Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Studii de cultura si civilizatie evreiasca - rascumpararea primului nascut

Publicat la 2012-10-03 de Traian

În drumeția noastră care studiază modus vivendi al evreilor din vremurile biblice este cazul să vorbim câte ceva despre ceremonia pidiyon ha-ben, „răscumpărarea primului-născut”, trecând în revistă semnificațiile sale și modul în care se oficia aceasta.

Vom începe prin inserarea unui pasaj care, grosso modo, prezintă patru vârste:
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Spune-le israeliților: «Când un om va închina Domnului anumite persoane printr-un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta;
3 dacă este vorba despre un bărbat cu vârsta cuprinsă între douăzeci și șaizeci de ani, atunci evaluarea ta să fie de cincizeci de șecheli de argint, după șechelul Lăcașului[132].
4 Dacă este o femeie, atunci evaluarea ta să fie de treizeci de șecheli[133].
5 Dacă are între cinci și douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de șecheli pentru un băiat și de zece șecheli[134] pentru o fată.
6 Dacă are între o lună și cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci șecheli de argint pentru un băiat și de trei șecheli de argint[135] pentru o fetiță.
7 Dacă omul are șaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece șecheli, iar pentru o femeie să fie de zece șecheli[136].
8 Dacă este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, atunci să se ducă la preot și preotul să-i facă o altă evaluare; preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele pe care le are cel ce a făcut jurământul.[137] Leviticul, 27:1-8.

Potrivit acestui pasaj, în Israelul antic existau patru vârste: de la o lună la cinci ani (v. 6); de la cinci la douăzeci de ani (v. 5); de la douăzeci la șaizeci de ani (v. 3) și, în sfârșit, peste 60 de ani.
Desigur că în urma lecturării acestui pasaj se ridică cel puțin două întrebări; prima întrebare: care este motivul pentru care evaluările pentru fete și femei sunt la jumătatea cuantumului stabilit pentru băieți și bărbați? A doua întrebare: de ce se trece sub tăcere „valoarea” bebelușilor sub o lună?
Mai întâi schițăm un răspuns la prima întrebare.
Lecturând Biblia, ni se dezvăluie faptul că în societatea evreiască din vremurile biblice structura de autoritate în cadrul familiei și al clanurilor este cea patriarhală. În repetate rânduri indivizii de gender masculin sunt puși în prim-plan, în timp ce femeile și copiii figurează în fundal. Pentru această afirmație, versetul 3 din Genesa, 49, este ilustrativ: „Ruben, tu ești întâiul meu născut, puterea și primul rod al vigorii mele, deosebit în demnitate și în putere.”[138]
Aici mai trebuie să adăugăm faptul că Biblia ne mai revelează principiul bekor, care spune că primele roade (בכורים) și primii născuți ai animalelor (בכור) îi aparțineau lui YHWH.[139] Pe parcursul acestei lucrări vom evidenția câteva aspecte privitoare, pe de-o parte, la relațiile speciale existente între primogeniții de gender masculin din familiile evreiești și familiile acestora, precum și, pe de altă parte, relațiile speciale existente între primogeniții de gender masculin din familiile evreiești și Dumnezeu.
Pentru a da răspuns la a doua întrebare enunțată mai sus, și anume care ar fi motivele pentru care „valoarea” bebelușilor sub o lună este trecută sub tăcere vom face apel la un comentariu:
Dacă luăm în considerare proastele condiții de viață, mortalitatea infantilă era probabil foarte ridicată. Studii demografice în Egipt și în alte culturi antice indică faptul că procentul mortalității putea atin­ge 90%. Numeroasele cimitire de copii descoperite cu ocazia diferi­telor săpături arheologice în Israel par să confirme această presupu­nere. Să nu uităm că ceremonia de răscumpărare a băiatului întîi născut nu se desfășura decît atunci cînd el avea 30 de zile. Dacă supra­viețuia primei luni, avea șanse apreciabile să ajungă la vîrsta adultă.[140]
Vom aborda acum evenimentul ceremonial prin care trecea primul-născut de gender masculin din fiecare familie evreiască, și anume „răscumpărarea” sa, pidiyon ha-ben. Această cerință ceremonială este stipulată prima dată în cadrul grandioasei ieșiri a poporului evreu din Egipt, prezentată în cartea Exodul:

11 Când Domnul vă va duce în țara canaaniților, așa cum a jurat părinților voștri, și are să v-o dea vouă,
12 să puneți deoparte pentru Domnul pe toți aceia care vor fi primul rod al pântecelui. Toți întâii născuți dintre vitele voastre să fie ai Domnului și anume fiecare mascul.
13 Dar orice întâi născut al măgăriței să-l răscumpărați cu o oaie[141]; dacă nu-l răscumpărați, să-i frângeți gâtul. De asemenea, să răscumpărați pe fiecare întâi născut dintre copiii voștri.
14 Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă aceasta?», să le răspundeți: «Domnul, cu mâna Lui puternică, ne-a scos din Egipt, din casa sclaviei.
15 Când Faraon s-a încăpățânat să nu ne lase să plecăm, Domnul le-a luat viața tuturor întâilor născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfim Domnului primul rod al pântecelui fiecărui animal și răscumpărăm pe întâii născuți dintre copiii noștri.
16 Faptul că Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui puternică, este pentru noi ca un semn pe mână și ca un semn pe frunte.»“
Exodul, 13:11-16.
[142]

Alte pasaje ulterioare stipulau de-asemenea faptul că primogeniții de gender masculin trebuiau dedicați lui Dumnezeu:
29 Să nu întârzii să-Mi aduci jertfe din pârga secerișului tău și a viei tale.[143] De asemenea, să-Mi dai pe întâiul născut dintre fiii tăi. Exodul, 22:29.[144]

Așadar, primii născuți de parte bărbătească Îi aparțineau într-un fel special lui YHWH, Dumnezeul evreilor. Acești primogeniți erau dedicați sau consacrați Lui. Cu toate acestea, ei trebuiau răscumpărați de către tații lor.

20 Întâiul născut al măgăriței să-l răscumperi cu un miel[145], iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe toți întâii născuți ai fiilor tăi. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale. Exodul, 34:20.[146]

La întrebarea „Care ar fi motivul pentru care se făcea o corelație între primele exemplare fătate de animale și primii băieței născuți de evreice și care trebuiau răscumpărați de tații lor, articolul „Primul născut, răscumpărarea –lui” din Dicționarul enciclopedic de iudaism scrie: „Caracterul tragic al acestei corelații reprezintă poate un ecou al practicii cananeene de sacrificare a fiilor întâi născuți, de altfel violent denunțată în Biblie.”[147]
Prețul de răscumpărare era stabilit în mod divin la 5 șecheli sau sicli de argint, după cum declară cartea Numeri, 3:11-13, 44-51, precum și versetele 15,16 din capitolul 18:

15 Întâiul născut al oricărei făpturi pe care ei îl aduc Domnului, fie om sau animal, să fie al tău. Totuși atât pe întâiul născut al omului, cât și pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să-l răscumperi.
16 Prețul lor de răscumpărare, pus celor de la o lună în sus, să fie de cinci șecheli[148] de argint după șechelul Lăcașului (adică douăzeci de ghere). Numeri, 18:15,16.[149]

Totuși, o dată ce primogeniții de gender masculin urmau să fie răscumpărați, aceasta nu însemna că slujba dumnezeiască va fi neglijată. Primogeniții urmau să fie substituiți în slujba dumnezeiască de bărbații din tribul lui Levi, așa-numiții leviți, despre care cartea Numeri menționează în două rânduri:

11 Domnul i-a mai zis lui Moise:
12 „Iată că i-am luat pe leviți din mijlocul israeliților, în locul tuturor întâilor născuți care li se nasc israeliților. Leviții vor fi ai Mei,
13 pentru că toți întâii născuți sunt ai Mei; când i-am lovit cu moartea pe toți întâii născuți din țara Egiptului, Mi i-am pus deoparte pe toți întâii născuți din Israel, atât dintre oameni, cât și dintre animale; ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.“
44 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise:
45 „Ia-i pe leviți în locul tuturor întâilor născuți ai israeliților, iar turmele leviților în locul turmelor acestora. Leviții vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.
46 Ca preț de răscumpărare pentru cei două sute șaptezeci și trei dintre întâii născuți ai israeliților, care trec peste numărul leviților,
47 să iei cinci șecheli[150] pentru fiecare în parte, după șechelul Lăcașului (un șechel este douăzeci de ghere).
48 Să dai argintul acesta, cu care sunt răscumpărați cei ce trec peste numărul leviților, lui Aaron și fiilor săi.“
49 Moise a luat argintul pentru răscumpărare de la cei care erau peste numărul celor răscumpărați de leviți;
50 a luat argintul de la întâii născuți ai israeliților: o mie trei sute șaizeci și cinci de șecheli[151], după șechelul Lăcașului.
51 Moise a dat argintul pentru răscumpărare lui Aaron și fiilor săi, după Cuvântul[152] Domnului, așa cum Domnul i-a poruncit lui Moise.
Numeri, 3:11-13, 44-51.

