Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

De ce atâta nepăsare?

Publicat la 2012-11-01 de Traian

America nu poate să cadă… fiindcă deja e jos. Lucrul acesta e adevărat și despre Anglia. Nici ea nu poate fi înrobită… fiindcă deja poporul ei e încătușat în lanțurile anarhiei morale pe care însăși ea și le-a forjat și le-a ales. Aici sunt milioane de oameni cuprinși de boala imoralității, și nu au pic de dorință să se vindece. Aici sunt oameni care își vând sufletul pentru umbre, în timp ce nu numai că resping lucrurile reale, dar își și bat joc de ele.

Un val imens, fără precedent, de nelegiuire în călcarea poruncilor, în batjocorirea lui Dumnezeu, în distrugerea sufletelor, face ravagii în oceanul orânduirilor omenești. Niciodată până acum n-au fost mase atât de masive de oameni care să-și vândă sufletul la prețuri de nimic diavolului. „Nu este nimeni…. care să se trezească și să se alipească de Tine” (Isaia 64:7). Ce vrajă diavolească îi ține sub control? Cum i-a legat așa de tare? Cine le-a luat mințile? Cum de nu se trezesc ca să-și vină în fire?

Sub directivele diavolului, lumea a mai dat o injecție firii păcătoase. Unul din semnele „zilelor din urmă” este și faptul că „oamenii vor fi iubitori de plăceri” (Observați pluralul). Și unde se fierbe zeama aceasta a iadului? În berăriile și cârciumile lumii. E nevrednic de luat în seamă argumentul că subvențiile guvernamentale date ca ajutor companiilor de bere și lichioruri crează servicii pentru oamenii muncii. Distilăriile sunt creșe în care se nasc ucigașii ce operează traficul de arme, produc crimele de pe șosele, provocate de șoferii în stare de ebrietate. Judecătoriile au de-a face cu roadele lichiorului. O trezire spirituală va scoate acest pom din rădăcini.

Apoi, milioane de oameni își așteaptă rândul ca să fie inițiați în nebunia călușeilor din carnavalul sexualității. Când răul are gustul atât de dulce, care dintre tinerii îmbibați deja în păcate și pofte ar mai dori să facă binele? Un singur ceas de „viață” în tensiunea plăcerii – argumentează ei – face mai mult decât să dai cu zarul în jocul de noroc al speculațiilor teologilor de azi cu privire la „veșnicie.”

Uitați-vă o singură clipă, și vi se umple sufletul de amărăciune. Poate fi ceva mai prostesc și inuman ca o seară de băutură. Eroul serii e cel care ultimul se mai ține pe picioare, în timp ce toți ceilalți, grohăind ca porcii, stau culcați pe podea, pe sub mese, amorțiți de băutură. Acesta nu e sportul unor oameni primitivi ieșiți din peșterile din valea Baliemului, ci e sportul sinistru al noilor intelectuali, sătui la refuz în trup, dar murdari la suflet, dedați fără rușine oricărei nelegiuiri!

Plini cu desfrâu, avizi după jocurile de noroc, înrobiți de băutură, așa oameni (adulți la trup, dar imbecili la minte) își cântă jelania cu lordul Byron:

Acolo unde era foc acum e cenușă, delir.
E mort sufletul, dragostea, dorul.
Ce ’nainte iubeam, acum nu mai admir,
Iar inima-i rece, căruntă ca părul!

Dacă Biserica ar avea ceva vital să dea și ceva victorios să fluture, oamenii aceștia care aleg ziua cluburile de golf și noaptea cluburile de noapte, ar mai fi încă speranță, s-ar putea să fie atrași de la cloaca murdăriilor lor.

Din moment ce în liberatea lor oamenii nu-L aleg pe Dumnezeu, oare nu e normal ca Dumnezeu să-i lase pradă unor pedepse și urgii, ca astfel ei să-și aducă aminte de ziua Domnului, de calea Domnului și de Fiul Lui? Să nu ne mirăm când auzim despre nenororcirile care vin peste lume. Și atunci, nu e mai bine să mori legat în trup dar cu sufletul liber, decât să mori liber cu trupul și cu sufletul înrobit?

Rămânem cu gura căscată când vedem oameni străluciți, aprinși de entuziasm pentru știință, dar speriați de religie. Când aceștia resping credința adevărată, își umplu golul spiritual cu gunoaie, se hrănesc din filme și meciuri de fotbal. În lumina „miilor de ani ca o zi”, i-a trebuit științei doar câteva secunde să ne ducă de la carul cu boi la automobil, și de la automobil la Sputnik.

Dar dacă admitem că știința are o atracție deosebită și e de admirat atunci când forează în sol o sondă de 3 km adâncime căutând zăcăminte de petrol, și dacă nu găsește, se apucă și face același lucru pe fundul mării, totuși e necesar să luăm în seamă că știința poate avea și un aspect diabolic, ucigător. De exemplu, lobotomizarea.

Lobotomizarea e o operație chirurgicală inumană, inspirată de Satana, promovată de știință. De ani de zile operația aceasta asupra creierului uman a fost o armă în mâna dictatorilor. Hitler a folosit-o asupra a milioane de compatrioți. Stalin se zice că ar fi avut zece mii din sclavii lui schimbați în zombii prin această operație ce ia doar cinci minute. După operație victima se zice că e în mod ireversibil nebună.

Pacientul e legat de masa de operație, legăturile fiind strânse și tari. Electrozii sunt atașați la tâmple, și trei încărcături de curent sunt dozate în creierul pacientului, destul ca să provoace convulsii violente care până la urmă se sfârșesc cu o comă anestetică. Apoi medicii iau leucotomi (niște instrumente mici ca târnăcoapele) și le implantează sub pleoapele pacientului. Cu un ciocănaș le împinge prin golul ochiului în partea din față a creierului, separând lobii frontali de restul creierului. Rezultatul? Un zombi (alt cuvânt nu găsesc acum).

