Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

A răni cu vorba

Publicat la 2012-09-29 de Traian

(Proverbe 12:18)
Subiectul asupra căruia aș dori să ne concentrăm atenția în cele ce urmează se intitulează: ,,A răni cu vorba’’. Biblia subliniază foarte clar și limpede potențialul distructiv pe care îl are acest mic mădular din trupul nostru, numit limba. Iată cum este ea prezentată în câteva texte biblice: (Psalmi 64:3) ,,Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare, ca niște săgeți’’, (Psalmi 52:2) ,,Limba ta nu născocește decât răutate, ca un brici ascuțit, viclean ce ești!’’ (Psalmi 140:3) ,,Ei își ascut limba ca un șarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă.’’ (Proverbe 12:18) ,,Cine vorbește în chip ușuratic, rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare.’’ (Ieremia 9:3 ) „Au limba întinsă ca un arc și aruncă minciuna;’’ (Ieremia 9:5) ,,Se trag pe sfoară unii pe alții, și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă, și se trudesc să facă rău.”(Ieremia 9:8) ,,Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse.’’ (Iacov 3:5-8) ,,Tot așa și limba, este un mic mădular, și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblînzesc, și au fost îmblînzite de neamul omenesc,dar limba nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.’’ Sabie, brici, șarpe, otravă, arc, săgeată ucigătoare, capcană, foc, fiară sălbatică; iată numai câteva din epitetele folosite de Scriptură pentru a descrie efectele devastatoare pe care le poate produce vorbirea. În ceea ce urmează vă propun să medităm la câteva aspecte legat de acest subiect:
1) Vorbe care pot răni. Care sunt acele vorbe care prin definiție rănesc pe cei spre care sunt îndreptate, și de care trebuie să ne ferim: Psalmul 12 prezintă patru dintre ele:
a) Minciuna. Minciuna este unul din proiectilele cele mai fregvent folosite, care așezată în vârful limbii și azvârlită spre cei de lângă noi poate produce răni foarte dureroase. (Ieremia 9:3) „Au limba întinsă ca un arc și aruncă minciuna; și nu prin adevăr Sunt ei puternici în țară; căci merg din răutate în răutate, și nu Mă cunosc, zice Domnul.”
b) O altă vorbă care rănește este lingușirea. A linguși presupune a câștiga favorurile cuiva satisfăcându-i vanitatea prin atitudini și cuvinte măgulitoare. A te pune bine cu cineva, de obicei cu o persoană de la care ai de profitat. Deși în prima etapă cel lingușit se va simți flatat prin cuvintele mieroase și curtenitoare care i se adresează, însă când va constata că sunt false se va simți rănit, deoarece lingușirea este, dupăcum spunea cineva, plata anticipată a trădării care ți se pregătește.
c) Vorbirea cu trufie. Azvârlirea cuvintelor de undeva de sus, cu un aer de importanță, aroganță, și înfumurare îi va face pe cei de lângă noi să se simtă disprețuiți, respinși, neacceptați, lipsiți de însemnătate, fapt care le va răni sufletele și îi va face să sufere.
