Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Este crucea un simbol crestin?

Publicat la 2012-07-11 de Traian

Larga răspândire a simbolului crucii – originea ei antică – istoria ei superstițioasă – diferitele ei forme și semnificația lor

CRUCEA ESTE recunoscută ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale bisericii romano-catolice. Ea este expusă pe vârful acoperișurilor și al turnurilor. Este văzută pe altare, pe mobilier și pe veșmintele ecleziastice. Forma majorității bisericilor catolice este ca cea a unei cruci. În căminele, spitalele și școlile catolice, crucea împodobește pereții. Pretutindeni, crucea este vizibil onorată și adorată – în sute de moduri!

Când un sugar este stropit cu apă, preotul face semnul crucii deasupra frunții lui, spunând: „Primește semnul crucii pe fruntea ta”. În timpul confirmării, candidatul este însemnat cu semnul crucii. În Miercurea cenușii (zi de miercuri în care începe postul Paștelui - n.tr.) se folosește cenușă pentru a se face o cruce pe frunte. Când catolicii intră în clădirea bisericii, își înmoaie degetul arătător al mâinii drepte în „apă sfințită”, își ating fruntea, pieptul, umărul stâng și umărul drept – trasând astfel forma crucii. Același semn este făcut înainte de luarea mesei. În timpul liturghiei, preotul face semnul crucii de 16 ori și binecuvântează altarul cu semnul crucii de 30 de ori.

În bisericile protestante, la modul general, oamenii nu cred în facerea semnului crucii cu degetele. Ei nu se apleacă înaintea crucilor, nici nu le folosesc ca obiecte de închinare. Ei au înțeles că aceste lucruri sunt nescripturale și ținând de superstiție. Dar folosirea crucii s-a păstrat în continuare pe turnuri de biserică, pe amvoane și în diverse alte moduri ca forme de împodobire.

Primii creștini n-au considerat crucea pe care a murit Isus ca un simbol al virtuții, ci mai degrabă ca „lemnul blestemat”, un mijloc al morții și al „rușinii” (Evr.12:2). Ei nu s-au încrezut într-o veche cruce tristă. Dimpotrivă, credința lor era în ceea ce s-a îndeplinit pe cruce; și prin această credință, ei au cunoscut iertarea deplină și completă a păcatului! în acest sens au predicat apostolii despre cruce și au preamărit-o (l.Cor.l:17,18). N-au vorbit niciodată despre cruce ca despre o bucată de lemn pe care ar putea-o atârna cineva de un lănțișor în jurul gâtului sau pe care ar purta-o la mână ca protector sau talisman. O astfel de întrebuințare a crucii a apărut mai târziu.

Crucea a ajuns să fie considerată ca simbol creștin doar din momentul în care creștinismul a început să fiepăgânizat (sau, așa cum preferă unii, păgânismul a fost creștinizat). În anul 431 s-au introdus crucile în biserici și în încăperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a apărut decât prin 586.1 În secolul 6, imaginea crucifixului a fost autorizată de biserica de la Roma.2 Nu li s-a cerut caselor particulare să posede cruce decât începând cu al doilea Conciliu din Efes.3

Dacă crucea este un simbol al creștinismului, nu se poate afirma cu corectitudine că ar fi avut originea în cadrul creștinismului, căci într-o formă sau alta a fost un simbol sacru cu mult înaintea erei creștine și printre multe popoare necreștine. Conform dicționarului An Expository Dictionary of New Testament Words, ea și-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antică. „Forma bisericească a unei cruci cu două raze… și-a avut originea în Caldeeaantică și a fost folosită ca simbol al zeului Tamuz (apărând în forma misticului Tau, inițialele numelui său) în acea țară și în ținuturile dimprejur, inclusiv Egiptul… Pentru a face să crească prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii au fost primiți în sânul bisericilor fără regenerarea prin credință, și li s-a permis în mare parte să-și păstreze semnele și simbolurile păgâne. De aceea Tau sau T, în forma ei cea mai frecventă, cu bara orizontală pusă mai jos, a fost adoptată ca să reprezinte crucea lui Cristos”!4

În orice carte despre Egipt care arată vechile monumente și ziduri ale templelor antice, se poate vedea folosirea cruciiTau. Imaginea de mai jos îl prezintă pe Amon, zeul egiptean, care ține în mână o cruce Tau.

