Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Legamantul casatoriei

Publicat la 2012-05-03 de Traian

Veți trăi împreună sfânta taină a căsniciei? Vă veți iubi, vă veți consola, vă veți respecta și vă veți cinsti și veți fi alături la bine și la rău, în boală și în sănătate; și, renunțând la orice altceva, vă veți păstra unul pentru celălalt atât cât veți trăi? Dacă asta doriți, răspundeți: "Da."

Ce se întâmplă cu "da"-urile? Trăim într-o societate în care auzim mereu "nu vreau", "nu pot", "nu fac". Să ne amintim de vremurile când cuvântul omului era luat drept zălogul lui. Când o persoană spune: "Voi face", sau "vreau", nu înseamnă că spune "se poate", "aș putea", "poate", "cine știe!" înseamnă că va îndeplini cu siguranță ce a spus, fără nici o urmă de îndoială. "Da"-ul acesta rostit la cununie este cel mai mare dintre toate da-urile. El înseamnă că orice voi face, voi face întotdeauna pentru tine. Te-ai gândit vreodată la acest lucru? "Pentru totdeauna" este un timp luuuuunnnnnngggg! S-ar putea să fie vorba despre cincizeci sau șaizeci de ani în care să ai de foarte multe ori ocazia sau să fii provocat să regreți că ai spus acel "da". Dar esențialul este că ai făcut-o; ai rostit "da"-ul și ai avut probabil mulți martori. Domnișorul, domnișoara de onoare, precum și toți invitații te-au auzit spunând "da". Mai mult decât ei, te-a auzit Dumnezeu când ai spus "Da!" Este important să înțelegem că o căsătorie este un legământ, nu un contract. Un contract este o înțelegere între părți, care are la bază anumite condiții și clauze, și care poate fi anulat prin consimțământ mutual, dacă aceste condiții sau clauze nu au fost respectate. Un contract are răspundere limitată și are ca fundament lipsa de încredere. Un legământ are obligații și răspunderi nelimitate și se fundamentează în totalitate pe încredere. Termenul "legământ" își are originea în Biblie și are întotdeauna sensul de înțelegere permanentă. Legămintele lui Dumnezeu cu omul nu conțin părți neclare sau clauze omise.

