Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Trezirea întârzie… fiindcă…

Publicat la 2012-11-01 de Traian

 Nu vi se pare ridicol că suntem așa de mărginiți încât avem impresia că vom schimba lumea prezentându-i standardul nou-testamental al vieții lui Cristos printr-un substandard de viață ca cel al creștinilor de azi?

Oamenii zidesc biserici dar nu intră în ele, tipăresc Bibliile dar nu le citesc, vorbesc despre Dumnezeu dar nu cred în El, vorbesc despre Cristos dar nu se bizuie în El pentru mântuirea sufletelor, cântă imnurile noastre și le uită imediat. Cum vom ieși din impasul acesta?

Harnack a definit creștinismul ca „un lucru foarte simplu și foarte sublim: A trăi pentru timp și pentru eternitate sub ochiul lui Dumnezeu, prin ajutorul lui Dumnezeu.”

O, dacă ar fi credincioșii Domnului conștienți de valorile veșniciei! Dacă am trăi fiecare clipă din viață sub ochiul lui Dumnezeu, dacă am judeca fiecare lucrare în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am ruga fiecare rugăciune în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am aduce zeciuielile din toate bunurile noastre în lumina scaunului Său de judecată, dacă am predica fiecare predică având în vedere că mulțimi de oameni vor fi sub condamnare și osândă la judecata de apoi – atunci am avea o trezire sub puterea Duhului Sfânt, care ar scutura pământul acesta și care, în foarte scurt timp, ar elibera milioane de la pierzare.

Buletinele de știri care ne vin, cu nesfârșitele armistiții și încălcările de armistiții, cu prăbușirea de tronuri și ridicarea altor tronuri, patima după putere mondială în întrecerea dintre sistemele politice și sociale, ar trebui să ne sperie. S-a zis, și pe bună dreptate, că sunt numai trei clase de oameni azi în lume: cei cărora le e frică, cei care cunosc prea puțin ca să le fie frică, și cei care cunosc Biblia. Sodoma, care n-avea nici o Biblie, nici un predicator, nici o oră de rugăciune, nici o biserică, a pierit. Cum vor scăpa America și Anglia de mânia Celui Atotputernic? Avem milioane de Biblii, câteva mii de biserici, predicatori fără număr, – dar vai, ce stare de păcat!

Oamenii zidesc biserici dar nu intră în ele, tipăresc Bibliile dar nu le citesc, vorbesc despre Dumnezeu dar nu cred în El, vorbesc despre Cristos dar nu se bizuie în El pentru mântuirea sufletelor, cântă imnurile noastre și le uită imediat. Cum vom ieși din impasul acesta?

Aproape fiecare Curs Biblic subliniază faptul că Biserica de azi e ca cea din Efes. Ni se spune că în ciuda păcatului și a modului firesc de viață, suntem așezați cu Dumnezeu pe scaunul Lui de domnie. Vai, ce minciună! Da, suntem ca Biserica efesenilor, fără nici o îndoială. Dar ne asemănăm cu cea din Apocalipsa prin faptul că ne-am pierdut dragostea dintâi. Ne e rușine de păcat, dar nu ne împotrivim față de el. În fața unei astfel de Biserici, rece, firească, cârtitoare, nepăsătoare, nu va capitula niciodată veacul acesta imoral, plin de pofte și murdărie. Să nu mai căutăm țapi ispășitori! Cauza căderii în imoralitate nu e nici radioul, nici televiziunea. Toată vina pentru decăderea și corupția mondială de azi stă pe treptele Bisericii! Aceasta a încetat să mai fie un țepuș în coasta lumii. Fiindcă: nu în timpuri de popularitate a triumfat Biserica, ci în vremuri de prigoană. Nu vi se pare ridicol că suntem așa de mărginiți încât avem impresia că vom schimba lumea prezentându-i standardul nou-testamental al vieții lui Cristos printr-un substandard de viață ca cel al creștinilor de azi?

De ce întârzie trezirea? Răspunsul e destul de simplu: fiindcă evanghelismul e azi mult prea comercializat! Bănuții văduvei și ai săracilor sunt cheltuiți de mulți evangheliști în huzur și lux. Statisticile umflate, mulțimile enorme, rândurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor și a primarilor, etc., sunt ridicate în slăvi. Toate cu scopul să atragă publicitate… și bani. Săracul se înșeală când crede că își aduce ofranda în „slujba lui Dumnezeu”, când de fapt tot ce face e să ajute pe un predicator sau altul să-și păstreze reputația sau să trăiască în saloane fastuoase de Hollywood.

