de laudă, de psalmi, vorbiti intre voi cu psalmi si cu cantări duvovnicesti, pentru că numai aceastea aduc adevărata bucurie in sufletul vostru. Numai acestea pot să vă edifice sufletul. Avem o mare responsabilitate inaintea lui Dumnezeu. Fiecare generatie este un elev al lui Dumnezeu la tabla istoriei. Dumnezeu ne-a pus si avem de dat un examen si examenul sunt copiii nostri. In felia aceasta de timp in care Dumnezeu ne-a pus in generatia aceasta, Dumnezeu ne-a chemat in scoala Lui, si avem un examen să dăm: sunt copiii nostri, sufletul lor si sufletul nostru – de noi depinde unde isi vor petrece vesnicia copiii nostri (si noi insine). Uitati-vă cate lucruri din lumea aceasta inundă inima si sufletul copiilor nostri, di gunoiul lumii acesteia. La noi in casă există o regulă clară: nu pot să intre filme care au violentă si imoralitate. Pentru copilul de 7 ani, pe cand era in vacanta, am luat de la bibliotecă 5 filme, dar 4 dintre ele a trebuit să le duc inapoi, abia la unul am putut privi. In ce societate vicioasă si imorală trebuie să ne educăm copiii de 7 ani. Si ce se intampla in jurul nostru afectează personalitatea copiilor nostri, devin extrem de violenti, egoisti, rebeli, pierd simtul realitătii si se alimentează cu filozofia lumii acesteia si cu principiile lumii acesteia. De pildă dacă am lua doi tineri care urmează să se căsătorească si i-am intreba ce inseamnă “Fiti supusi unii altora.“, căci asa scrie in Biblie. Nu ar sti să răspundă, probabil, deoarece se alimentează cu principii despre căsătorie din filme si din filozofia lumii. De aceea e asa de mult necaz, durere si divorturi la generatiile mai tinere. A ne hrăni sufletul cere timp, cere un alt ritm, cere un alt climat. Lucrurile spirituale nu pot fi asimilate intr-o secundă sau intr-un minut. Am trecut cu copilul meu printr-o situatie mai dificilă. Si la 9.00 seara, l-am intrebat ce ai făcut tu pentru starea ta spirituală? Si el a zis, M-am rugat la amiază la masă. Si am zis:”Animalele nu se roagă, omul se roagă. Credinciosul trebuie să ceară si să aducă multumire. Dar pentru suflet, ce-ai făcut?” Tăcere. Mă tem că crestem copiii, care au multe abilităti, dar n-au sensibilităti. Copii, care au personalitate, dar care nu au răbdare. Copiicare au inteligentă, dar n-au spiritualitate. Copii care au multe idealuri, dar care nu au un IDEAL, pe Dumnezeu, pe Hristos Isus. Cred că generatia tanără confundă bucuria, cu plăcerea. Plăcerea e ceva artificial, se poate crea usor, dar bucuria e cu totul altceva. Ii ceva ce e adanc in inimă, e acolo indiferent de circumstantele de afară. Si, atunci cand trecem prin situatii dificile, bucuria care-i ancorată cu rădăcinile in inimă, ne dă putere să mergem mai departe. Tatăl unui copil de clasa a III-a era supărat, că desi distanta de la scoală -casă era de 10 minute, insă copilul parcurgea de fiecare dată această distantă intr-o jumătate de oră. Omul si-a propus să-si ia liber de la servici si să-l urmărească să vadă pe unde intarzie băiatul. Si asa a făcut, iar cand au ajuns acasă, a zis: Da, e adevărat, distanta e de 10 minute, dar acum inteleg ce-nseamnă să te opresti si să te uiti la furnicile care merg pe marginea bordurii si adună hrană pentru iarnă. Inteleg ce-nseamnă să te opresti si să privesti cum un om schimbă o roată la masină. Inteleg ce-seamnă să ai timp să te opresti si să te imprietenesti cu cătelul unei doamne in varsta care merge pe stradă. Lucrurile spirituale nu pot fi intelese si asimilate in două minute, dimineata pe fugă, lucrurile spirituale cer timp. Sufletul se