Căsătoria este cel mai sfânt dintre toate legămintele omenești. Dacă există vreun "da" care nu ar trebui rostit cu ușurință, acela este "da"-ul de la căsătorie. Familia și națiunea plătesc un preț extraordinar pentru desconsiderația manifestată față de cel mai sfânt legământ. O dată cu ruperea legământului pecetluit prin acest mic cuvânt "Da" au fost îndurerate multe inimi. Nu aceasta a fost intenția lui Dumnezeu cu privire la căsătorie. El a oferit un plan mai bun, o cale mai bună. Biblia însăși este împărțită în două părți: Vechiul Legământ și Noul Legământ. Vechiul Legământ sau Vechiul Testament sunt relatarea a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru copiii lui Israel, precum și legămintele făcute cu acești oameni înainte de nașterea lui Cristos. "Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu și fiii tăi, nevastă-ta și nevestele fiilor tăi împreună cu tine... Fac un legământ cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului și nu va mai veni potop ca să pustiască pământul. Și Dumnezeu a zis: "Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine și voi și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ" (Geneza 6:18, 9:11-13). în relatarea Genezei, aflăm că Dumnezeu a încheiat un legământ cu Noe, un om neprihănit. Noe a fost cruțat când pământul a fost distrus de potop, pentru că era un om după voia lui Dumnezeu. A fost un om al legământului, făuritor și păstrător al legământului. Dumnezeu face cu Noe un legământ prin care îi promite că el și familia lui vor fi salvați, dar și că nu va mai nimici niciodată pământul prin potop. Iar această promisiune făcută era un legământ valabil pentru toate generațiile viitoare. Și pentru aceasta s-a dat un semn, așa cum s-a întâmplat cu cele mai multe legăminte făcute de Dumnezeu, un fel de simbol, act sau ritual care să rămână ca aducere aminte a legământului făcut, în cazul lui Noe, semnul a fost curcubeul care ne amintește și astăzi de acel legământ. "Voi pune legământul Meu între Mine și tine și sămânța ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veșnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminției tale după tine. Acesta este legământul Meu pe care să-l păziți între Mine și voi și sămânța ta după tine; tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur... și acesta să fie semnul legământului dintre Mine și voi” (Geneza 17:7,10-11). în exemplul de mai sus, observăm că Dumnezeu încheie un legământ cu Avraam și cu întregul popor al lui Israel. Dumnezeu îi oferă lui Avraam promisiunea unui pământ binecuvântat, precum și belșug pentru el și urmașii săi. Dar în acest legământ se formulează o condiție: copiii lui Israel trebuie să-I fie credincioși și dedicați lui Dumnezeu, precum și să respecte tăierea împrejur. Sângele joacă un rol important în cele mai multe legăminte încheiate în Vechiul Testament. Sângele era viața; fără sânge nu exista viață. Putem vedea în întregul Vechi Testament că sângele legământului este o temă care se repetă. De obicei când se făcea un legământ, el era pecetluit prin sacrificarea unui animal. Prețul sângelui este expresia seriozității legământului. Cel care încheia un legământ trebuia să își pună mâinile pe capul animalului, ca un act de transfer. Acest gest însemna că cel care făcea legământul și-ar fi dat viața pentru ca acest legământ să fie dus la îndeplinire. Practica aducerii cu regularitate a jertfelor în Vechiul Testament amintea poporului Israel de legămintele făcute cu Dumnezeu și de seriozitatea lor. La tăierea împrejur, Dumnezeu a cerut pentru prima dată ca sângele cu care se pecetluia legământul să fie sânge omenesc. A fost ca un semn de aducere aminte pentru cei care au făcut legământul. Vechiul Legământ a luat sfârșit cu cea din urmă jertfă personală - jertfa lui Cristos care Și-a dat viața Sa. Crucea a rămas până astăzi un simbol al sacrificiului și al sângelui care a curs pentru mântuirea noastră. "Voi să slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, și El vă va binecuvânta pâinea și apele, și voi îndepărta boala din mijlocul tău. Nu va fi în țara ta nici femeie care să-și lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin” (Exodul 23:25-26). Cele mai multe dintre legăminte sunt condiționale, în cazul acestui legământ, Dumnezeu le cere copiilor Săi să îi slujească. De ce n-ar vrea ei așa ceva? Bună întrebare! Slujirea lui Dumnezeu aduce binecuvântarea belșugului, a sănătății, a urmașilor și a unei vieți îndelungate. "Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și încingătoarea lui” (1 Samuel 18:3-4). în legământul dintre Ionatan și David are loc un schimb de lucruri. Ei își schimbă mantalele (care erau un semn al poziției lor de autoritate și în același timp simboluri ale bogăției lor)., săbiile și arcurile (semn al protecției)., cingătorile (expresia vulnerabilității sau a deschiderii unuia față de celălalt, precum și a dedicării față de urmași). Esențialul era "ce-i al meu e și al tău, am să te apăr pe tine și pe copiii tăi". "Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia, acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască!" (Maleahi 2:14,15).

Căsătoria este un legământ. Este cel mai sfânt legământ. Putem extrage multe învățături din citatele și exemplele pe care le-am dat. Însă, pentru a le face să fie eficiente în viețile noastre, trebuie să luăm hotărârea de a ne supune Cuvântului lui Dumnezeu mai mult decât propriilor noastre emoții și dorințe sau obiceiurilor acceptate de lumea din jurul nostru.

