Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Oameni care nu pot sa creada

Publicat la 2012-09-06 de Traian

 Din prima grupă fac parte oamenii care-mi explică:
— Nu pot să cred, pentru că pur și simplu nu sunt religios. Dumneavoastră, domnule Busch, sunteți religios, dar eu nu sunt!
La aceasta pot să răspund întotdeauna numai un singur lucru:
— Nici eu nu sunt religios.
Adică, pentru mine, clopotele, tămâia și toate lucrurile acestea nu sunt deloc importante. Mă bucur că în ultimii ani am predicat în Essen tot mereu într-o sală în care se afla numai o fanfară bună. Nu exista nici o orgă și nici un clopot – și nu mi-au lipsit. Nu am nimic împotriva acestor lucruri, dar nu am nevoie de ele. Atât de puțin religios sunt eu!
Pe vremea când Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ, au existat foarte mulți oameni religioși. Erau cărturarii, preoții, fariseii – toți oameni foarte religioși. De exemplu, niște oameni religioși ceva mai liberali erau saducheii. Aceștia sunt cei care în zilele noastre ar spune:
— Îl caut pe Dumnezeu în natură!
În timpul perioadei naziste, ei spuneau:
— În stindardele noastre flutură Dumnezeu, întotdeauna religioși!
Și acești oameni religioși L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Pentru că nu era de acord cu ei. Și apoi au mai existat oameni total nereligioși: prostituate, afaceriști – Biblia îi numește vameși -, meșteșugari înrobiți de munca lor, pentru că trebuia să lupte pentru pâinea de toate zilele, un bărbat bogat, Zacheu, care a făcut bani cu carul. Aceștia au fost toți oameni total nereligioși. Și ei L-au găsit pe Isus! Cum se poate una ca asta? Ei au știut: „Suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu. În viața noastră nimic nu este în regulă. Și acum vine un Mântuitor, care face din noi copiii lui Dumnezeu!” Atunci au crezut în El.
Domnul Isus nu a venit ca să-i facă pe oamenii religioși și mai religioși, ci Domnul Isus a venit, ca să-i mântuiască pe păcătoși de la moarte și din iad și ca să-i facă copiii lui Dumnezeu! Și dacă există oameni, care spun: „Nu pot să cred, pentru că nu sunt religios”, atunci pot să le spun: „Aveți cele mai mari șanse să deveniți copiii lui Dumnezeu!” Suntem păcătoși, asta o știm foarte bine, dar: „Isus a murit pentru mine!” O spun încă o dată: Isus nu a venit, ca să-i facă pe oamenii religioși și mai religioși, ci ca să facă din păcătoșii pierduți copiii Dumnezeului celui viu!

b. …pentru că nu vor să creadă


Cel de-al doilea grup constă din oamenii care spun, ce-i drept: „Nu pot să cred!”, dar care în realitate – dacă sunt foarte sinceri – trebuie să recunoască: „Nici nu vreau să cred!” Căci dacă ar ajunge să creadă ar trebui să li se schimbe întreaga viață. Și ei tocmai lucrul acesta nu-l vor. Ei știu că în viața lor nu este nimic în regulă. Dar dacă ar deveni copiii lui Dumnezeu, ar trebui să iasă cu viața lor la lumină. Nu, asta nu vor. Și apoi s-ar putea ca colegii lor să-i ia de proști! Și ce ar spune rudele, dacă ar deveni așa, deodată, creștini! Nu, mai bine nu! Și dacă întâlniți oameni, care vă spun: „Nu pot să cred!”, priviți cu atenție, dacă nu cumva ar trebui să spună: „Nici nu vreau să cred!”
În Biblie există o istorie cutremurătoare. Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus, este sus, pe Muntele Măslinilor. La poala muntelui, în fața Lui, se scaldă în razele minunate ale soarelui orașul Ierusalim. Și dincolo se ridică muntele Templului, pe care se află Templul splendid, despre care chiar și păgânii spuneau, că ar fi una din marile minuni ale lumii. Toate acestea sunt în fața Lui. Dar ucenicii lui Isus constată deodată cu spaimă că pe fața lui Isus se preling lacrimi. Se uită la El surprinși și nedumeriți. Și apoi, Domnul Isus exclamă cuvintele:
— Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi și n-ați vrut! Iată că vi se lasă casa pustie.
Aceasta este una din cele mai cutremurătoare afirmații ale Bibliei: „Și n-ați vrut!” Și locuitorii Ierusalimului au spus: „Nu putem să credem!” – dar ei nu au vrut să creadă!
Vedeți dumneavoastră: cine nu vrea să creadă nici nu trebuie să creadă! Pot să vă spun ceva? În biserică încă mai există tot felul de constrângeri. În împărăția lui Dumnezeu există numai libertate totală. Cine vrea să trăiască fără Dumnezeu poate să trăiască așa! Dumnezeu ni se oferă nouă, oamenilor. Dar noi putem să-L respingem. Vreți să trăiți fără Dumnezeu? Puteți s-o faceți! Vreți să trăiți fără pace cu Dumnezeu? Puteți s-o faceți! Vreți să trăiți fără rugăciune? Puteți s-o faceți! Vreți să trăiți fără Biblie? Puteți s-o faceți! Vreți să încălcați poruncile lui Dumnezeu? Puteți s-o faceți! Vreți să profanați duminica, să curviți, să vă îmbătați, să mințiți, să furați? Puteți s-o faceți! Cine nu-L vrea pe acest Mântuitor, pe care L-a trimis Dumnezeu ca să-i mântuiască pe păcătoși, acela poate să-L respingă. Cine vrea să se ducă direct în iad, poate s-o facă! La Dumnezeu nu există constrângeri. Numai vreau să știți foarte clar, că în cazul acesta trebuie să suportați consecințele. Prin Isus, Dumnezeu vă oferă iertarea păcatelor și pacea Sa. Puteți să spuneți: „Nu am nevoie de ele! Nu le vreau!” Atunci puteți să trăiți ca atare! Dar să nu cumva să credeți, că în ultimele cinci minute ale vieții – când veți fi pe moarte -, veți mai putea apuca ceea ce Dumnezeu v-a tot oferit o viață întreagă. Puteți să refuzați oferta păcii pe care v-o face Dumnezeu în Isus, dar atunci va trebui să trăiți pe veci fără pace cu Dumnezeu. Și acesta este iadul!
Iadul este locul în care omul a scăpat cu adevărat definitiv de Dumnezeu. Acolo nu veți mai fi invitat. Acolo nu vă va mai chema nimeni. Acolo poate veți mai vrea să vă rugați, dar nu veți mai putea. Poate acolo veți dori să chemați Numele lui Isus, dar nu vi-L veți mai aminti. Nu trebuie să-mi acceptați mesajul. Puteți să nu vă întoarceți la Isus. Dar să vă fie clar, că prin aceasta alegeți iadul! Aveți libertate deplină! „Și n-ați vrut!” le spune Isus locuitorilor Ierusalimului. Isus nu i-a silit. Dar ce au ales ei a fost înfiorător!