Cincisprezece zombi din aceștia pot fi făcuți de știință în nouăzeci de minute… Când oameni luminați îi dezumanizează pe alții în felul acesta, e timpul să ne oprim și să ne gândim, să ne întrebăm dacă nu cumva zeița Științei primește prea mari onoruri din partea oamenilor.

Având în gând aceste milioane de lobotomizați, meditați puțin la cuvintele lui Bertrand Russell, a cărui lucrare, „Principiile Logicii” l-a încoronat ca regele filosofilor moderni: „Ca să se salveze, omul are nevoie azi de un singur lucru: să-și deschidă ochii să accepte bucuria, și să lase ca frica să rămână un lucru de domeniul trecutului întunecos. Omul trebuie să-și ridice ochii în sus și să spună: „Nu, nu sunt un păcătos mizerabil. Sunt o ființă care, după o cale lungă și anevoioasă, am descoperit cum să stăpânesc… obstacolele naturale, cum să trăiesc în libertate și bucurie, în pace cu mine însumi, în pace cu întreaga omenire.”

Ar fi greu să vă conving că acest fals profet al păcii s-a dedicat înșelăciunii? Același Bertrand Russell nu poate accepta întruparea Domnului Isus Cristos. Dar, vă întreb, cât mesaj de nădejde are el pentru nenorociții vremii în care trăim?

Ceasul acesta are nevoie de inimi arzătoare, de buze aprinse, de ochi ca para focului. Dacă am fi doar zece la sută pe cât de credincioși ne credem, străzile ar fi pline în fiecare duminică de oameni care ar mărșălui spre Sion. Ar trebui să ne îmbrăcăm în sac și cenușă văzând starea bisericii de azi, fără dragoste, fără viață, fără lucrare.

Dacă am fi plâns atât cât au plâns evreii la Zidul Plângerii în Ierusalim, am trăi azi o trezire energică și curățitoare. Dacă ne-am întoarce la traiul și practica apostolică – să așteptăm de la Domnul puterea apostolică – am fi în stare să pornim în lucrarea apostolică. E ceasul când oamenii mereu se întreabă: „Sunt cu toții fericiți?” Scopul lui Dumnezeu cu noi nu e fericirea, ci sfințirea! Dacă e cineva azi cumpătat, ferindu-se să se atingă de băuturi, e luat în râs. Dar apostolul Pavel îi scrie lui Tit că aceasta e una din cele mai alese virtuții creștine!

Ar trebui să mai urcăm odată dealul Căpățânii pe genunchi, ca să privim crucea într-o atitudine de smerenie și adorație. Biserica trebuie întâi să se pocăiască; apoi lumea va ceda! Biserica trebuie întâi să plângă; apoi vor fi bisericile pline cu păcătoși copleșiți de plânsul pocăinței.

În culmea puterii sale, William James, un profesor de medicină de la Universitatea Harvard, a fost lovit de o boală misterioasă. I-au fost afectați și deranjați nervii. Suferea de insomnie și depresiune, dar nu găsea nici o vindecare. A fugit în Europa. Poate va găsi răspunsul la Berlin. Nici o ușă de nădejde însă. Poate la Viena. Același răspuns. Poate la Paris se ascunde răspunsul. Dar nu l-a găsit nici acolo.

Disperarea i-a cuprins ființa. Londra era aproape, dar apelul său a sunat în gol. Scoția avea medici eminenți în domeniul acesta. Dar n-a găsit balsam nici în Galaad. S-a întors în America, în mintea lui dansa gândul sinuciderii. A auzit de un bărbat al rugăciunii, un om cu o credință mare. Dar William James avea oroare pentru vindecările prin credință. El era un bărbat cu renume, un folozof distins, un psihiatru de marcă. Mintea lui ascuțită și pregătirea sa intelectuală nu-l lăsau să încerce așa ceva. Dar n-a avut ce face. S-a dus să-l viziteze. Omul acela simplu, fără școală, om al lui Dumnezeu, și-a pus mâinile smerite pe capul lui James. Și acesta spunea mai târziu: „Am simțit în corpul meu cum pătrunde o putere, o energie, și am fost cuprins de un sentiment de pace; am știut atunci că eram vindcat!”

Pentru vindecarea boliilor îngrozitoare ale acestei lumi nebune, „Abana Științei” și „Parparul Politicii” sunt mai atrăgătoare decât Crucea; așa socotește voința noastră îndărătnică și mintea noastră deformată. Dar ca să căpătăm vindecarea, trebuie să ne umilim ca William James, să ne întoarcem iar la Cruce și la râul vieții care curge din ea.

„Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic…”
Biserica din Laodicea

„Era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare.”
Ezechiel 16:49

„Este Domnul atât de grabnic la mânie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra?”
Mica 2:7

„Biserica în care lucrarea e administrată omenește, în loc să fie guvernată dumnezeiește, e sortită pierzării. Lucrarea celor ce sunt pregătiți de universități dar nu sunt umpluți de Duhul Sfânt nu produce minuni”.
Samuel Chadwick

„Omul a cărui predică scurtă e „Pocăiți-vă!” se pune împotriva vremii sale, și urmează să fie lovit fără milă de veacul a cărui păcate le vestejește. Pentru un așa om nu rămâne decât un singur sfârșit: „Să i se taie capul!” Nu îndrăzni să predici pocăința dacă nu ți-ai încredințat capul în mâinile cerului”.
Joseph Parker


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...USI DE INTERIOR IMPORT GERMANIA, PANOURI SANDWICH...Vezi aici!