Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Evenimentele din ziua invierii.

Publicat la 2012-04-15 de Traian


Nu este ușor să prezinți un tablou complet, cronologic, al evenimentelor petrecute în dimineața învierii. Mai multe amănunte sunt omise. Povestirile rezumă faptele în general, nu totdeauna în ordinea precisă în care s-au succedat. Varietatea lor dovedește că mai mulți martori independenți unii față de alții au luat parte la aceste evenimente.

Să luăm de exemplu un incendiu într-un sat. Un martor povestește că focul a început la ora zece seara; altul că nu s-a declarat înainte de 10.45; un al treilea menționează două mașini cu pompieri, altul zice că au fost trei, etc. Toate aceste mărturii pot fi foarte bine acordate. Una vorbește despre începutul incendiului, alta de momentul când a sunat alarma; unul n-a văzut decât două mașini, dar în realitate a venit și a treia, mai târziu. Nici una din mărturii nu este o istorisire sistematică sau stereotipă; nu încape însă nici o îndoială că s-a petrecut un incendiu în noaptea aceea! Odată ce toate faptele sunt cunoscute, nu mai există nici o contradicție între rapoarte. Așa este și cu povestirea din evanghelii: adevărul luminos al învierii lui Isus sclipește puternic.

Să încercăm acum să rezumăm pe scurt evenimentele acelei dimineți de Paște:

Domnul a înviat, în ziua întâi a săptămânii, înainte de răsăritul soarelui. Nici un ochi omenesc n-a avut voie să contempleze faptul însuși. Acesta a fost însoțit de un mare cutremur de pământ, iar piatra a fost prăvălită din intrarea mormântului. Numeroși îngeri trebuie să fi înconjurat locurile, veghind asupra acestor evenimente. Cel care a prăvălit piatra, probabil că a fost zărit de străjerii iudeii. Acești oameni, încremeniți, au rămas ca morți; apoi, revenindu-și în fire, s-au dus și au dat de știre dregătorilor și preoților. Fruntașii au lansat numaidecât o explicație falsă despre mormântul gol, dar cunoștința adevărului a contribuit, nu mult după aceea, să aducă pe mulți preoți la noua credință (Faptele apostolilor 6:7).

Între cetate și mormânt trebuie să fi fost un continuu du-te vino în dimineața aceea de zbucium și emoție. Mai multe grupuri de femei s-au dus devreme la mormânt. Noi putem să ni le închipuim venind din diferite locuri, fie din oraș, fie din Betania, după cum se aflau locuințele lor unde ele dormiseră.

Maria din Magdala, cu credința ei fierbinte, era în fruntea primului grup. Când a descoperit mormântul gol, profund impresionată, lăsându-și tovarășele și fără să piardă o clipă, a alergat să-i înștiințeze pe ucenici: „Au luat pe Domnul din mormânt, și nu știu unde L-au pus" (Ioan 20:2). În timpul acela, un înger s-a arătat celorlalte femei, vestindu-le învierea lui Isus.

Petru și Ioan, înștiințați de Maria Magdalena, au alergat la mormânt. Ioan a sosit cel dintâi; dar a lăsat pe Petru să intre înaintea lui. Când a intrat și el, a zărit doar fâșiile de pânză rămase singure; trupul lui Isus dispăruse, lăsându-le jos, intacte. Atunci, ne este scris că "a văzut și a crezut".

Maria Magdalena care urmase pe Petru și Ioan, a rămas singură, plângând lângă mormânt. Atunci i s-a arătat Isus, ei, celei dintâi (Ioan 20:11-18; Marcu 16:9), ceea ce era o mare onoare. El i-a dat misiunea să ducă ucenicilor un mesaj minunat: „Spune-le că mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru".

Și alte femei au mai vizitat mormântul în dimineața aceea. Luca menționează pe Ioana, nevasta lui Cuza, un ispravnic al lui Irod (Luca 24:10; 8:3). În cursul diferitelor lor drumuri, dus și întors, unele femei au văzut un înger, altele doi. Unele au fugit înspăimântate, mai întâi fără să spună nimănui ce văzuseră (Marcu 16:8), iar altele, pline și de frică și de bucurie (Matei 28:8), L-au zărit și ele pe Isus cel înviat, pe drum. Ucenicii, care au considerat diferitele povestiri ale femeilor ca basme, au trebuit să aștepte până seara ca să-L vadă ei înșiși pe învățătorul lor revenit la viață.

SE POATE CREDE ÎN ÎNVIERE?

Învierea a fost criticată și negată de oamenii cu spirit raționalist și materialist, precum și de dușmanii Evangheliei. Argumentele prezentate spre a o nega se rezumă de fapt la cinci puncte. Se caută a se înlocui faptul istoric prin următoarele teorii:

1) Trupul lui Isus a fost furat.
2) Isus nu murise cu adevărat, ci El S-a trezit dintr-o comă.
3) Ucenicii și femeile au avut halucinații.
4) S-a creat un mit după moartea lui Isus.
5) Ar fi vorba de fenomene spiritiste.