d) Vorbirea prefăcută. Diplomația, în care cuvintele pe care le adresezi aproapelui nu corespund cu ceea ce gândești și simți despre el, vor răni în profunzime atunci când se va descoperi falsitatea. Omul nu poate păstra aparențele la nesfârșit. Nimeni nu este actor desăvârșit așa încât să-și poată juca prefăcătoria fără nici o greșală. Psihologii spun că numai 5% din comunicare se realizează prin cuvintele pe care le rostim, 38% prin felul în care le rostim, incluzându-se aici dicția intonația înălțimea și intensitatea vocii, iar 55% prin limbajul corpului adică: expresia feței, gestica, poziția corpului. Fiecare amănunt este foarte important și comunică celuilalt adevărul de dincolo de cuvinte. În manualele de specialitate aceasta este numită comunicarea non-verbală. Așa că dacă am ales cuvintele cele mai potrivite pentru o situație dată am rezolvat cam 5% din comunicare. Iar dacă acele cuvinte sunt prefăcute restul de până la 95% le vor contrazice în mod flagrant și vizibil că nu-i cu putință să falsificăm totul. Și apoi chiar dacă ar exista acel actor desăvârșit, care ar putea să-și controleze impecabil nu doar cuvintele ci și mimica, gestica și expresivitatea corpului, reusind să simuleze stările și sentimentele cele mai nobile cu putință, tot ar fi descoperit, ca fals, prin Duhul Sfânt, care realizează legătura Bisericii. Când folosim cuvinte prefăcute suntem cam la fel de caraghioși ca struțul care își ascunde capul în nisip. Dacă presupunem că acesta reprezintă aproximativ 5% din corpul total al struțului, chiar dacă devine foarte bine protejat sub nisip, problema mare este cu restul de 95% ,,carne macră”, care rămâne expus pericolului. Uneori suntem caraghioși și noi predicatorii, când doar vreo 5% din noi predică, adică vorbele, restul de 95% oferind spectacole de prost gust. Alteori suntem ridicoli când ne rugăm sau când cântăm sau când ne întâlnim unii cu alții. Când vorbim cu prefăcătorie oamenii nu ne vor auzi vorbele ci doar atitudinile.
Psalmul 15 mai prezintă vreo 3 tipuri de vorbe care pot răni:
e) Clevetirea. Mă întreb dacă poate fi cineva rănit mai adânc decât atunci când află că a fost bârfit în lipsă. Clevetirea este echivalentul mișeliei, pentru că presupune atacul pe la spate. Dacă ați fost vreodată hăituiți de câini ați putut observa că un câine slab totdeauna caută să-ți apară în spate și să te atace de acolo. Doar câinele puternic acceptă o confruntare de genul ,,face to face.’’Clevetirea este arma oamenilor slabi, a celor fără coloană și fără demnitate, și tocmai de aceea rănile pe care le produce sunt mai dureroase.
f) Ocara. Cuvintele jignitoare, disprețuitoare, insultele, rănesc cu forța unei săbii. Ele pătrund treptat și sistematic în sufletul victimei și merg până la distrugerea personalității.
g) A-ți lua vorba înapoi. A nu-ți onora promisiunile, a nu fi om de cuvânt rănește pe cei cu care ai de a face. Este interesant că uneori nu ni se pare deloc grav să-i lăsăm cu marfa-n soare pe cei cărora le-am dat cuvântul, și ne tot întrebăm de ce fac atâta caz pentru ceva ce nouă ni se pare doar un fleac. Da e fleac numai pentru că le-am făcut-o noi lor. Dacă ne-ar fi făcut-o ei nouă n-ar mai fi fost fleac, ci s-ar fi transformat în tragedie.
Vreau să mai amintesc încă 4 categorii de vorbe care rănesc folosind alte câteva texte :
h)Vorbele răutăcioase.(Ps 52:2) Când urăști pe cineva, cea mai la îndemână modalitate pentru a-ți exprima răutatea este vorbirea. Omul rău își pune în valoare toată imaginația de care este capabil, în scopul de a-i face celui de lângă el viața cât mai insuportabilă. Uneori te și miri de atâta inventivitate și profesionalism, păcat că sunt folosite spre rău.
i)Vorbele amare.(Ps.64:3) Cred că acestui soi de cuvinte cel mai bine i se potrivește comparația cu otrava. Nimic nu înveninează mai tare decât cineva care nu are pe limbă decât cuvinte pesimiste, descurajatoare, lipsite de orice fel de speranță. Cu fiecare vorbă amară îți strecoară în suflet o substanță letală care te cufundă tot mai adânc în disperare.