Legământul de căsătorie este un legământ pe viață. Cristos ne-a spus că în cer nu vom mai fi căsătoriți. Angajamentul pe care îl facem se referă la viața noastră de aici, de pe pământ. Planul pe care Dumnezeu l-a avut în vedere și care era perfect a fost ca aici să nu existe divorț. Isus afirmă că divorțul a fost îngăduit din pricina împietririi inimilor, în divorț, de cele mai multe ori, unul dintre soți alege să nu ierte. Nu chiar întotdeauna se întâmplă astfel, dar așa este în majoritatea cazurilor. Dumnezeu ne cere să ne iertăm unii pe alții, pentru ca și noi să fim iertați de El. Chiar și în cazul adulterului, cel mai bun lucru ar fi să ierți și să cauți să depășești o astfel de situație. Harul lui Dumnezeu este suficient de mare pentru a-ți acoperi toate lipsurile și a-ți vindeca toate rănile. El îți poate reda forța ca "să alergi mai departe în cursă".

Legământul căsătoriei este valabil de-a lungul generațiilor. În ultimele decenii, cel mai important factor de distrugere a societății a fost divorțul. El este una dintre cele mai teribile cauze care distruge familie după familie. De obicei, copiii sunt afectați mai mult decât părinții lor. Divorțul poate aduce blestemul peste generațiile ce vor urma și numai puterea salvatoare a Domnului Isus îl poate schimba. Pe de altă parte, un cuplu în care cei doi rămân credincioși legământului făcut, poate aduce numai binecuvântări peste urmașii săi, din neam în neam.

Legământul căsătoriei cuprinde totul. Legământul căsătoriei presupune să renunți la drepturile tale. Când spui "Da", ar trebui să însemne „Îți dau tot ce am eu. Îți dau trupul meu, banii mei, bunurile mele, visurile mele; am să te apăr, chiar dacă ar trebui să-mi dau viața pentru tine. Am să fiu sincer cu tine și voi fi fără ascunzișuri față de tine în orice privință".

Legământul căsătoriei este sub semnul sângelui. Dintre toate viețuitoarele, femeia este singura ființă care are himen. Dacă o femeie rămâne fecioară până la căsătorie, exceptând cazurile când vreo traumă îi afectează himenul, ea va sângera în timpul consumării actului de unire cu soțul ei. Iată un alt motiv care relevă importanța principiului abstinenței. La facerea femeii, Dumnezeu a fost foarte minuțios. Raporturile sexuale sunt îngăduite numai în cadrul căsătoriei. Acest act trebuie să fie pecetea celui mai prețios dintre legăminte. După angajamentul afectiv al inimii, urmează angajamentul verbal, iar apoi sigiliul fizic prin pășirea în relația sexuală. Nu uita că pentru Dumnezeu căsătoria este deosebit de importantă și se află sub semnul sângelui Său. Dacă nu ai fost virgină când te-ai căsătorit, trebuie să-I mărturisești aceasta lui Dumnezeu și să primești iertarea Lui. Dumnezeu este un restaurator. El poate reda candoarea, inocența și sfințenia căsătoriei tale.

Tradițiile ceremoniei de nuntă. Cele mai multe obiceiuri de nuntă își au rădăcinile în legământ. Cu toate acestea, multe cupluri nu înțeleg adevărata semnificație a celor mai multe dintre ritualuri.

Locul pe care trebuie să-l aibă părinții. Părinții trebuie să joace un rol important în căsătorie. Rolul lor începe o dată cu creșterea copiilor. După aceea urmează formarea lor, să le sădească în inimi dragostea pentru Dumnezeu și să le dea sfaturi când sunt în perioada de dinainte de căsătorie, într-un cămin creștin, binecuvântarea și sprijinul părinților în noua legătură sunt deosebit de importante. Astfel, părinții sunt invitații de onoare, ei supraveghează și aprobă tot ce se întâmplă.

Locul familiilor celor doi. Este reprezentativ ca, în orice legământ, fiecare familie, clan sau trib să își dea aprobarea și să-i sprijine pe membrii familiei care pășesc într-o astfel de unire.