Nici una din aceste ipoteze nu rezistă unui examen serios, ci toate sunt mai neverosimile decât învierea pe care o neagă, unul din faptele istorice cel mai bine dovedit. Numeroase evenimente, în general admise, sunt bazate pe dovezi mult mai incomplete, mai puțin sigure. Anumiți dușmani ai învierii, care s-au dedicat studiului faptelor ca să demonstreze inexistența acestei minuni, au fost obligați să-și schimbe radical părerea și să ajungă la concluzia că Cristos a înviat cu adevărat în trup.

Dacă dușmanii lui Isus i-ar fi luat trupul, l-ar fi arătat, ca să respingă teoria învierii de care se temeau. Nici prietenii și nici dușmanii n-ar fi luat corpul neînsuflețit, lăsând în urmă fâșiile de pânză mortuare. Să observăm în această privință un amănunt semnificativ. Când Petru și Ioan au văzut pânzele jos în mormânt, ei au observat că ștergarul de la cap era "făcut sul" într-un loc aparte (Ioan 20:7). Verbul grecesc sugerează "strâns rotund, răsucit". Așa cum se face și astăzi în anumite locuri din Orientul Mijlociu, capul mortului fusese acoperit, dar fața nu. Fâșiile de pânză, îngreunate cu mirodenii, căzuseră în momentul când trupul s-a retras; ștergarul pus în jurul capului zăcea însă la o parte, păstrând forma rotunjită a frunții pe care o învelise, de unde și verbul grecesc folosit de evanghelii: „strâns rotund".

Teoria după care Isus S-ar fi trezit din comă nu stă în picioare. Cum ar fi putut într-o stare de extremă slăbiciune, să ajungă pe jos până la Ierusalim, apoi să mai facă, tot pe jos, peste 20 km până la satul Emaus, dus și întors?

Două fapte trebuie să le admită toți, chiar și cei care se opun învierii:

1) Mormântul a rămas gol, cu fâșiile de pânză lăsate intacte;
2) Ucenicii au văzut cu adevărat apariții, în care au crezut. Ei nu și-ar fi dat până și viața lor, mai târziu, pentru ceea ce ar fi știut că este o înșelătorie.

Ideea că ar fi vorba de fenomene spiritiste poate fi înlăturată numaidecât. Dacă aceste fenomene ar fi fost baza creștinismului, s-ar fi perpetuat sub o formă sau alta până în zilele noastre. Ori, mesajul creștin este, dimpotrivă, total opus spiritismului, interzis de Dumnezeu.

Cât despre pretinse halucinații, aparițiile lui Isus calcă toate legile lor. Ucenicii, oameni în toată firea, pescari zdraveni, prea puțin creduli, au considerat povestirile femeilor niște visări, dar curând s-au convins ei înșiși când L-au văzut pe învățătorul lor. O halucinație este imaterială, văzută numai de un singur individ, în general într-un loc precis, sub presiunea unor împrejurări particulare; ea poate să se repete timp de mai mulți ani. Isus însă S-a arătat mai multor persoane, până la cinci sute de frați deodată (1 Corinteni 15:6), în felurite locuri, chiar și în aer liber. Prietenii Lui L-au putut atinge, au stat de vorbă și au mâncat cu El. După patruzeci de zile, El a fost înălțat vizibil, în ochii lor și ascuns de vederea lor într-un nor. După aceea, aparițiile au încetat cu totul.

Un mit se naște cel puțin de-a lungul unui secol, dar nu într-o săptămână! Ori, într-o săptămână, toți ucenicii s-au convins, chiar și Toma, scepticul. Mai mult încă, Pavel, un intelectual de prim rang, un prigonitor al credinței noi, s-a convins și el, câțiva ani mai târziu.

S-a observat pe bună dreptate că orice societate cunoaște evenimentele care i-au dat naștere. S-ar înșela oare creștinismul asupra faptului esențial căruia îi datorează existența? Apoi, ce explicație să dăm Duminicii? Iudeii creștini, cu toate că erau atât de evlavioși, au privit întâia zi a săptămânii ca sfântă, în loc de a șaptea zi, atât de tare a fost impresia produsă de înviere.

În fine, realitatea învierii este legată de înălțare și Rusalii. Ea este confirmată de către puterea de convingere a mesajului creștin de-a lungul veacurilor. Credința într-un om mort nu schimbă pe nimeni. Milioane de credincioși din toate epocile și rasele au experimentat în viața lor transformarea radicală făcută de Persoana vie a lui Isus Cristos.

