Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Crestinul compromis in inima

Publicat la 2012-06-07 de Traian


Diavolul este unul din cele mai inteligente și ca atare unul din cele mai puternice personaje ale istoriei noastre. A demonstrat-o aceasta încă de la început când, sub forma unul șarpe vorbitor (Apropo, cine-a mai văzut așa ceva? Cu siguranță că și pentru Adam și Eva, care văzuseră multe animale la viața lor, acel șarpe a fost cu totul ceva ieșit din comun, ca atare, l-au și ascultat în cele din urmă – iată și un prim adevăr aici: nu tot ce izbește privirea, ce este nemaivăzut, înseamnă că este și adevărat!) i-a înșelat pe primii oameni. A demonstrat-o de-a lungul istoriei omenirii prin modul în care a reușit să înșele, și continuă să o facă, atâtea miliarde de oameni. Asta nu înseamnă că are întotdeauna câștig de cauză.
În ce constă marea lui putere și inteligență? În capacitatea lui extraordinară de-a îmbrăca minciuna într-o haină parțial adevărată. El știe că orice minciună, pentru a fi credibilă, are nevoie de un sâmbure de adevăr ca atare, din vremurile străvechi ale istoriei s-a specializat în aceasta. Nici o altă creație nu reușește mai bine ca el să îmbrace minciuna într-un sâmbure de adevăr.
Prin păcatul mândriei, diavolul a devenit dușmanul de moarte a lui Dumnezeu iar ca urmare a alungării lui din cer, această dușmănie s-a întors împotriva creației lui Dumnezeu: oamenii. Arma lui de luptă a rămas aceeași: minciuna. Și astăzi el continuă să strecoare minciuna sub diferitele ei forme în viața noastră. Creștinii așadar devin ținta predilectă a atacurilor lui. Scopul lui este distrugerea credinței și înlocuirea ei cu o formă sofisticată de minciună. Când a realizat lucrul acesta scopul lui a fost deja atins.
Într-un anumit fel, Marx avea dreptate: „Religia este opiu pentru popor". O religie moartă în mâna lui Satan este cel mai puternic drog cu care el poate controla mulțimi mari de popoare. Pentru că pe el nu-l mai sperie nici catedralele pline de tămâie, nici hectolitrii de apă sfințită, nici sutele de mii de pelerini care fac coadă lângă niște oseminte cerând ajutor de la oameni și nu de la Dumnezeu. În schimb, lucrul care-l face să tremure este credința adevărată, acea credință care te transformă în sfânt nu după moarte ci în timpul vieții, acea credință vie care-și dă putere să trăiești în sfințenie și neprihănire în fiecare zi.

Aș vrea acum să ne uităm din nou în istoria lui Israel la viața unui împărat pe nume Ieroboam. Ne vom uita în mod deosebit ce s-a întâmplat cu acest om, cum el a devenit un instrument al diavolului în dărâmarea credinței adevărate și cum, prin aceasta, a atras cu sine un întreg popor în cursa idolatriei.
Lucrarea diavolului în viața lui a mers pe trei planuri în ceea ce privește distrugerea credinței: planul personal, planul familial și planul național. Haideți să ne uităm al cele trei aspecte.