Mirele intră primul în sală. Mirele este inițiatorul. El ar trebui să fie primul care să ceară tatălui mâna fetei. El este cel care trebuie să-i facă propunerea fetei. El intră primul pentru a-și aștepta și primi mireasa, tot așa cum Cristos își așteaptă în ceruri mireasa Sa, biserica.

Tatăl își conduce fata. Acest gest semnifică acordul pe care și-l dă tatăl pentru legământul dintre cei doi. El mai simbolizează transferul autorității și responsabilității asupra fetei, de la el, ca tată, la soțul ei. În același fel, tatăl mirelui poate să-și prezinte fiul miresei. El dovedește astfel că și-a educat copilul în așa fel încât să fie un om de cuvânt, învățându-l răspunderile care-i revin ca soț. Procedând astfel, amândoi părinții pecetluiesc legământul pentru binele familiilor lor.

Rochia albă de mireasă. Folosirea albului simbolizează puritatea și sfințenia legământului căsătoriei. Cei mai mulți oameni consideră că albul este reprezentativ pentru virginitatea miresei. Este un gând frumos și poate fi adevărat - dar curăția legământului este adevărata intenție a ținutei albe.

Strângerea mâinii drepte a celuilalt. Strângerea mâinii drepte este de obicei semnul încheierii acordului sau legământului. Mâna dreaptă a fost din cele mai vechi timpuri mâna cu care se ținea sabia, întinderea mâinii drepte simboliza pacea și securitatea. Ideea era că atunci când mâna care ținea sabia era ocupată pentru a încheia un acord de pace, ea nu mai putea fi folosită pentru a începe un atac sau o ofensă.

Inelele de nuntă. Cele mai multe dintre legămimtele" Vechiului Testament au un fel de semn de aducere aminte - curcubeul, un altar etc. Verigheta este semnul de aducere aminte a legământului făcut. Ea reprezintă pentru ceilalți un semn că această persoană a fost cerută de altă persoană și-i aparține acesteia.

Purtarea vălului. Aceasta arată exclusivitatea relației. Ea se păstrează numai pentru privirea lui.

Declararea soțului și a soției. Este anunțul către toți martorii că cei doi au fost dăruiți unul altuia și legământul a fost încheiat. Ceilalți trebuie de-acum să stea deoparte.

Semnarea în cartea oaspeților. Este un gest pe care îl fac cei care au fost martori la legământul celor doi. Martorii au rolul de a ajuta ca legământul să fie ținut, față de oricine ar încerca să intervină sau să-i despartă pe cei doi. Când invitații semnează în cartea oaspeților, ei spun de fapt: "Da, am văzut, ei au încheiat un legământ. Nu te amesteca".

Împărțirea unul altuia din tort. Termenul evreiesc pentru legământ însemna de fapt a dărui hrană, împărtășirea hranei simbolizează dăruirea bunurilor fiecare celuilalt. Ea mai înseamnă că fiecare primește lucruri bune. Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru revelația Sa cu privire la legământ. Primii noștri ani de căsnicie au fost presărați cu probleme financiare, mutări dese, schimbări de locuri de muncă, atitudini egoiste și copii. Am experimentat provocările unor momente tensionate când părea mult mai ușor să evităm conflictul și să ne despărțim. Numai mila lui Dumnezeu și legământul pe care l-am făcut ne-au ajutat să rămânem împreună. Cuvântul "D" n-a fost îngăduit în vocabularul nostru. Și ne-am decis să înfruntăm împreună toate provocările! Nu ne-am hotărât de la o zi la alta sau de la un conflict la altul dacă să mai stăm sau nu împreună. Această decizie am luat-o la 14 august 1971, atunci când înaintea lui Dumnezeu și a unei biserici pline de martori am spus "Da".

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUSE KLINKER ( CARAMIDA KLINKER )...Vezi aici!