c. …pentru că au trecut prin atâtea în viață


Cel de-al treilea grup al celor care spun: „Nu pot să cred!” începe întotdeauna cu o afirmație ciudată. Nu am auzit-o niciodată de la femei. O spun numai bărbații. Afirmația sună așa:
— Domnule pastor, am trecut prin atâtea în viață, încât nu mai pot să cred!
Îi întreb:
— Prin ce-ați trecut? Nici eu nu am avut o viață plictisitoare!
— Da…, am trecut prin atâtea, încât nu mai pot să cred!
Aceasta este o afirmație, care bântuie ca o fantomă printre bărbați.
În acest caz obișnuiesc să râd de acești bărbați și să le spun:
— Nu-i așa: credeți ce scrie pe o hartă? Credeți orice indicație pe care v-o dă un polițist?
— Da!
— Atunci să nu mai spuneți niciodată: Nu mai cred nimic – în afară de ceea ce scrie pe hartă și de ceea ce-mi spune un polițist.
Și s-ar putea continua tot așa, mă înțelegeți. Spun mai departe:
— Vedeți dumneavoastră, în viața mea întunecată, plină de păcat și de durere, de noapte și de rătăcire a venit Isus. Și atunci am recunoscut: El este Fiul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu! Și atunci mi-am dat viața Aceluia care a făcut atât de mult pentru mine: lui Isus. Și dacă într-adevăr nu mai puteți crede pe nimeni și nimic, puteți să credeți ce spune Cel care Și-a dat viața pentru dumneavoastră, da, puteți chiar să credeți în El. Credeți atâtea lucruri, dar Îi spuneți „Nu!” Celui căruia ne putem încredința viețile în întregime, lucru pe care nu l-a regretat încă nimeni niciodată – asta este ciudat. Și mai spuneți, că ați trecut prin atâtea în viață, încă nu ați trecut prin destule experiențe în viată!