1. Dărâmarea credinței personale

Începutul lui Ieroboam a fost unul bun. Dacă întoarcem în 1 Împărați 11:28 citim că „Ieroboam era tare și viteaz". Ers un tânăr care promitea mult în viață. Puterea și curajul sunt calități pe care fiecare tânăr și le dorește și pe care societatea din orice timp le apreciază. Ieroboam avea așadar viitorul în față ca și tânăr.
Mai mult decât atât tot în versetul acesta citim în continuare că „Solomon, văzând pe tânărul acesta la lucru, i-a dat privegherea peste toți oamenii de corvoadă din casa lui Iosif". Iată nu numai un tânăr curajos și harnic dar un tânăr remarcat de însuși împăratul din acea vreme, Solomon! Îl vedem pe popularul nostru președinte Băsecu făcându-și poze cu tot felul de tineri. Dar nu-i așa că ai fi foarte măgulit să vină la tine și să-ți spună: „Să știi că ți-am urmărit evoluția din ultima perioadă, sunt foarte mulțumit de tine și aș vrea să te duc la București să-ți încredințez o nouă responsabilitate!"
Mai mult, în noua lui calitate, Ieroboam într-o anumită zi, singur fiind pe drum, se întâlnește cu profetul lui Dumnezeu Ahia care-i dă o veste care-l buimăcește: „Tu vei fi viitorul împărat al lui Israel după moartea lui Solomon!"
Până aici totul este bine cu acest tânăr. Dintr-o dată viața lui căpăta o turnură cum nu visase nici în cele mai frumoase vise ale lui. Din fiul unei văduve, ca atare o familie săracă din Israel, viitorul împărat! În orice astfel de istorie însă există un mare dar. Dar, toate acestea îi erau oferite de către Dumnezeu cu o condiție: „Dacă vei asculta de tot ce-ți voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele, și dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine, îți voi zidi o casă trainică, așa cum am zidit lui David, și-ți voi da ție pe Israel" (1 Împărați 11:38). Singura condiție care i se cerea acestui tânăr era ascultarea de Dumnezeu!
Și lucrurile încep să se pună în mișcare. Ieroboam ajunge să fie împărat după moartea lui Solomon iar 10 dintre seminții merg după el. Cu toate acestea, ceva se întâmplase în inima lui. Acolo în inimă intrase mândria și păcatul. Dintr-un tânăr care promitea atât de mult, Ieroboam devenise un om cu o inimă întunecată și o viață duplicitară.
E un lucru pe care îl înțeleg destul de greu și eu. Cum se pot schimba atât de mult în doar cîțiva ani tinerii care au crescut în biserică, la grupele de copii, care promiteau atât de mult și care acum sunt în lume. Sunt copiii noștri și suferim pentru ei, pentru că vedem împietrirea și nepăsarea lor. Religia lor este doar una de fațadă, inima lor însă este plină de păcat. Sunt creștini cu numele dar viața lor este una duplicitară. Încearcă să pară buni și corecți în fața noastră, când nu suntem noi de față însă își dau la o parte masca și-și dau drumul la păcat fără nici un frâu. La fel a fost și Ieroboam. Diavolul i-a șoptit: „Ai lumea la picioare nu datorită lui Dumnezeu, ci îndrăznelii și inteligenței tale, așadar bucură-te de viață! Lasă-L pe Dumnezeu în pace, nu asculta de El. Ai timp și mai târziu pentru asta dar acum, sunt cei mai frumoși ani ai vieții, profită cât mai mult de ei!"

2. Dărâmarea credinței familiei

După ce diavolul a făcut din Ieroboam un tânăr cu două fețe, dacă vreți un Ieroboam contemporan, un creștin fals, a cărui inimă s-a golit de credința adevărată, următorul pas a fost distrugerea credinței din familiei lui Ieroboam.
Ieroboam nu s-a mulțumit ca el să fie un om religios fals dar s-a străduit ca această falsitate să o strecoare și în inima soției sale. Episodul concludent este cel din capitolul 14. Copilul lor se îmbolnăvește grav. Este momentul în care Ieroboam își dă seama că mâna lui Dumnezeu este peste viața familiei lui. Bolile, suferințele sunt uneori încercări prin care Dumnezeu vorbește falșilor creștini. Asta nu înseamnă că toți cei care se îmbolnăvesc la un moment dat sunt creștini falși. În acest caz însă, Dumnezeu l-a cercetat pe Ieroboam și pe soția lui prin boala fiului lor.
Ne-am aștepta la un moment de căință și prăbușire înaintea lui Dumnezeu a lui Ieroboam. Așa ceva însă nu se întâmplă. În schimb, Ieroboam îi cere ceva soției sale: „Și Ieroboam a zis nevestei sale: „Scoală-te, te rog, și schimbă-ți hainele, ca să nu se știe că ești nevasta lui Ieroboam, și du-te la Silo. Iată că acolo este Ahia, proorocul; el mi-a spus că voi fi împăratul poporului acestuia. Ia cu tine zece pîini, turte, și un vas cu miere, și intră la el: el îți va spune ce va fi cu copilul." Nevasta lui Ieroboam a făcut așa; s-a sculat, s-a dus la Silo, și a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu mai putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrânețe. Domnul spusese lui Ahia: „Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbești așa și așa. Ea când va veni, se va da drept alta." Când a auzit Ahia vuietul pașilor ei, în clipa când intra pe ușă, a zis: „Intră, nevasta lui Ieroboam; pentru ce vrei să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ți vestesc lucruri aspre. Du-te, și spune lui Ieroboam: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel, am rupt împărăția de la casa lui David, și ți-am dat-o ție, și n-ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele și a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcând decât ce este drept înaintea Mea. Tu ai făcut mai rău decât toți cei ce au fost înaintea ta: te-ai dus să-ți faci alți dumnezei și chipuri turnate ca să Mă mânii, și M-ai lepădat înapoia ta! De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, și voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile, până va pieri" (1 Împărați 14:2-10).
Ce i-a cerut el soției lui? Să încerce să-l păcălească pe omul lui Dumnezeu, schimbându-și doar hainele. Continuarea am văzut-o. Dumnezeu l-a avertizat prin Ahia iar judecata lui Dumnezeu a venit peste casa lui Ieroboam.
M-am gândit de multe ori la acest episod. Cât de grotesc a ajuns să fie Ieroboam! Cum a încercat să-l păcălească pe omul lui Dumnezeu cerându-i soției lui să-ți schimbe hainele. Frați și surori, înțelegem noi hidoșenia produsă de păcat în viața noastră? Venim în prezența lui Dumnezeu doar cu hainele schimbate, în schimb viețile rămân aceleași. Credem că-l putem păcăli pe Dumnezeu astfel.
Nu pot să nu mă gândesc că mulți soți care poartă numele de creștini sunt la fel ca Ieroboam. În casele lor, în loc să se pună accent pe sfințenie, curăție și transparență, se pune accent pe arta travesti-ului, adică cât de bine pot să par ceea ce nu sunt de fapt. În câte cămine soțul, în loc să cheme la pocăință și ascultare de Dumnezeu, învață soția și copiii cum să ascundă și să minimalizeze păcatul?!
Fraților aveți un mare rol și o mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Dacă clădiți pe minciună și fățărnicie relațiile de familie veți culege roadele mai târziu. Nu fiți ca Ieroboam care să-și îndemne soția la o viață dublă, în loc să se pocăiască amândoi de viața lor păcătoasă. Ridicați altare ale sfințeniei în casele dvs. și nu ale unui creștinim fariseic, pentru că vine o zi în care masca este aruncată la pământ! Mi-aduc aminte de cuvintele pe care îngerul le are pentru Biserica din Laodiceea: „te sfătuiesc să cumperi de la Mine... haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale". Viața unui creștin ipocrit este viața unui creștin gol pe dinăuntru, a cărui rușine într-o zi va fi dată pe față, rușinea unei vieți lipsite de prezența și puterea lui Dumnezeu.