î) Vorbele provocatoare sau ademenitoare.(Prov.6:24) Atât în domeniul relațiilor trupești cât și în orice alt domeniu orice vorbă provocatoare la păcat produce rănirea spirituală a celuilalt. Cel care folosește astfel de cuvinte devine un agent al ispitei, deci un ispititor.
j) Vorbirea ușuratică.(Prov.12:18) De multe ori ne lăsăm conduși de tendința de a rosti cu ușurință orice cuvânt care ne vine la gură, indiferent dacă se potrivește sau nu situației respective. A vorbi cu ușurință este echivalent cu a te juca cu o sabie, cu un brici, cu un șarpe, cu otrava, cu o capcană cu focul sau cu o fiară sălbatică. De ce ? Pentru că acestea sunt lucrurile cu care este comparată limba. Deci imaginati-vă efectele vorbirii ușuratice.
2) Vorbe care trebuie să rănească. Deși sună paradoxal și în contrast cu ceea ce am afirmat până acum, există vorbe a căror menire este să rănească. Există cuvinte care trebuie rostite cu scopul de a produce răni celui căruia îi sunt adresate. Chiar și medicul a cărui profesie de credință este sănătatea pacienților, are în dotarea cabinetului său și ustensile a căror scop este producerea de răni pacienților. Ce s-ar face un stomatolog fără clești, fără polizor, fără freză, fără ferăstraie, sau fără celelalte unelte din dotare, care îți dau senzația că te afli mai degrabă într-o cameră de tortură decât într-un cabinet medical. Ce s-ar face un chirurg fără trusele de cuțite, foarfeci, instrumente și aparate medicale a căror specialitate este incizionarea, găurirea, tăierea, nu în lemn nici în fier, ci în carne vie. Ce ar însemna să ajungi cu o apendicită acută în fața unui medic care mărturisește că el din principiu este împotriva oricărei forme de rănire a corpului, și în loc de operație ar începe să-ți administreze calmante. Când răul este înăuntru, și când se impune îndepărtarea lui, atunci rănirea devine o acțiune nobilă și chiar indispensabilă, pentru că are ca scop nu distrugerea ci vindecarea. La fel stau lucrurile și din punct de vedere spiritual. Mustrarea este o astfel de acțiune. Iată ce scrie Pavel corintenilor: ,,Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; și chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcarcă pentru puțină vreme) – totuș, acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveți nici o pagubă din partea noastră. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de desvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că Sunteți curați în privința aceasta. Așa că, dacă v-am scris nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.’’(2 Cor.7:8-12) Când viața spirituală a fratelui este în pericol, neasumarea responsabilității confruntării cu păcatul lui, chiar dacă aceasta îl rănește, este o dovadă de lașitate nu de dragoste. În Proverbe 27:6 Cuvântul lui Dumnezeu spune: ,,Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș Sunt mincinoase.’’ Nu totdeauna cel care evită să-ti spună lucruri stânjenitoare îți vrea binele, poate efectiv nu-i pasă de tine. De multe ori, prieten adevărat este cel care te rănește cel mai mult, și care o face pentru că nu-i este indiferentă soarta ta. Biblia conține îndemnuri, care pentru niște oameni care se cred mai înțelepți decât Ea, sună foarte nelaloc și nepotrivit. Ce facem cu versete ca acesta: ,,Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă frică.’’(1Tim.5:20) A îmbrățișa un fel de pacifism din acesta prost înțeles, în care nimeni nu cere socoteala nimănui ca să nu-l supere, nu numai că nu este biblic dar este și foarte distrugător. Chiar dacă nu este deloc plăcut, uneori trebuie să ne asumăm și această ingrată slujbă, de a mustra, și de a-l confrunta pe fratele nostru cu păcatul său. Uneori asta implică multă fermitate, o intervenție fără mănuși sau menajamente pentru că altfel n-ar avea efect. Este vorba de aceeași fermitate de care dă dovadă stomatologul după ce a prins măseaua cu cleștele.
3) Vorbe care trebuie să vindece rănile.