Toate ipotezele negative cu privire la înviere sunt, de fapt, bizuite pe o mare prejudecată, că o astfel de minune ar fi imposibilă. O astfel de atitudine este antiștiințifică: știința, într-adevăr, nu pleacă de la presupuneri, ci observă faptele și apoi trage concluziile. Acela care, din motive pretins raționale, nu crede în miracol, se pomenește adeseori că aprobă ipotezele cele mai absurde. Desigur, nu este probabil ca un om obișnuit să învie din morți. Dar dacă Isus Cristos a fost ceea ce pretindea că este, singurul Fiu al Dumnezeului cel veșnic și Atotputernic, moartea nu putea să-L rețină.

Importanța învierii


Să mai subliniem valoarea unică a învierii lui Cristos. Ea nu este numai o înviere "spirituală", cum și-o închipuie mai mulți așa numiți creștini. Isus a înviat în trup, cu trăsăturile noastre omenești, cu care S-a îmbrăcat pentru totdeauna prin întruparea Lui. Trupul Lui cel nou nu este numai schimbat la față, nici asemănător aparițiilor lui Moise și Ilie, pe care cei trei ucenici i-au văzut odată (Luca 9:30-31), nici ca înfățișările de care se laudă unii mistici din diferite religii. Este un trup omenesc devenit glorios, un "trup duhovnicesc", cum scrie Pavel (în 1 Corinteni 15:44). El putea să apară și să dispară, ba chiar să treacă prin uși închise. Dar putea și să mănânce, să fie atins, nefiind un spirit pur, fără carne și oase (vezi Luca 24:39).

Isus a promis celor ce cred în El că vor împărtăși același principiu de viață-promisiunea învierii glorioase a trupului lor: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată... Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi" (Ioan 11:25 și 6:40). Recitiți încă tot capitolul din 1 Corinteni 15.

APARIȚIILE CELUI ÎNVIAT

Noul Testament vorbește de zece apariții diferite ale lui Isus Cristos între învierea și înălțarea Lui. Luca însă, în Faptele apostolilor 1:3, ne dă de înțeles că au fost și altele: „După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu".

Iată ordinea probabilă a aparițiilor:

1. Mariei Magdalena (Ioan 20:14; Marcu 16:9).
2. Femeilor (Matei 28:9).
3. Celor doi ucenici din Emaus (Luca 24:15).
4. Lui Petru (Luca 24:34; 1 Corinteni 15:5).
5. Celor zece ucenici, și celor care erau cu ei, dar fără Toma (Luca 24:33, 36; Ioan 20:24).
6. Celor unsprezece, cu Toma (Ioan 20:26).
7. Celor șapte, pe malul Mării Tiberiadei (Ioan 21:2,4).
8. La peste cinci sute de frați deodată, inclusiv celor unsprezece (Matei 28:16-17; 1 Corinteni 15:6).
9. Lui Iacov (1 Corinteni 15:7).
10. În ziua înălțării (Luca 24:50; Faptele apostolilor 1:9; Marcu 16:19).

Mai târziu, însă într-un mod diferit, căci era deja înălțat în cer, Isus i S-a arătat lui Pavel (pe atunci Saul din Tars) pe drumul Damascului.

Primele cinci apariții au avut loc toate chiar în ziua învierii, între versetele 18 și 19 din Marcu 16, și între versetele 49 și 50 din Luca 24, s-au petrecut aparițiile din Galilea (Matei 28 și Ioan 21). Matei 28:16-20 povestește probabil cum s-a arătat Domnul celor 500 de frați adunați împreună cu cei unsprezece apostoli.

În 1 Corinteni 15:5-8, Pavel vorbește de această apariție în fața celor cinci sute de frați, și de una lui Iacov; se crede că aici este vorba de fratele Domnului, cel care a stat în fruntea Bisericii din Ierusalim. Ucenicul Iacov, fratele lui Ioan, murise martir chiar la început (Faptele apostolilor 12); aici Pavel numește persoane care mai trăiau și puteau mărturisi. Pare deci probabil că Isus S-a arătat fratelui Său Iacov. Puține luni înainte, (vezi Ioan 7:5) frații Lui erau încă necredincioși; îndată după înălțare însă, îi găsim printre cei care stăruiau în rugăciune cu apostolii (Faptele apostolilor 1:14). Putem crede că această schimbare remarcabilă s-a produs prin apariția lui Cristos înviat.

Ultima apariție a lui Isus s-a desfășurat în Ierusalim, de unde Și-a condus ucenicii până spre Betania. Acolo i-a binecuvântat, apoi S-a despărțit de ei ca să Se întoarcă la cer (Luca 24:50-51; Faptele apostolilor 1:9-11; Marcu 16:19).

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR CONFECTII BARBATI...Vezi aici!