Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Puterea sângelui Mielului

Publicat la 2012-04-12 de Traian

Mesajul trezirii, pe care Domnul îl adresează în ultimul timp multora dintre noi, este un mesaj foarte simplu, în stare să cerceteze sufletul nostru. El se rezumă astfel: NIMIC ÎN LUME NU POATE ÎMPIEDICA PE CREȘTIN A UMBLA ÎN PĂRTĂȘIE DEPLINĂ ȘI BIRUITOARE CU DUMNEZEU, ȘI DE A FI UMPLUT CU DUHUL SFÂNT, ÎN AFARĂ DE PĂCAT, sub una din nenumăratele sale forme! Și nu există decât un singur lucru în stare de a curați păcatul și a aduce eliberare și biruință: sângele lui Isus! Dar e foarte important să înțelegem cum conferă sângele lui Isus puterea sa cea mare, pentru a ști în ce condiții această putere poate lucra din plin în viața noastră.

Ce multe sunt harurile pe care Scriptura le atribuie puterii sângelui lui Isus! „El a făcut pace între Dumnezeu și om" (Coloseni 1:20). Prin puterea sângelui Său avem răscumpărarea, adică iertarea păcatelor noastre, viața veșnică (Coloseni 1:14; Ioan 6:54). Prin această putere Satan e biruit (Apocalipsa 12:11). Prin aceeași putere putem fi neîncetat curățiți de orice păcat (1 Ioan 1:7), eliberați de tirania unui cuget rău pentru a putea sluji Dumnezeului celui viu (Evrei 9:14). În sfârșit, acest sânge conferă chiar celor mai nevrednici, dreptul de a pătrunde în Locul-Prea-Sfânt, în prezența lui Dumnezeu, și de a rămâne acolo în toate zilele (Evrei 10:19). Putem pe drept, în sfârșit, să ne întrebăm: care este originea acestei puteri? De asemenea, se pune o a doua întrebare: cum să experimentăm din plin această putere? Adesea, acest sânge nu exercită în noi puterea sa purificatoare, dătătoare de pace și de viață. Noi nu rămânem în tot cursul zilei în prezența și părtășia neîntreruptă cu Dumnezeu. De ce oare?

De unde vine oare această putere?


Răspunsul la această întrebare ni-l dă o expresie din cartea Apocalipsei: „sângele Mielului" (Apocalipsa 7:14). Nu sângele vreunui războinic, ci sângele MIELULUI! Cu alte cuvinte, în ochii lui Dumnezeu faptul că sângele Salvatorului nostru are o astfel de putere asupra oamenilor, este pentru că Cel ce l-a vărsat de bunăvoie avea caracterul unui miel. Numele de „Miel" atât de des dat lui Isus în Scripturi, indică mai întâi de toate opera Sa ispășitoare pentru păcatele noastre. Iudeul care era vinovat de păcat și vroia să fie îndreptățit înaintea lui Dumnezeu, trebuia să junghie un miel (sau câteodată, un țap) al cărui sânge urma să fie stropit pe altar. Isus este împlinirea Divină a tuturor jertfelor de miei oferite de oameni. „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (Ioan 1:29). Dar titlul de Miel are o semnificație încă mult mai adâncă. El arată caracterul Său blând și smerit, neîmpotrivindu-Se și supunându-Se neîncetat voinței Tatălui (Ioan 6:38), și aceasta pentru mântuirea oamenilor.

Ar fi fost cu totul altfel dacă „Mielul" acesta ar fi protestat și S-ar fi împotrivit tratamentului crud la care L-au supus oamenii. Dar El, din ascultare față de Tatăl și din dragoste pentru noi, nu a ripostat și nu S-a împotrivit. Oamenii au făcut din El ce au vrut; iar El, pentru a-i mântui, a cedat supunându-Se până la capăt. Ocărât, El nu a răspuns cu ocări; chinuit, nu a amenințat. El nu Și-a valorificat drepturile Sale, nici nu a răspuns loviturilor brutale ce I se aduceau.