hrăneste cu efort, cantările, muzica si toate aceste lucruri si experientele cu copiii nostri, a-L mărturisi pe Hristos si experientele noastre cu Dumnezeu, nu se vor uita niciodată. Copiii nostri vor uita ce film am văzut impreună, vor uita meciul de fotbal văzut impreună, vor uita scorul, dar nu vor uita niciodată ceea ce am săpat adanc in inima lor, cuvantul lui Dumnezeu, psalmii lui Dumnezeu, cantările lui Dumnezeu. Ele vor fi ca o ancoră in viată, vor fi o călăuză pe cale, vor fi pentru ei putere in ziua necazului, vor fi pentru ei ca un sistem de alarmă care va incepe să tipe din toate părtile atunci cand ispita vine. De aceea e asa de important ce spune Pavel “Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului.“, hrăniti-vă sufletul. Si, apoi, mai spune inca ceva apostolul Pavel că inseamnă a răscupăra vremea, a trăi multumitori: (b) a multumii Domnului pentru toate lucrurile O, dacă am fi multumitori pentru toate lucrurile, asa mult timp am răscumpăra! Ce spune Domnul Isus? Dacă avem ce manca si ce imbrăca ne este deajuns. O, dacă ar fi adevărat lucrul acesta in viata noastră cât timp am răscumpăra! Apostolul Pevel zice Fiti multumitori. Cu alte cuvinte, puneti-vă viata in Mâna Domului. Dar aceasta cere să mergi impotriva curentului acestei lumi. E adevărat că lumea trăieste cu acest sistem filozofic de gandire, să ai cat mai mult, să-ti poti controla viata si lucrurile si afacerile si să fii in control. Si ignoră faptul că nu poti să fii in control total niciodată. Viata depinde in exclusivitate numai de Dumnezeu. Sunt situatii cand prietenii nu ne pot ajuta, scoala nu garantează nimic, e adevărat e vitală, dar nu definitorie. Depindem in exlusivitate de Dumnezeu. Cateodată noi avem impresia că il putem cunoaste pe Dumnezeu intr-un minut-două. In cinci minute la biserică cand este o stare inăltătoare, dar nu-i adevărat. A-L cunoaste pe Dumnezeu e un proces de-o viată. Si lumea in care trăim si activitătile in care suntem implicati erodează in noi scopul vietii noastre. (c) a-ti face un plan si un scop legat de Dumnezeu Ilie era odată supărat, trecea printr-o criză profundă si isi dorea chiar moartea, era intr-o situatie limită. Si a zis el “Mă duc la Horeb, la Muntele lui Dumnezeu, acolo unde Dumnezeu S-a coborat si a făcut minuni, acolo unde Dumnezeu a umplut muntele cu slava Lui.” Si s-a dus 40 de zile si cand a ajuns a intrat intr-o pesteră si Dumnezeu a venit si i-a vorbit. Si Dumnezeu i-a redefinit scopul vietii lui si i-a zis: “Ilie, scoală-te. Du-te de-l unge pe Hazael ca impărat.” Asta era rolul unui profet, să fie trimis de Dumnezeu. Poate v am avea si noi nevoie din cand in cand, să intrăm in pesteră, singuri cu Dumnezeu si Dumnezeu să ne pună din nou viata pe linia planurilor Lui si să ne spună “Du-te.” Vă pun o intrebare: “Cati dintre dumneavoastră aveti un plan spiritual pentru următoarele 6 luni?” Pentru dvs. personal, pentru familia dvs. Ceva care să vă entuziasmeze, ceva care să vă tină activi in lucrarea lui Dumnezeu, in a vă hrăni sufletul in fiecare zi. (d) a-ti lăsa un spatiu pentru suflet In a răscumpăra vremea inseamnă a face planuri, dar in acelasi timp, in a lăsa spatiu pentru suflet. E o mare iluzie pe care multi dintre noi o trăim. Iluzia că nu astăzi, ci maine, la sfarsitul săptămanii, cand voi fi in concediu, atunci am să am timp pentru suflet. Atunci am să-mi pun la punct relatiile, atunci am să mă pot umple de bucurie si pace, atunci am să fac lucruri bune pe care mi le-am plănuit demultă vreme. Dar stiti ce se intampă? Ziua aceea nu mai