Ilustrația alăturată, luată de pe o clădire a lui Amenofis IV din Teba, în Egipt, îl arată pe un rege cum se roagă. Observați cercul rotund al soarelui cu o reprezentare mistică a zeului-soare sub el. Un cunoscut istoric spune referitor la Egipt: „Aici găsim, neschimbate de mii de ani, printre cele mai sacre hieroglife ale ei, crucea în diverse forme… dar cea care este cunoscută în mod deosebit ca fiind ,crucea din Egipt’ sau crucea Tau are forma literei T, adesea cu un cerc sau un oval deasupra ei. Totuși, acest simbol mistic nu a fost specific acestei țări, ci a fost venerat… printre caldei, fenicieni, mexicani și în fiecare popor antic din ambele emisfere”.5

Pe măsură ce simbolul crucii s-a răspândit în diverse națiuni, folosirea lui s-a dezvoltat în diferite moduri. Printre chinezi, „crucea este… recunoscută a fi una dintre cele mai vechi reprezentări artistice…este înfățișată pe zidurile pagodelor lor, este pictată pe felinarele folosite la iluminarea celor mai tainice nișe din templele lor”.6

Crucea a fost un simbol sacru în India timp de secole printrenecreștini. A fost folosită la însemnarea borcanelor cu apă sfântă luată dinGange, precum și ca un simbol al sfinților Jaina dezîncarnați. În partea centrală a Indiei, au fost descoperite două cruci grele de piatră care datează cu mult înaintea erei creștine – una având peste trei metri, cealaltă peste doi metri. Budiștii, și numeroase alte secte din India, îi însemnau pe adepții lor pe cap cu semnul crucii.7

Pe continentul Africa, la Susa, băștinașii înfig o cruce în râul Gitche. Femeile Kabile, deși sunt mahomedane, își tatuează o cruce între ochi. În Wanyamwizi, zidurile sunt împodobite cu cruci. Yarick-ii, care au întemeiat un șir de regate din Niger până la Nil, aveau o imagine a crucii pictată pe scuturile lor.8

Când spaniolii au ajuns pentru prima dată în Mexic, „nu și-au putut reține uimirea”, spune Prescott, „când au văzut crucea, simbolul sacru al propriei lor credințe, înălțată ca obiect de închinare în templele lui Anahuac. Spaniolii nu știau că simbolul închinării din cea mai indepărtată antichitate… a unor națiuni păgâne asupra cărora lumina creștinismului nu strălucise niciodată era crucea”.9

La Palenque în Mexic, întemeiat de Votan în secolul 9 înaintea erei creștine, se află un templu păgân cunoscut sub numele de „Templul Crucii”. Acolo, gravată pe lespedea unui altar, se află o cruce centrală de 2 pe 3,35 metri. The Catholic Encyclopedia conține o fotografie a acestei cruci, sub care se află cuvintele: „Cruce precreștină din Palenque”.10

În vremuri străvechi, mexicanii s-au închinat unei cruci cu numele de tota (tatăl nostru). Această practică de a se adresa unei bucăți de lemn cu titlul de „tată” este menționată și în Biblie. Când israeliții au amestecat idolatria cu religia lor, ei au spus unui butuc: „Tu ești tatăl meu” (Ier.2:27). Dar este contrar Scripturii să numești o bucată de lemn (sau un preot) cu titlul de „tată” (Mt.23:9).

Cu multe secole înainte, în Italia, înainte ca oamenii să fi știut ceva despre artele civilizației, ei au crezut în cruce ca simbol religios. Ea era considerată ca protectoare și era pusă pe morminte. Monede romane din anul 46 î.Cr. Îl arată pe Jupiter ținând un sceptru lung care se termina cu o cruce.” Fecioarele Vestale ale Romei păgâne purtau crucea atârnată de lănțișoarele de la gât, așa cum poartă acum maicile din biserica romano-catolică.12

Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o avea în jurul capului zeul lor, care corespundea luiTamuz al babilonienilor. Porcelli menționează faptul că Isis era reprezentată având o cruce pe frunte. Preoții ei purtau cruci rituale în închinarea pe care i-o aduceau. Deasupra templului Serapis din Alexandria se afla o cruce. Când a fost dezgropat templul Sfinxului, s-a descoperit că are o formă de cruce. Persanii aveau stindarde în formă de cruce în timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare (335 î.Cr.).

Crucea a fost folosită ca simbol religios de către aborigenii din America de Sud în vremuri străvechi. Copiii nou născuți erau puși sub protecția ei împotriva duhurilor rele. Cei din Patagonia își tatuau o cruce pe frunte. S-a descoperit olărie antică în Peru, marcată cu semnul crucii ca simbol religios. Monumentele arată că regii asirieni purtau cruci atârnate de lănțișorul de la gât, asemenea străinilor care s-au luptat împotriva egiptenilor.13

Niște cruci erau reprezentate și pe veșmintele Rot-n-no, și anume deja în secolul 15 înaintea erei creștine.14

The Catholic Encyclopedia recunoaște că „semnul crucii, reprezentat în forma lui cea mai simplă prin încrucișarea a două linii în unghiuri drepte, exista cu mult înainte de creștinism, atât în Est, cât și în Vest. E întâlnită în trecutul foarte îndepărtat al civilizației umane”.15

„Dar oare nu este crucea un simbol creștin de când a fost crucificat Isus?” se întreabă unii. Este adevărat că în gândirea celor mai mulți crucea a ajuns acum să fie asociată cu Cristos. Dar cei care îi cunosc istoria și modurile superstițioase în care a fost folosită – mai ales în secolele trecute – pot vedea o altă față a monedei. Deși sună dur, cineva a pus întrebarea: „Să presupunem că Isus ar fi fost omorât cu o pușcă; ar fi oare acesta un motiv să avem o pușcă agățată de gât sau pe vârful acoperișului bisericii?” De aici rezultă: Lucrul important este cine a fost cel ce a murit, nu care a fost instrumentul morții. Sf. Ambrozie a spus pe drept: „Să ne închinăm lui Cristos, Regele nostru, care a atârnat pe lemn, și nu lemnului”.