16 Căci ei (leviții, n.ns.) Îmi sunt dați pe deplin din mijlocul israeliților; i-am luat pentru Mine în locul tuturor celor ce sunt primul rod al pântecelui, în locul întâilor născuți ai israeliților.
17 Toți întâii născuți ai israeliților sunt ai Mei, atât dintre oameni, cât și dintre animale. Mie Mi i-am închinat în ziua în care i-am lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului. Numeri, 8:16,17.[153]

Din câte se vede din textele de mai sus, cei cinci șecheli de argint trebuiau plătiți inițial lui Moise, urmând a fi dați lui Aharon și fiilor săi, apoi preoților.
Biblia nu descrie actul efectiv al răscumpărării, dar în vremurile rabinice exista următoarea procedură ceremonială: în a treizeci și una zi de la nașterea copilului[154], în cadrul căminului familial se afla micuțul, tatăl său, preotul și alți invitați.
Tatăl îl punea pe bebeluș în brațele preotului, spunându-i că acesta este primul-născut al mamei sale, care trebuie răscumpărat, apoi recita versetele din Numeri, 18:16 și Exodul, 13:1,2:

16 Prețul lor de răscumpărare, pus celor de la o lună în sus, să fie de cinci șecheli[155] de argint după șechelul Lăcașului (adică douăzeci de ghere). Numeri, 18:16.[156]
1 Domnul i-a zis lui Moise:
2 „Să-Mi pui deoparte orice întâi născut de-al israeliților, care este băiat; primul rod al pântecelui, atât dintre oameni, cât și dintre animale, este al Meu.“ Exodul, 13:1,2.

 

Apoi preotul lua cuvântul și-l întreba pe tată ce preferă: să-i dăruiască lui fiul sau să-l răscumpere. Tatăl răspundea că vrea să-l răscumpăre și-i dădea preotului cei cinci sicli, iar preotul declara „Fiul tău este răscumpărat!” și rostea o binecuvântare asupra copilului.[157]
Următorul pas era acela în care tatăl recita două binecuvântări: prima se referea la îndeplinirea poruncii pidiyon ha-ben, iar a doua fiind Șeehianu, binecuvântare care exprimă recunoștința față de Dumnezeu.[158]  După aceea, toți cei prezenți participau la ospăț, care, după William Robertson Smith, ar fi probabil un „sacrament de comuniune”, iar Arnold van Gennep l-ar denumi „comensualism”, ritul de a mânca și de a bea în comun, considerându-l un rit de agregare.[159]
Învățații evrei stabiliseră și rânduieli pentru situațiile de excepție: în cazul în care mama născuse un bebeluș mort sau pierduse o primă sarcină, al doilea fiu nu este considerat întâi născut[160], iar dacă bebelușul era orfan din naștere, sarcina răscumpărării revenea go’el-ului, ruda răscumpărătoare.

„CÂND ISRAEL ERA DOAR UN COPIL, ÎL IUBEAM…”[161] 

 – ETAPELE COPILĂRIEI ÎN BIBLIE –

Acest scurt eseu se va concentra asupra etapelor copilăriei evreilor trăitori în vremurile biblice. După cum se va vedea, va fi un eseu destul de tehnic și vom avea de-a face cu o varietate de termeni dintre care prea puțini își vor găsi un echivalent exact în limba română. Alfred Edersheim notează: „Tandrețea legăturilor care-i unea pe părinții evrei cu copiii lor apare chiar și în multiplicitatea și caracterul plastic al expresiilor prin intermediul cărora sunt desemnate în ebraică diferitele stadii de creștere ale vieții copilărești.”[162]
Astfel, ca termeni de filiație, avem ben, fiu, și bat, fiică. În mod generic, „copil” se spunea yeled[163], iar „copilă” – yaldah; acești doi termeni provin dintr-un verb evreiesc care se traduce „a naște”, astfel încât, după cum s-a spus mai sus despre vorbirea plastică, avem de-a face cu „născutul” și „născuta”.