Una din marile probleme cu care ne confruntăm este aceea că după ce am produs rana, în vederea îndepărtării răului, nu stăpânim îndeajuns tehnica de vindecare a rănii pentru grăbirea însănătoșirii. Ați auzit celebra zicală: ,,Operația a reușit, pacientul a murit’’? De ce a murit pacientul? Pentru că și-a uitat doctorul foarfecele înăuntru, sau datorită condițiilor insalubre din spital, ori datorită unor seringi sau bisturiuri nesterilizate, sau cine știe, datorită unor neglijențe privind perioada de convalescență. Igiena personală a medicului, sterilizarea instrumentelor folosite, dezinfectarea rănilor, tratarea corespunzătoare a acestora postoperator în vederea vindecării, sunt cel puțin la fel de importante ca și operația în sine dacă nu și mai mult. Ce înseamnă toate acestea din punct de vedere spiritual? Fratele Marcu Nechifor spunea odată că așa cum un medic se spală pe mâini timp îndelungat înainte de o operație tot așa și eu trebuie să mă curățesc cu mare atenție înainte de a mă atinge de viețile și problemele celor din jur. Dacă voi încerca să scot paiul din ochiul fratelui, în timp ce într-al meu se află o bârnă, cu toate bunele intenții de care aș putea da dovadă, miopia mea spirituală mă va determina să-i fac mai mult rău decât bine. Deasemenea rana trebuie unsă cu untdelemn legată cu pansament steril și totul trebuie făcut cu o deosebită gingășie pentru a atenua durerile. Niciunul nu dăm buzna în cabinetele medicilor, care în scurgerea timpului, și-au câștigat faima de măcelari. In armată am avut și eu nefericita ocazie să stau pe scaunul (nu electric) ci stomatologic a unui asemenea măcelar, care pe lângă puținele aptitudini medicale, mai avea și multe aptitudini fizice, pe care le folosea în loc de anestezic și aceasta pentru simplul motiv de a ne arăta cum contribuie armata la a ne căli spre a face față vicisitudinilor vieții. Problema noastră este că prea adesea ne pricepem la a tăia în carne vie și prea puțin la a pune balsam pe rană. Oare câți oameni au murit spiritual în mâinele noastre în timp ce încercam să îndepărtăm răul din viața lor dar uitând cu desăvârșire să ne ocupăm și de rănile rezultate? Biblia oferă multe învățături în sensul acesta. Iată câteva texte: ,,Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândeță pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului; și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.’’(2Tim.2:24-26) ,,Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați; pe femeile bătrâne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția.’’(1Tim.5:1-2) ,,Propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.’’(2Tim.4:2)
În concluzie: Trebuie să ne curățim limbajul de: minciună, vorbe lingușitoare, cuvinte pline de trufie sau de prefăcătorie. Trebuie să îndepărtăm din vocabularul nostru: clevetirea, ocara, cuvintele răutăcioase, amare, provocatoare și ușuratice. Toate acestea sunt arme albe la fel ca sabia, briciul și arcul producând răni adânci în sufletul celor spre care sunt îndreptate. Este adevărat că există situații în care Dumnezeu ne cere să ne asumăm rolul ingrat de a-l confrunta pe fratele nostru cu păcatul său și cu adevărul Scripturii, chiar dacă aceasta rănește, dar ne cere să facem lucrul acesta nu ca niște măcelari de suflete ci ca niște medici. Misiunea noastră nu se încheie odată cu spunerea lucrurilor pe nume, tranșant, sau mai degrabă tranșând simțămintele fratelui nostru, ci ea continuă cu exprimarea dragostei care este leac alinător pentru o inimă zdrobită și mâhnită. Mustrarea trebuie echilibrată prin îmbărbătare, certarea prin sfătuire, iar fermitatea prin blândețe. Dumnezeu este exemplul suprem în această privință: El face rana și tot El o vindecă. Domnul Isus a îmbinat în modul cel mai desăvârșit fermitatea cu delicatețea. Întâlnirea Sa cu tânărul bogat, cu Samariteanca, cu Nicodim sau cu alte persoane, sunt relevante în sensul acesta. O viață trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt ne va ajuta să-i urmăm exemplul.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!