Ce deosebire între El și noi! Atunci când voia Tatălui și, de asemenea, răutatea oamenilor îi arătară Crucea, El plecă capul umil și o primi fără nici un murmur, așa cum vestise mai dinainte Isaia despre El (Isaia 3:7): „ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, n-a deschis gura." Biciuirea, batjocurile, scuipările, smulgerea bărbii, drumul cel greu spre Calvar, cuiele, coasta străpunsă, sângele vărsat, nimic din acestea n-ar fi avut loc dacă El n-ar fi fost Mielul! Și toate acestea numai pentru a plăti prețul păcatului tău și al meu! Astfel, Isus a fost Mielul nu pentru că a murit pe Cruce, ci El a murit pe Cruce pentru că era Mielul. Să recunoaștem totdeauna această caracteristică a sângelui Său. De fiecare dată când ni se vorbește sau când ne amintim de profunda umilință și predare completă a Mielului, aceasta conferă sângelui minunata Sa putere de la Dumnezeu, în favoarea oamenilor. În Epistola către Evrei, cap. 9, v. 14, vedem cum sângele e unit pentru totdeauna cu jertfa de bunăvoie a lui Isus. „Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu." Acest caracter a avut totdeauna o valoare supremă în ochii lui Dumnezeu. Umilința, natura Mielului, și predarea voinței noastre lui Dumnezeu, iată ce caută Dumnezeu să vadă la om. Căci El, în scopul de a arăta toate acestea a creat pe om. De aceea, refuzul omului de a umbla pe acest drum a constituit primul păcat, și a rămas de atunci, esența păcatului. Pentru a reda omului căzut această natură, a venit Isus. Pentru că Tatăl a văzut această natură în El, a putut zice: „Acesta este Fiul Meu în care îmi găsesc plăcerea." Sângele Său vărsat este expresia cea mai supremă că El are această natură, acest caracter de Miel, de aceea și are o putere atât de mare la Dumnezeu, un preț atât de mare și o forță care singură poate smulge pe om din păcatul său.

A doua întrebare este: cum putem noi să experimentăm din plin această putere în viața noastră?

Inima noastră deja ne dă răspunsul atunci când privim pe Miel plecând capul pentru noi, pe Calvar. Iar noi nu putem face experiența puterii acestui sânge decât dacă primim să avem în noi aceleași simțăminte care erau în El, adică, să ne lăsăm zdrobiți ca El. La fel după cum caracterul Mielului conferă sângelui Său valoarea Sa, tot astfel, numai în măsura în care suntem gata a ne face părtași aceleiași firi, acelorași simțăminte, vom cunoaște plinătatea puterii Sale în viața noastră. Și putem fi părtași (Filipeni 2:5; 1 Corinteni 2:16), căci aceasta s-a făcut posibil prin moartea Sa. Toate roadele Duhului Sfânt menționate în Galateni, cap. 5: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, blândețea, bunătatea, credința, umilința, înfrânarea poftelor, nu sunt altceva decât expresia naturii Mielului lui Dumnezeu, natura cu care Duhul Sfânt dorește să ne înzestreze. Să nu uităm niciodată că Domnul Isus, deși înălțat la Tronul lui Dumnezeu, este totdeauna Mielul, după cum ne arată cartea Apocalipsei, și acest Miel dorește să ia chip în fiecare din noi.

Dar suntem noi gata?

Suntem noi gata a ne lăsa transformați după chipul Mielului? Pentru aceasta este nevoie ca eul care se apără într-una, care neîncetat se împotrivește altora, să fie zdrobit. Putem să ne rugăm mult și bine să fim curățiți de cutare sau cutare păcat pentru a regăsi pacea. Atâta timp cât nu vom fi gata să ne lăsăm zdrobiți și făcuți părtași umilinței Mielului, nimic nu se va petrece, nimic nu se va schimba în noi. Fiecare păcat pe care-l comitem provine, la urma-urmei, de la eul nostru nezdrobit, dintr-o formă a mândriei. Nu vom căpăta pacea prin sângele lui Isus înainte de a recunoaște izvorul fiecărui păcat și a ne schimba sentimentele care ne-au dus la el; aceasta numai printr-o pocăință precisă, concretă, care e totdeauna umilitoare, și care totdeauna costă! Nu e vorba aici numai de a căuta să „simțim" umilința lui Isus. Este nevoie să umblăm în lumină și să lăsăm pe Dumnezeu să ne descopere orice păcat din noi. Să fim gata când ni se cer tot felul de fapte practice ale pocăinței, ale predării noastre adevărate. Și acestea pot să ne coste adesea destul de mult! Importanța lor poate fi judecată după prețul care a costat mândria noastră. E posibil ca Dumnezeu să ne oblige atunci să cerem scuze anumitor persoane, să le restituim anumite lucruri (Matei 5:23-24; Proverbe 28:13). Poate, ni se va arăta că trebuie să părăsim vreun obicei drag, vreun „drept" imaginar, (Isus n-a avut drepturi: cum putem să le pretindem noi?). S-ar putea, de asemenea, să fim îndemnați să căutăm pe acela care ne-a greșit și să-i mărturisim noi întâi, greșeala, mai mare încă, pe care am comis-o noi față de el, urându-l. (Isus n-a avut niciodată resentiment, sau ură; avem noi oare dreptul de a o avea?) Poate ni se va cere să fim de aici înainte mai deschiși față de prietenii noștri, să-i lăsăm să ne cunoască așa cum suntem în realitate, pentru ca să putem avea apoi cu ei o părtășie reală, veritabilă, sinceră. Poate că toate acestea vor fi acte foarte umilitoare, totuși ele ne vor duce la zdrobirea practică, la umilința Mielului. Sângele va putea astfel să ne curățească de orice păcat, și vom putea atunci umbla cu Dumnezeu, având pacea Sa în inimă.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...CASE DE MARCAT , COPIATOARE, MULTIFUNCTIONALE...Vezi aici!