Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Ești sigur că nu există Dumnezeu?

Publicat la 2012-10-12 de Traian

Nu am auzit nici o predică din acest verset. El pare prea tare, chiar jignitor pentru unii. Dar textul e repetat și în Psalmul 53:1. Ateii spun că afirmația aceasta e o insultă. Dar Biblia nu aduce insulte pe de gratis nimănui. De aceea în loc de a închide Biblia și a o respinge, poate e mult mai bine să stai și să cugeti puțin: de ce David o fi spus lucrul acesta? Nu cumva spusa lui, totuși, are un sâmbure de adevăr?

Dacă la un moment dat, un student s-ar ridica și ar spune colegilor săi că nu a existat Mihai Viteazul, ceilalți i-ar răspunde: „Măi, nu fi nebun! Sunt atâția care l-au văzut, atâția l-au auzit vorbind pe Câmpia Libertății, atâția care îi descriu faptele lui de vitejie." Dacă cineva ar opri pietonii pe Calea Victoriei și le-ar spune că Palatul Telefoanelor din București nu a fost construit de oameni, ci s-a clădit singur peste noapte, oamenii ar da din cap și ar spune că e țicnit, că și-a pierdut mințile. Când cineva face afirmații cu totul absurde, sau crede asemenea afirmații, societatea îi spune că e nebun. Și tot așa când cineva afirmă unele lucruri pe care nu le cunoaște, nu le-a cercetat, nu e sigur de ele, alții îl consideră nebun.

Tu spui că nu există Dumnezeu, dar oare ești tu sigur, sigur că nu există? Gândește-te bine la întrebarea aceasta? Pe ce se bazează necredința ta? Oare te-ai documentat tu că nu există? L-ai căutat tu peste tot. Universul acesta e mult prea mare ca tu să-l poți cerceta. Nu L-ai găsit pe Dumnezeu pe pământ? Dar te îndreptățește aceasta să spui că nu există? G. S. Titov, al doilea astronaut sovietic, care la 6 Aug. 1961 a făcut 17 revoluții în jurul pământului, a zis, că el a zburat în cosmos și n-a întâlnit pe Dumnezeu. Faptul că nu a întâlnit nici un moș cu barbă albă în spațiu, oare l-a îndreptățit să spună că nu există Dumnezeu? Gândește-te puțin: Să presupun că as face o călătorie prin Africa. După ce trec granița Etiopiei și fac trei pași, fără să-l întâlnesc pe împăratul Haile Selasie, oare sunt eu îndreptățit să-i tăgăduiesc existența, să spun că nu există acest împărat? Eu n-am vizitat ținuturile peste care stăpânește acest împărat, n-am vizitat orașele, n-am vizitat capitala, n-am vizitat palatul imperial. Deci e o nebunie să afirm că el nu există.

În zborul cosmic s-a ajuns în vremea noastră abia la lună. Nici luna n-a fost cercetată decât doar în câteva puncte. Galaxia noastră cuprinde vreo 200 miliarde de corpuri cerești. Le-ai cercetat tu pe toate? Ești tu sigur că nu există Dumnezeu? Dar în afară de galaxia noastră, astronomii spun că mai sunt încă un miliard de asemenea galaxii. Ești tu sigur că nu există Dumnezeu? În chip sincer, oare poți tu fi sigur că nu există, înainte de a cerceta toate aceste galaxii? Dar te-ai gândit câte vieți ți-ar trebui ca să poți face o așa investigație? Ți se pare o nebunie să crezi? Mie mi se pare o nebunie să nu crezi, să afirmi că nu există Dumnezeu, înainte de a fi cercetat totul cu de-amănuntul.

Ești sigur că nu există Dumnezeu? Îmi spui că așa dovedește știința? Dar care ramură a științei a dovedit așa ceva? Astronomia, știința care se ocupă cu universul mare, cu macrocosmul? Johannes Kepler este considerat fondatorul astronomiei, dar el era adânc credincios și îl adora pe Dumnezeu, lată cuvintele Lui: „Strălucite Maestre al Lumii! Privesc uimit lucrarea minunată a mâinilor Tale ...!" Flamarion a fost un mare astronom francez, probabil a cunoscut universul ceva mai bine decât tine, dar el nu a tăgăduit pe Dumnezeu, ci a spus că există, în cartea sa „Dumnezeu în natură" el spune: „ceea ce grupează atomii, ceea ce îndrumează moleculele, ceea ce conduce lumile este o Forță, care vădește în același timp planul, voința, inteligența, înțelepciunea și puterea autorului său. Newton, descoperitorul legii gravitației, la fel a fost un bun credincios în Dumnezeu.