3. Dărâmarea credinței unei națiuni

Al treilea pas prin care diavolul s-a folosit de Ieroboam a fost distrugerea națiunii Israel. Au fost câteva lucruri pe care Ieroboam le-a făcut pentru a îndepărta inima poporului de Dumnezeu.

Primul lucru pe care el l-a făcut a fost acela să le ofere un alt dumnezeu, un dumnezeu fals însă. Pentru ca poporul să nu mai meargă la Ierusalim să se închine înaintea lui Dumnezeu la Templu, Ieroboam a construit doi viței de aur. Iată ce citim în capitolul 12 din această carte:
„Ieroboam a zis în inima sa: Împărăția s-ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, și mă vor omorî și se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda. După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viței din aur și a zis poporului: „Destul v-ați suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului." A așezat unul din acești viței la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan. Și fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire" (1 Împărați 12:26-30).
Iată până unde merge ipocrizia din inima unui om. Știți însă ce-am citit în versetul 28? „După ce s-a sfătuit", ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Adică, Ieroboam a cerut sfatul unor ticăloși ca și el, oameni stricați și indiferenți față de voia lui Dumnezeu. „Creștinul" cu două fețe nu devine așa peste noapte. Ipocrizia sau fățărnicia spirituală se instalează în timp: azi puțin, mâine puțin mai mult, și tot așa până când întreaga inimă este acaparată de ipocrizie. Dar ca lucrul acesta să se întâmple, creștinul ipocrit își caută și anturaj pe măsură. Creștinul ipocrit își va căuta un anturaj și prieteni ca și el, oameni care să gândească în același mod și care să vorbească la fel. Creștinul ipocrit niciodată nu va suporta să aibe drept prieten unul care să-i spună: „Vezi că acum ai greșit, aici ai spus o minciună, aici nu gândești corect, aici ești părtinitor".
Gândește-te puțin: cu cine petreci cel mai mult timp? Care sunt „prietenii" tăi? Care sunt oamenii cu care te consulți, care te îndrumă? Sunt oameni mai slabi ca tine? Îți place compania lor tocmai pentru că sunt așa? Ai mare grijă, pentru că nu tu îi vei influența în bine, ci ei te vor influența în rău.
Mulți creștini ajung să se întrebe la un moment dat în viața lor: „Dar ce s-a întâmplat cu mine? Cum am ajuns în starea asta, pentru că eu nu am fost așa?" Unul din răspunsuri poate fi și acesta: „Spune-mi cu cine te-ai însoțit, ca să-ți spun cine-ai ajuns". Ieroboam s-a înconjurat de păcătoși, de oameni fără frică de Dumnezeu, iar lucrul acesta l-a condus și pe el să fie un împărat stricat și plin de fățărnicie spirituală.