d. …pentru că i-a revoltat ceva
Cel de-al patrulea grup al celor care nu pot să creadă este o categorie mai specială. Aparent, acești oameni nu pot să creadă pentru că i-a scandalizat ceva din biserică sau din practicile și învățăturile bisericii.
În fața mea stătea o tânără studentă, care mi-a explicat:
— Studiez științele naturii, îi spun:
— Frumos, domnișoară! Dar ce vă frământă? Atunci îmi răspunde:
— Domnule pastor, am auzit una din prelegerile dumneavoastră. Simt că aveți ceva ce mi-ar place să am și eu, dar nu pot să cred. Știți: nu pot să înghit toate dogmele și tradițiile bisericii. Este de parcă ar trebui să înghit o legătură de fân uscat!
Am râs și i-am răspuns:
— Domnișoară, nu trebuie să înghiți nici o legătură de fân uscat! Ați auzit vreodată de Isus?
— Da! spune ea.
— Ce-ați spune, dacă aș declara: Isus este un mincinos!?
— Nu, îmi răspunde ea, asta nu cred!
— Credeți, că Isus a spus adevărul?
— Da, spune ea, asta cred. Merg mai departe.
— Domnișoară, există vreun om, căruia i-ați spune: Cred că nu ai mințit niciodată!?
— Nu, spune ea, așa ceva nu aș spune nimănui.
— Vedeți, domnișoară, spun eu, dumneavoastră credeți deja. Ați afirmat că aveți încredere în Isus. Asta este nemaipomenit. Cu asta începe tot. El spune adevărul. Biblia spune: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu”. Nu trebuie să vă certați cu unii și cu alții pe tema dogmelor și a instituțiilor bisericii. Dar din negura lumii vine spre dumneavoastră Cineva. Și-I vedeți tot mai clar semnele cuielor și ale cununii de spini, care mărturisesc faptul că El a luat asupra Lui vina dumneavoastră și că v-a iubit, pe când nu vă iubea încă nimeni. Fie ca văzându-L pe Isus să vi se deschidă ochii și să spuneți: Mântuitorul meu, Domnul meu și Dumnezeul meu! Credința nu înseamnă să înghiți dogmele ca pe niște fân uscat, pentru că o spune pastorul, ci credința înseamnă să-L cunoști pe Isus Cristos!
— Ha, va spune cineva, nu pot să cred, pentru că preoții, preoții…
Și se revarsă sacul. Apoi mi se povestesc tot felul de istorii despre pastori și preoți. Unul a avut aventuri cu femei. Altul a fugit cu toți banii bisericii. Peste tot s-a întâmplat câte ceva cu vreun pastor.
— Nu mai pot să cred!
Și atunci mă roșesc tot, pentru că mă cunosc foarte bine. Ce-i drept, încă nu am fugit cu banii bisericii, dar dacă oamenii m-ar cunoaște așa cum mă cunosc eu, nu m-ar lua probabil nici pe mine în serios. Deci, ce se poate spune la toate aceste istorii? Acum fiți foarte atenți: nicăieri în Biblie nu este scris: „Crede în pastorul tău și vei fi ferice”, ci în Biblie este scris: „Crede în Domnul Isus Cristos și vei fi mântuit”.
Un pastor este – da, știu: există și de alt gen -, dar dacă este cât de cât pastor, atunci el este un indicator spre Isus! La unele indicatoare nu ne deranjează dacă este puțin strâmb sau îndoit sau dacă este decolorat de ploaie. Atâta timp cât pot să văd direcția pe care mi-o indică. Nici eu nu aș asculta un pastor care nu este un indicator spre Isus, Fiul răstignit și înviat al lui Dumnezeu. Dar nu mă supăr pe indicatorul care-mi arată calea și ținta, ci mă duc pe cale, spre țintă. Și această țintă este: „Isus a venit, Izvorul harului”. Vreți să stați la judecata de apoi în fața lui Dumnezeu și să-I spuneți: „Doamne, nu am acceptat mântuirea Ta, nu am acceptat iertarea păcatelor, pentru că pastorul nu făcea doi bani!”? Vreți să stați odată așa în fața lui Dumnezeu? Asta este ca povestea despre băiat care a afirmat:
— Așa-i trebuie la tata, să-mi înghețe mâinile. De ce nu-mi cumpără mănuși?
Ei bine, prietene, nu este adevărat când cineva spune: „Nu pot să cred!”
Există o afirmație colosală a lui Isus, care spune: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”. Întrebarea este dacă vreau să încep să mă supun și să fac ceea ce am ajuns să mărturisesc despre Dumnezeu în viața mea. Atunci voi putea merge mai departe.
Ce sa facem daca nu mai putem     sa credem?
În încheiere, vreau să vă spun în câteva cuvinte:

a. Rugați-vă lui Dumnezeu să vă dea lumină!
El este lângă voi. Spuneți: „Doamne, ajută-mă să am credință. Fă-mă să văd lumina!” El ascultă aceste rugăciuni!

b. Bazați-vă pe prezența lui Dumnezeu!
Isus este prezent! Căutați un loc liniștit și spuneți-I: „Doamne Isuse, vreau să-ți dau viața mea”. Așa am făcut și eu atunci când în necredința mea am început să mă tem de Dumnezeu și când am auzit de Isus.

c. Citiți Biblia!
Petreceți în fiecare zi un sfert de oră singuri cu Isus! Citiți din Biblie și ascultați ce vrea să vă spună Dumnezeu. Citiți ascultând! Și apoi împreunați-vă palmele și spuneți: „Doamne Isuse, am atâtea să-ți spun. Nu mai pot s-o scot la capăt cu viața mea, ajută-mă Tu!”

d. Căutați părtășia altora credincioși!
Căutați părtășia cu oameni care caută și ei sincer să fie creștini! Nu rămâneți singur! Pe calea spre cer nu există călători singuratici. Căutați părtășia cu creștini care au același drum!

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...Filmari -Foto -Sonorizari -Organizari Evenimente....Vezi aici!