Poate îmi vei spune că aceștia au fost oameni care au aparținut trecutului, dar oamenii de știință de azi nu mai cred. Ba, da cred. Poate cineva tăgădui că Albert Einstein nu a fost unul din cei mai mari savanți ai vremii noastre? Dar el a crezut în Dumnezeu. El a zis: „Religia mea consistă din umila admirație a nemărginitului Spirit superior, care se revelează pe Sine în amănuntele neînsemnate pe care noi suntem în stare să le pricepem cu mintea noastră slabă, neputincioasă. Acea adâncă convingere emoțională a prezenței unei Forțe raționale superioare, care este revelată în necuprinsul Univers, formează ideea mea de Dumnezeu." Alt savant contemporan este Wernher von Braun. El e un om întors la Dumnezeu, într-o cuvântare ținută în fața studenților care au absolvit Colegiul Belmont Abbey din Belmont, North Carolina, în Iunie 1972, a zis: „Știința și religia nu sunt incompatibile, ci sunt surori, în timp ce știința încearcă să învețe tot mai mult despre creațiune, religia încearcă să învețe tot mai mult despre Creator. Cu cât vom înțelege mai bine Universul, cu atât mai mult ne vom minuna de Creatorul său."

Ești tu sigur că nu există Dumnezeu? la seama că unii din cei mai mari bărbați de știință, care știu ceva mai mult decât tine, ei sunt convinși că există Dumnezeu. Și cei ce știu că există Dumnezeu nu sunt numai doi-trei savanți. Nu demult revista „Collier" a însărcinat pe unul din reporterii ei să facă o anchetă asupra credinței în Dumnezeu la bărbații de știință de azi. Lucrarea lui a fost numită: „Un reporter în căutarea lui Dumnezeu", și a apărut în mai multe numere ale revistei, în cercetările sale, reporterul Whitman a constatat că procentul oamenilor de știință care cred în Dumnezeu a crescut foarte mult în ultima vreme, că e o adevărată întoarcere a științei către Dumnezeu. Același lucru îl arată și Dr. James Jauncey, un bărbat care deține zece licențe: în știință, în istorie, în matematici, în psihologie, în filozofie, etc. Vorbind despre „Revoluția științifică" el arată că cei mai mulți bărbați de știință de azi s-au întors spre Dumnezeu ca singurul și finalul răspuns la problemele omenirii, îngrozită de civilizația nucleară a secolului nostru.

La fel și Robert L. F. Boyd, profesor de fizică la Universitatea din Londra și profesor de astronomie la Royal Institution, spune: „As vrea să remarc că eu personal nu consider că agnosticismul este deosebit de comun la oamenii de știință de azi. Un juriu de oameni de știință, din care am făcut și eu parte, a fost întrebat la postul de radio BBC: „A făcut știința mai dificilă credința în Dumnezeu? și toți membrii juriului, reprezentând un larg spectru de discipline, au răspuns: „Nu". Și acest profesor e credincios în Dumnezeu și el caută să demonstreze cum Dumnezeu poate fi cunoscut.

Aceeași deplasare a bărbaților de știință de la necredință la credință, o afirmă și D. M. MacKay, profesor la Universitatea din Keele, Anglia, specialist în probleme de computere, creiere electronice. Vorbind despre lupta dintre necredință și credință, el zice: „Astăzi, ecourile marelui conflict din secolul al XIX-lea s-au stins aproape total..." El spune „aproape total", căci știe că mai sunt unii care trăiesc încă în mentalitatea secolului al XIX-lea.

După toate aceste constatări, te întreb din nou: Ești tu sigur că nu există Dumnezeu? Oare poți tu și azi să repeți vechea deviză a ateismului: „Cred numai ce văd"? E curios cum tocmai în perioada când se afirma mai mult lucrul acesta, s-au făcut cele mai multe descoperiri în lumea nevăzutului. Nu au fost la întâmplare, ci Dumnezeu a făcut de rușine pe oamenii de știință necredincioși, tocmai prin descoperirile științei. Astfel au fost descoperite ultrasunetele, adică sunete cu frecvențe înalte ce nu pot fi percepute de urechea omenească, dar deși nu le auzim, ele există; apoi au fost descoperite o seamă de raze: raze X, raze infraroșii, raze cosmice, ce nu pot fi percepute de ochiul nostru; o seamă de radiații: radiații ultraviolete, radiații nucleare, radiații gama; o seamă de unde: unde liniare, unde plane, unde sferice, unde lungi, unde medii, unde scurte și ultrascurte; au fost descoperite vreo 30 de particule ale materiei: protoni, electroni, neutroni și pozitroni, mezoni și pioni, particule sigma și lambda antiprotoni, antineutroni și antihiperoni. Ai văzut tu ceva din toate acestea? Mai poți să zici: „Cred numai ce văd"? Oare nu ți-a astupat Dumnezeu gura? Nu te-a făcut El prin știință să crezi ceea ce nu vezi?