Predicatori care au case și cabane lângă lac, un yacht pe lac, și un cont puternic la bancă, au îndrăzneala să mai ceară. Cu așa oameni de jupuială credeți că va aduce Duhul Sfânt trezirea? Acești băiețași-predicatori, drăgălașii de ei, nu-și mai schimbă costumele o dată pe zi, ci de două sau de trei ori. Îl predică pe Cristos din iesle, dar ei trăiesc în hotele extravagante. Ca să-și facă poftele, storc audiența de bani până la sânge, în numele Celui care a trebuit să împrumute un ban ca să-Și poată ilustra predica. Se ospătează la mese nesfârșite în amintirea Celui care a postit singur în pustie. Azi evangheliștii se cred vrednici nu numai de salarii enorme, dar și de avantaje bancare. Ce înfricoșătoare vor fi toate acestea în ziua judecății!

Trezirea întârzie fiindcă am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se cântă în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio, ci și în biserici. Am pus sângele și suferințele Mântuitorului într-o atmosferă de carnaval, închipuiți-vă! L-am aranjat pe Duhul Sfânt să fie sincopat! Platforma de evanghelizare arată ca vitrina unei prăvălii de mărunțișuri, o paradă de manechine. Mai degrabă m-aș aștepta ca o broască să cânte la pian Sonata Lunii de Beethoven, decât să-i văd pe acești predicatori lucioși de azi că aduc pocăința în sufletele oamenilor. Evangheliștii de azi sunt pregătiți să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în față să capete niște broșuri. Fac apeluri răgușite: „Cine vrea ajutor, mai multă putere, fericire?” Un așa creștinism ușor, fără pocăință și reverență, aduce dezonoare sângelui vărsat la Calvar. Trebuie schimbată definiția altarelor; căci altarul e locul unde se moare! Cei ce nu vor să plătească prețul, să-l lase în pace.

Trezirea întârzie din cauza neglijenței. Cei de la altare petrec prea puțin timp cu sufletele care caută adevărul și veșnicia. Evanghelistul e fericit să-și vadă prietenii și să stea cu ei. În timp ce sufletele pierdute suspină la altar, el benchetuiește în frișca dulceagă a laudelor primite. Iată de ce și Anglia și America e bântuită de confuzie, nesiguranță, plină de oameni dezorientați.

Trezirea întârzie din cauza fricii. Ca evangheliști, ținem gura închisă când vedem falsitatea religiilor de azi, ca și cum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mântuiți. Dar textul de la Faptele Apostolilor 4:12 se află încă în Sfintele Scripturi și spune că „nu este alt Nume sub cer“. Unora lucrul acesta li se pare colorat cu prea mare intoleranță.

Ilie și-a bătut joc de preoții lui Baal și le-a vorbit cu dispreț, văzându-le neputința. Mai bine, fugi afară în întuneric (ca Ghedeon) și dărâmă dumnezeii falși, decât să-i tolerezi, călcând voia lui Dumnezeu. Cultele acestea lipsite de Evanghelia lui Cristos, religiile lumești care apar ca ciupercile la acest ceas de miez de noapte, Îl ispitesc pe Dumnezeu. Nimeni nu vrea să sune alarma? Nu mai suntem Protestanți, suntem doar ne-catolici! Împotriva cui și a căror lucruri protestăm noi? Dacă am fi pe jumătate de calzi pe cât ne credem, și doar zece la sută de puternici pe cât spunem că suntem, creștinii ar fi botezați în sânge, ca și în apă și în foc.

Wesley a văzut ușile bisericilor engleze închise în fața lui, iar Rowland Hill spune despre el: „Wesley și armata lui de salahori laici – o legiune întreagă de predicatori neprofesioniști adunați dintre fierari, tinichigii, căruțași și hornari – au ieșit să otrăvească mințile oamenilor!” Ce limbaj profan! Dar orice au spus oamenii de el, lui Wesley nu i-a păsat. Nu i-a fost teamă nici de oameni, nici de diavoli. Dacă Whitefield era privit în Anglia ca o parodie, în cel mai josnic sens, dacă primii creștini au înfruntat cu prețul vieții lor orice infamie, cum se face că astăzi, din moment ce păcatul și păcătoșii au rămas aceiași, noi, predicatorii, nu mai provocăm mânia iadului? De ce suntem în mod atât de frigorific de comuni, în mod atât de splendid de nepăsători? În cazul nostru, ne răsculăm, însă n-avem treziri. Dar în lumina Bibliei și a istoriei Bisericii, spuneți-mi, unde au fost treziri fără răscoale?