Crucificarea ca metodă a morții „a fost folosită în antichitate ca pedeapsă pentru crime oribile în Egipt, Asiria, Persia, Palestina, Cartagina, Grecia și Roma… Tradiția atribuie unei femei, regina Semiramida, introducerea pedepsei cu moartea pe cruce”!16

Cristos a murit pe o cruce – indiferent ce tip era ea – și totuși în religia catolică sunt folosite multe tipuri de cruci. Aici sunt arătate câteva dintre aceste tipuri diferite. O pagină din The Catholic Encyclopedia prezintă patruzeci! Dacă utilizarea catolică a crucii a început doar cu crucea lui Cristos - și nu a fost influențată de păgânism – de ce sunt folosite atât de multe tipuri diferite de cruci? Un cunoscut scriitor spune: „Dintre mai multe feluri de cruci care mai sunt la modă ca blazoane sau steme naționale și bisericești, diferențiate prin denumirile familiare de: cruce Sf. George, cruce Sf. Andrei, cruce malteză, cruce greacă, cruce latină, etc., nu există nici una dintre ele a cărei existență să nu poată fi trasată până în timpul cel mai îndepărtat din antichitate” !17

Crucea cunoscută sub numele de crucea Tau a fost larg folosită in Egipt. “În vremurile de mai târziu, creștinii egipteni (copți), atrași fiind de forma ei și probabil de simbolismul ei, au adoptat-o ca semn distinctiv al crucii”.18 Ceea ce este cunoscut sub numele de crucea greacă a fost de asemenea descoperit pe niște monumente egiptene. Această formă de cruce era folosită în Frigia unde împodobea mormântul luiMidas. Printre ruinele orașului Ninive, un rege este înfățișat purtând o cruce malteză pe piept. Forma crucii cunoscută astăzi drept crucea latină a fost folosită de că-tre etrusci, așa cum se poate vedea pe un mormânt păgân antic: crucea în mijloc, iar în stânga și în dreapta ei îngeri înaripați.

Printre indienii Cumas din America de Sud, ceea ce a fost numită crucea Sf. Andrei era considerată ca protectoare împotriva duhurilor rele.” Ea apărea pe monedele lui Alexandru Bala în Siria, în anul 146 î.Cr., și pe cele ale regilor baktrieni de prin anul 140 până în anul 120 î.Cr. – cu mult înainte ca Sf. Andrei să se fi născut! Crucea pe care o arătăm aici este numită astăzi crucea Calvarului, totuși acest desen este luat de pe o inscripție antică din Tesalia, care datează dintr-o perioadă anterioară erei creștine!

Mai rămâne o ultimă întrebare. Isus a murit pe o anumită cruce – ce formă avea aceasta? Unii cred că ar fi fost doar un stâlp de tortură, fără să aibă și o bârnă orizontală. Cuvântul „cruce” exprimă automat sensul că cele două bucăți de lemn se încrucișează într-un anumit punct sau unghi. Dar cuvântul grecesc din care este tradus cuvântul „cruce” în Noul Testament, stauros, nu are neapărat acest înțeles. Cuvântul însuși înseamnă pur și simplu un stâlp care se află într-o poziție verticală.20 Dacă obiectul pe care a murit Isus n-a fost mai mult decât aceasta, atunci nu se poate deloc vorbi despre o „cruce” (ca atare)! Lucrul acesta ar arăta limpede nebunia de a „creștiniza” mai multe tipuri de cruci!

Pe de altă parte, afirmația lui Toma despre semnul cuielor (la plural) din mâinile lui Isus (Io.20:25) ar putea indica faptul că pe stâlpul vertical a fost prinsă o bârnă orizontală, pentru că dacă ar fi fost vorba numai de un stâlp vertical, mâinile Lui ar fi fost străpunse probabil de un singur cui. Aceasta, cuplat cu faptul că era loc deasupra capului Său pentru inscripție (Lc.23:38), ar tinde să favorizeze ipoteza a ceea ce s-a numit crucea latină. Cruci în forma literei „T” sau „X” pot fi eliminate, deoarece acestea probabil că n-ar permite suficient spațiu deasupra capului pentru inscripție.

Cât privește forma exactă a crucii lui Cristos, nu e nevoie să ne preocupe lucrul acesta. Toate aceste teze sunt neînsemnate în fața adevăratuluisens al crucii – nu bucata de lemn -, ci răscumpărarea eternă realizată prin moartea lui Cristos pe cruce.


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!