3Ne mai putând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură, pe care l-a uns cu lut și cu smoală; a pus copilul în el, și l-a așezat între trestii, pe malul râului.
4Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.
Exodul, 2:3,4.

Sau o profeție mesianică:

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii”.
Isaia, 9:6.

Copilul născut este yeled, iar fiul dat este ben. Să vedem și un îndemn sapiențial:

Mai bine un copil sărac și înțelept decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat...Eclesiastul, 4:13.

Copilul nou-născut alăptat la sân, adică sugarul, era denumit yoneq[164].În vremurile mesianice „pruncul de țâță (yoneq) se va juca la gura bortei năpârcii, și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina basiliscului”[165], și „Din gura copiilor și a celor ce sug la țâță (yoneqim)”, Cel Preaînalt are o fortăreață împotriva potrivnicilor Săi, pentru a astupa gura vrăjmașului și omului cu dor de răzbunare.[166]
Pruncul care încă suge, dar nu se mai mulțumește numai cu lapte, ci a început să mănânce și hrană tare este ’olel . Iată un verset tragic preluat din Plângerile lui Ieremia:

4Limba sugătorului (yoneq) i se lipește de cerul gurii, uscată de sete; copiii (‘olalim) cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.Plângerile lui Ieremia, 4:4.

Apoi, pe la doi ani (la trei ani copiii plăpânzi) copiii erau înțărcați, iar această înțărcare era sărbătorită printr-un ospăț. Un copil înțărcat devenea gamul, termen care provine din „a trata în mod corespunzător”, și numai apoi se referă la înțărcare. „Copilul înțărcat” despre care Isaia, 11:8, vorbea mai sus era un asemenea gamul[167], iar psalmistul a suprins comportamentul unui asemenea gamul în memorabile cuvinte de liniște, de tihnă:
Dimpotrivă, sufletul îmi este liniștit și potolit, ca un copil înțărcat (gamul), care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înțărcat.Psalmii, 131:2.

În următoarea etapă de creștere copilul se ținea de fusta mamei sale și umbla poticnit. El era taf[168]Copilul aflat între pruncie și adolescență putea fi denumit „copil” (Genesa, 21:12,17), „băiat” (Genesa, 22:3,5,12,19), „flăcău” (Genesa, 14:24) sau chiar „tinerel, tânăr” (Genesa, 19:4) era na’ar[169], care se traduce prin „cel care se scutură, se eliberează, aruncă de pe sine”.
Un puber, sau un fecior, statornic și puternic, capabil de relații intime era elem. La feminin, termenul este ’almah[170], și-l regăsim în cartea profetului Isaia:De aceea Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara (’almah) va rămâne însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).Isaia, 7:14.

În sfârșit, un fecior în floarea vârstei, un „rod copt” pentru căsătorie, era baqur[171]. El putea fi un războinic selectat, la fel ca și în I Samuel, 26:2; II Samuel, 10:9; Judecători, 20:15; I Cronici, 19:10; Proverbele, 20:29.Aici mai trebuie menționat un fapt foarte important: în Israelul antic, copilul avea un statut semnificativ în cadrul societății, dar nici pe departe atât de important pe cât îl are în societatea contemporană, în care totul pare să se învârtă în jurul obligației chiar legiferate – de a împlini „interesele superioare ale copilului”. Importanța majoră o deținea bărbatul matur și mai ales cel bătrân, care, fiind considerat experimentat și înțelept, era învestit cu autoritate
Încheiem acest eseu cu cuvintele aceluiași faimos Alfred Edersheim:
Cu siguranță, cei care supravegheau etapele creșterii copiilor cu atâta atenție încât au oferit o reproducerea plastică pentru fiecare stadiu din viața lor trebuie să-și fi iubit tare mult copiii.[172]


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MATERIAL SADITOR-PROIECTARE SI INTRETINERE GRADINI...Vezi aici!