Dacă toate acestea pot să existe, fără ca tu să le vezi, oare nu-ți dai seama că tot așa Dumnezeu poate să existe fără ca tu să-L vezi? Dacă în lumea înconjurătoare pot fi atâtea de care tu nu ești conștient, nu e oare o nebunie să spui că nu există Dumnezeu, fiindcă tu nu îl vezi? Și iarăși te întreb: ești tu sigur că nu există Dumnezeu?

Să stăm puțin și să judecăm la rece. Să presupunem că tu nu vrei să crezi că există ultrasunete, nu vrei să crezi în radiații. Oare necredința ta anulează realitatea? Intri într-un laborator și, pe o masă, vezi ceva ca un drob de sare; nu e sare, ci ți se spune că e uraniu și că nu ai voie nici să te apropii nici să-l iei în mână, fiindcă emite radiații ucigătoare. Tu nu vezi nici o radiație, și spui că tu nu crezi în radiații, te apropii și pipăi drobul misterios. Oare poate necredința ta să înlăture consecințele grozave ale radiației? O, nu, ci foarte curând în dureri înspăimântătoare îți vei da seama de nebunia necredinței tale, dar e prea târziu. Tot așa necredința ta nu-L înlătură pe Dumnezeu, nu anulează existența Lui, ci doar atrage asupra ta consecințele grozave ale chinului pe veci în iad. De aceea, te întreb iarăși: ești tu sigur că nu există Dumnezeu?

Cred că e mult mai bine să te întrebi: ce te vei face dacă totuși există? Cum vei putea să dai socoteală de necredința ta? Cum vei putea să stai în fața Lui? Dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce vei face tu, tu care L-ai tăgăduit, L-ai blestemat, ți-ai bătut joc de El? Biblia îți strigă: „Și crezi tu, omule, ... că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?" Rom. 2,3 Căci „mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu, în adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți." Rom. 1,18-20.

Prietenul meu, ești student, ești licențiat, ești profesor, cercetător științific sau conferențiar universitar și tăgăduiești pe Dumnezeu? Oare nu îți dai seama că răspunderea ta e mult mai mare decât a ciobanului analfabet de la stâna de oi? Tu puteai să cercetezi, să cauți să vezi dacă există sau nu Dumnezeu, dar te-ai mulțumit într-o trândăvie intelectuală și ca să fii în ton cu alții, ai spus că nu există Dumnezeu. Tu nu te-ai documentat, tu n-ai fost sigur, ci simplu ai tăgăduit. Trebuia să cercetezi, să analizezi probele pro și contra, apoi în chip sincer să tragi concluziile cuvenite. Dacă ai fi fost sincer, ai fi găsit pe Dumnezeu.

Până ieri, alaltăieri, se știa că în sistemul nostru solar sunt nouă planete, dar Jurnalul Societății Astronomice a Pacificului în numărul său pe luna Mai 1972, anunța descoperirea celei de a zecea planete de către oameni de știință de la Universitatea Californiei. Planeta încă nu a fost văzută cu ochiul, dar a fost stabilită pe bază de calcule matematice. J. L. Brady, șeful Laboratorului de radiații Lawrence, o autoritate în cunoașterea cometei Halley, a constatat anumite deviații în orbita acestei comete. Aceste deviații l-au făcut să tragă concluzia că există o a zecea planetă, iar calculele matematice au stabilit că e o planetă uriașă, de trei ori mai mare ca Saturn și că își are orbita departe de soare, dincolo de Planeta Pluto, în această descoperire, Brady a fost ajutat de Edna Carpenter și F. H. McMahon.

Acum, fii atent. Pe baza unor deviații, ei au presupus și apoi pe bază de calcule au stabilit existența celei de a zecea planete. Dacă tu te uiți În jurul tău, la mulți poți constata deviații, oameni care nu înjură, nu trăiesc în stricăciune, nu se complac în păcat. Pe seama cui pui aceste deviații? Credincioșii au fost gata să îndure batjocuri, ocară, schingiuiri, torturi oribile, să moară sfâșiați de fiare, arși pe rug, spânzurați, tăiați în două cu ferestrăul sau decapitați. Nu acesta era drumul pe care mergea lumea, acestea erau deviații. Oare nu trebuia și tu să tragi concluzia logică că există o Forță mult mai puternică decât focul și apa, mult mai puternică decât însăși viața, care îi făcea să rămână credincioși până la capăt. Puteai să-L găsești pe Dumnezeu, dar n-ai vrut. Un poet creștin spune: „Picătură-n marea vremii, nu contează crezul tău, Adevăru-i neschimbabil, vrei... nu vrei... e Dumnezeu."


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUSE KLINKER ( CARAMIDA KLINKER )...Vezi aici!