vine. Pentru că n-o avem. Ziua pe care o avem este astăzi. Si astăzi spune apostolul Pavel: Răscumpărati vremea. Pentru că in modul in care ne trăim ziua, ne trăim săptămana. Si in modul in care ne trăim săptămana, ne trăim luna. Si in modul cum ne trăim luna ne trăim anul. Si in modul cum ne trăim anul, ne trăim viata si ne vom trezi la sfarsit cu mainile goale. Sufletul e de mare pret. Stradivarius a dăltuit aproximativ 50 de viori. Si una dintre ele, cea mai scumpă, 25 de milioane de $. N-a cantat nimeni la ea, niciodata. Dar stiti de ce e asa de valoroasă? Pentru că are o semnătură: Antonio Stradivarius. Si sufletul nostru are o valoare inestimabilă pentru că are o semnătură, are semnătura lui Dumnezeu pe el. Sufletul trebuie să fie intr-o permanentă alertă. Stiti de ce? Pentru că se dau bătălii enorme pentru sufletul nostru si pentru sufletul copiilor nostri. Sunt forte demonice inimaginabile care luptă in fiecare zi pentru sufletul copiilor nostri. Cu un an in urmă in Bistrita, locul unde m-am născut, s-a organizat o mare intalnire de evanghelizare. Si s-au hotărat toti tinerii, să nu meargă la evanghelizare, dacă n-aduc cu ei si pe un altul care nu-L cunoaste pe Isus ca Domn si Mantuitor. Au luat această fermă decizie, de a nu intra, de-a nu merge singuri la acea seară exceptională. Un tanar nu găsise pe nimeni si acum mai erau două ore pană la inceperea programului. S-a dus in centru, căci dorea cu orice pret să găseasă pe cineva si o oră si jumătate a tot umblat. In sfarsit vede un tanar cu părul lung, agitat, care vorbea la celular. Cum isi incheie convorbirea, il abordează: “Auzi, n-ai vrea să vii cu mine să mergem la Polivalentă, să auzi ceva pentru suflet?” si tanărul a zis “Vin!Cheful la care trebuia să merg, s-a mutat pentru ora 11.00. Dar unde se tine” “La Polivalenta” “A, acolo au ceva pocăitii, parcă am auzit ceva, dar am timp acum si vin.“ Si s-au dus. Ca o ploaie d eprimăvară a venit cuvantul lui Dumnezeu peste el si L-a primit pe Isus ca Mantuitor si ca Domn. Sase luni de zile a mers la biserică si era activ, sta in primul rand la balcon, nota de la fiecare predică si era emotionat si miscat de Cuvant si Cantări. Dar după vreo 6 luni, l-au sunat prietenii si i-au spus: “Bă, te-ai stricat la cap, tu, cu pocăitii. Lasă, că esti tanăr, acum trebuie să te distrezi, ai timp mai incolo de pocăintă. Hai cu noi. Diseară avem un chef mare, vine multă lume, va fi ceva fantastic.” Si tanărul a plecat, cheful a fost mare intr-adevăr, s-au imbătat cu vin, apoi au făcut cartofi pai. In timp c manca tanărul s-a inecat cu un cartof, ei credeau că glumeste si-i făceau poze cu celularul si-l filmau, in timp ce el murea! Se dă o bătăline pentru suflet, in permanentă, pentru sufletul copiilor nostri.. Un impărat in secolul VIII a zis “Cand voi muri să mă puneti intr-un cavou pe un tron si coroana pe cap.” Si asa au făcut, l-au pus intr-un cavou cu coroana pe cap. După un timp, biserica l-a canonizat si au zis “Hai să-l asezăm in catedrală.” Si au intrat au spart cavoul si au găsit un schelet pe tron si coroana căzută, alături, jos, pe pămant. Nu va mai fi mult si vom fi si noi ca scheletul acestui impărat. Nu ducem din lumea aceasta nimic, nici titluri, nici bogătie, nici pozitii, nici diplome. Un singur lucru e important, e sufletul nostru. Sufletul copiilor nostri. Acesta e examenul pe care trebuie să-l trecem. Amin. autor.Sebi Rusu

#Lucian
Daca reusim sa punem in practica ar fi minunat

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUSE KLINKER ( CARAMIDA KLINKER )...Vezi aici!