Ieroboam însă nu s-a oprit aici. Următorul pas, după oferirea unui dumnezeu fals a fost acela de-a oferi poporului său și niște preoți falși. Cuvântul lui Dumnezeu ne mai spune ceva despre acest împărat:
„ Ieroboam a făcut o casă de înălțimi și a pus preoți luați din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi" (1 Împărați 12:31).
Acest împărat păcătos, pentru ca nimeni să nu-l mai mustre pentru păcatele lui „a pus preoți luați din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi". Dumnezeu stabilise foarte clar ca seminția lui Levi să fie pentru totdeauna seminția din care urmau să iasă preoții. Ei erau puși de-o parte pentru lucrarea lui Dumnezeu încă de la naștere. Acum Ieroboam a schimbat rânduiala lui Dumnezeu și a făcut el propriile lui reguli pentru ca astfel, puțin câte puțin, poporul să uite de adevăratul Dumnezeu. Mai întâi viței de aur înaintea cărora poporul să se închine și să strige: „Iată Dumnezeul care te-a scos din țara Egiptului". Apoi preoți stricați, pentru care preoția era o meserie, nu o chemare divină.

Al treilea pas spre o religie falsă sunt sărbătorile false. Iată ce citim în același pasaj: „A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care se prăznuia în Iuda, și a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe vițeilor pe care-i făcuse el. A pus în slujbă la Betel pe preoții înălțimilor ridicate de el. Și a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel, și s-a suit la altar să ardă tămâie" (1 Împărați 12:32-33). Pentru a-i face pe oameni să uite cu totul de adevăratul Dumnezeu a anulat sărbătorile poruncite de Dumnezeu și a instituit noi sărbători, sărbători care nu mai aveau nimic de-a face cu închinarea poporului în fața adevăratului Dumnezeu.

Nu vi se pare cât de asemănătoare este situația din vremea lui Ieroboam cu cea din zilele noastre? Uitați-vă în jur la imaginea creștinismului din zilele noastre. Cât de bine se aseamănă el cu religia poporului din zilele lui Ieroboam. Suntem un popor care avem o religie dar ne-am pierdut Dumnezeul. Avem sărbători, avem altare, avem preoți dar cu toate acestea suntem mai departe de Dumnezeu ca niciodată.
De ce s-au întâmplat toate acestea? Pentru că în inima noastră am permis să se strecoare minciuna îmbrăcată într-o foiță de adevăr. Am ajuns să credem cu toții că ne naștem creștini și că murim creștini, că e suficient să ai numele scris într-un registru de Biserică, oricare ar fi numele ei, și toate problemele tale spirituale vor fi rezolvate, pentru că am ajuns să credem că un om ne poate rezolva problema sufletului printr-o rugăciune sau o slujbă. Pentru că am devenit creștini doar cu numele dar în viața cărora Întemeietorul creștinismului, Domnul Isus Cristos, demult nu mai are loc.

4. Criza de oameni ai lui Dumnezeu

Ce-i de făcut în asemenea situații? În toată această istorie a decăderii personale, familiale și naționale este un om care rămâne lângă Dumnezeu, un far luminos, un slujitor care n-a făcut pactul cu diavolul: Prorocul Ahia. Nu sunt multe lucruri de zis despre el, pentru că nu ni se spun lucruri extraordinare despre el. Cel mai extraordinar lucru însă este acela că a rămas lângă Dumnezeu și a fost gata să meargă cu cuvântul lui chiar și la împărat, pentru că a fost un slujitor al lui Dumnezeu care nu s-a compromis în inimă.
Trăim vremuri în care se fac presiuni fantastice asupra fiecăruia dintre noi în vederea compromiterii noastre: compromiteri în viața personală, familială, la locul de muncă sau la școală, pentru o slujbă mai bună, pentru un câștig ușor, pentru un trai mai bun. Nu uita, ești chemat să rămâi lână Dumnezeu în orice vreme. Nu te compomite pentru nici o ofertă a diavolului. Creștinul compromis imină este un creștin care a vândut totul pentru 30 de arginți: și-a vândut sufletul, și-a vândut familia, și-a vândut biserica, și-a vândut Domnul. Ce fel de creștin ești și care este prețul tău? Nu uita, valoarea ta este prea mare pentru a te dărui altcuiva decât Celui care a dat totul pentru ca tu să trăiești: Isus Cristos!

Alin Faur

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR DE POMI FRUCTIFERI...Vezi aici!