Trezirea întârzie pentru că ne lipsește insistența și urgența în rugăciuni. Un predicator vestit a intrat într-o conferință biblică zilele trecute spunând: „Am venit la această conferință având pe suflet o mare povară a rugăciunii. Cei care doresc s-o împartă cu mine, să arate prin ridicare de mână, și vă rog să nu fim ipocriți!” Mulți au ridicat mâna. Dar mai târziu în timpul săptămânii, când a fost anunțată o oră de rugăciune pe la miezul nopții, vestitul predicator s-a dus să se culce. N-a fost ipocrit, nu? S-a stins integritatea. O viață superficială. Factorul care singur e cel mai important în oprirea Duhului Sfânt de a aduce o trezire spirituală e lipsa aceasta de luptă a sufletului în rugăciune. Am înlocuit propagarea cu propagandă. Ce nebunie! Noul Testament adaugă un post-scriptum în legătură cu prorocul Ilie. La Iacov 5:17 e scris: „S-a rugat!” Dacă n-ar fi fost lucrul acesta, citind Vechiul Testament doar, am fi spus: „Ilie a prorocit!”

În rugăciunile noastre noi nu ne-am împotrivit încă diavolului până la sânge. Nu, noi nici măcar nu facem ca „sufletul să ni se frământe în sudoare”, după cum spunea Luther. Noi ne rugăm cu o atitudine de „Ce ne pasă?”! Ne rugăm rugăciuni la întâmplare! Dăm lui Dumnezeu ce nu ne costă pe noi nimic. N-avem nici măcar o singură dorință care să ne înflăcăreze. Suntem doar: intermitenți, capricioși și spasmodici.

Singura putere în fața căreia Dumnezeu cedează e cea a rugăciunii. Noi scriem despre puterea rugăciunii, dar nu ne luptăm în rugăciune. Un titlu care se potrivește bine pentru biserica de azi e „Nu s-a luptat!” Facem expoziție cu darurile noastre, fie naturale fie spirituale; ne spunem părerile pe undele aerului, vederi politice și sociale. Scriem cărți ca să îndreptăm pe un frate în problemele de doctrină. Dar cine e gata să ia cu asalt fortăreața diavolului? Cine i se va împotrivi diavolului? Câți sunt gata să renunțe la mâncare, la anturaj plăcut, la somn, pentru ca iadul să tremure de ei în lupta încleștată, pentru ca demonii să fie făcuți de râs, pentru ca robii să fie eliberați, pentru ca iadul să fie decimat și sufletele înlănțuite să iasă de sub puterea lui; și toate ca răspuns la lupta acestor oameni gata de sacrificiu, a acestor suflete spălate prin sânge.

În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care aparține numai lui Dumnezeu. Ascultați și uimiți-vă. Domnul Isus a spus: „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.” Și: „Cum puteți crede voi, cari umblați după slava pe care v-o dați unii altora, și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?” (Ioan 5:41,44). Să dispară toate laudele și bătăile pe umăr și măgulelile firești de la amvoane! Să piară cu aceste mândrii deșarte ca: „Programele mele”, „Lucrările mele”, „Biserica mea” „Cărțile mele.” O, ce paradă urâtă a firii la amvoane: „Avem marele privilegiu azi să”… și e prezentat predicatorul. Vorbitori (care de fapt sunt acolo numai prin har) acceptă toate aceste laude, adică nu – chiar se așteaptă la ele! Și de fapt, dacă-i ascultăm bine pe toți, n-am fi știut că sunt mari dacă nu ni s-ar fi spus.

Săracul de Dumnezeu! Nu capătă prea mult din partea noastră! Mă mir însă că nu-Și împlinește încă făgăduința și nu ne varsă din gura Lui. Am greșit! Ne-am murdărit. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava „pe care ne-o dăm unii altora.”

O, Doamne, ridică-ne din această împerechere cu lumea și din acest putregai!
Binecuvântă-ne, sfărâmându-ne!

Judecata trebuie să înceapă cu noi, predicatorii!

„Evanghelia nu e o poveste învechită, pe care o înoim noi. Ea e un foc al Duhului, ținut aprins de Iubirea Nemuritoare; și vai nouă, dacă, prin neglijența noastră în a înflăcăra darul lui Durgnezeu care este în noi, focul acesta se micșorează”.
Dr. R. Moffat Gautrey

„Cea mai mare minune din ziua aceea (Rusaliile) a fost transformarea care a avut loc în acei ucenici cuprinși de așteptare. Botezul cu foc i-a transformat pe ei înșiși”.
Samuel Chadwick
„Semnul Creștinismului nu e o cruce, ci o limbă de foc”.
Samuel Chadwick

„Evanghelia e un fapt; deci spune-l în mod simplu.
Evanghelia e un fapt plin de bucurie; deci spune-l cu entuziasm.
Evanghelia e un fapt care ți s-a încredințat; deci spune-l cu credincioșie.
Evanghelia e un fapt al unui moment infinit; deci spune-l fără preget.
Evanghelia e un fapt al iubirii infinite; deci spune-l cu simțire.
Evanghelia e un fapt greu de înțeles pentru unii; deci spune-l cu ilustrații.
Evanghelia e un fapt despre O Persoană; deci predică-L pe Cristos.
Archibald Brown

„Adevărata predică e atunci când sudoarea se amestecă cu sângele”.
Dr. Joseph Parker

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!