Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Sărbătoarea Paștilor: date istorice și semnificația

Publicat la 2012-04-10 de Traian

Pentru prima dată această sărbătoare a fost sărbătorită de poporul Israel în noaptea când au ieșit din robia Egiptului. Iată contextul: cu 430 ani înainte Iacov împreună cu fiii săi și familiile lor s-au stabilit cu traiul în țara Egiptului, în timpul foametei, fiindcă acolo era pâine. Copiii lui Israel aveau trecere înaintea lui Faraon din pricina lui Iosif, care fusese o mare binecuvântare pentru tot poporul egiptean și, în mod special, pentru Faraon. Cu timpul poporul se înmulțise nespus de mult, iar împăratul, care se ridicase în Egipt, nu cunoștea pe Iosif și din acest motiv a început să asuprească rău pe Israel.

După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, și scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s-au suit pînă la Dumnezeu. (Exod 2:23)

Dumnezeu, care este credincios, Și-a amintit de legământul făcut cu Avraam, Isaac și Iacov în baza căruia le promisese țara Canaan în stăpânire veșnică.

Dumnezeu a auzit gemetele lor, și Și-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, și Iacov. (Exod 2:24)

Atunci Dumnezeu a trimis pe Moise să scoată pe Israel din robia Egiptului. Pentru început Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon și el nu a permis poporului să iasă din țară. Dumnezeu a trimis zece urgii peste țara Egiptului. După a noua urgie Dumnezeu a poruncit poporului să se pregătească să sărbătorească Paștele în cinstea Lui.

Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi lună; ea va fi pentru voi cea dintîi lună a anului. Vorbiți întregii adunări a lui Israel, și spuneți-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cît poate mânca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. Să-l păstrați pînă în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; și toată adunarea lui Israel să-l junghie seara. Să ia din sîngele lui, și să ungă amîndoi stîlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mînca. Carnea s-o mănînce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; și anume s-o mănînce cu azimi și cu verdețuri amare. Să nu-l mîncați crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atît capul, cît și picioarele și măruntaiele.Să nu lăsați nimic din el pînă a doua zi dimineața; și, dacă va rămânea ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. Cînd îl veți mînca, să aveți mijlocul încins, încălțămintele în picioare, și toiagul în mînă; și să-l mîncați în grabă; căci sînt Paștele Domnului. În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului, și voi lovi pe toți întîii-născuți din țara Egiptului, de la oameni pînă la dobitoace; și voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul. Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sîngele, și voi trece pe lîngă voi, așa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi țara Egiptului. (Exod 12:1-13)

Vedem de aici că această sărbătoare se sărbătorea în a 14 zi a lunii întâi (luna nisan care corespunde sfârșitului lunii martie-începutul lunii aprilie), deci, nu ținea de o anumită zi a săptămânii.

Tot atunci Dumnezeu a poruncit poporului Israel să facă din această sărbătoare o lege veșnică pentru urmașii lor.

Și pomenirea acestei zile s-o păstrați, și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o lege vecinică pentru urmașii voștri. Timp de șapte zile, veți mînca azimi. Din cea dintîi zi veți scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca pîne dospită, din ziua întîi pînă în ziua a șaptea, va fi nimicit din Israel. În ziua dintîi veți avea o adunare de sărbătoare sfîntă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfîntă. Să nu faceți nici o muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mîncarea fiecărui ins. Să țineți sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege vecinică pentru urmașii voștri. În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mîncați azimi, pînă în seara zilei a douăzeci și una a lunii. Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mînca pîne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. Să nu mîncați pîne dospită; ci, în toate locuințele voastre, să mîncați azimi.” (Exod 12:14-20)

Această sărbătoare trebuia să le dea prilej părinților să le spună copiilor despre felul frumos cum Dumnezeu a trecut pe lângă casele lor atunci când a lovit Egiptul.

Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. Cînd veți intra în țara, pe care v-o va da Domnul, după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfînt. Și cînd vă vor întreba copiii voștri: “Ce însemnează obiceiul acesta?” să răspundeți: „Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lîngă casele copiilor lui Israel în Egipt, cînd a lovit Egiptul, și ne-a scăpat casele noastre.” (Exod 12:24-27)

Poporul lui Israel a făcut totul cum le poruncise Dumnezeu și Dumnezeu i-a protejat de această urgie și i-a scos din robia Egiptului.

Și copiii lui Israel au plecat, și au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. La miezul-nopții, Domnul a lovit pe toți întîii născuți din țara Egiptului, dela întîiul-născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al celui închis în temniță, și pînă la toți întîii-născuți ai dobitoacelor. Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui, și toți Egiptenii; și au fost mari țipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. În aceieași noapte Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis. Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă, și binecuvîntați-mă.” Egiptenii zoreau poporul, și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți vom pieri.” Poporul și-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, și le-au pus pe umeri. Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, și au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine. Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor, cari le-au împlinit cererea. Și astfel au jăfuit pe Egipteni. Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape șase sute de mii de oameni cari mergeau pe jos, afară de copii. (Exod 12:28-37)

După un an de la ieșirea din robia Egiptului, poporul a sărbătorit a doua oară sărbătoarea Paștilor în pusita Sinai:

Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întîi a anului al doilea, după ieșirea lor din țara Egiptului. Și a zis: „Copiii lui Israel să prăznuiască Paștele la vremea hotărîtă. Să le prăznuiți la vremea hotărîtă, în a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara1 ; să le prăznuiți după toate legile, și după toate poruncile privitoare la ele.” Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiască Paștele. Și au prăznuit Paștele în a patrusprezecea zi a lunii întîi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul. (Numeri 9:1-5)

După ce poporul Israel a intrat în țara promisă, trecând Iordanul ca pe uscat, copiii lor, care fuseseră născuți în pustie și nu erau tăiați împrejur, au fost tăiați împrejur. Apoi, după ce s-au vindecat, au sărbătorit Paștele în ziua a 14 a lunii Nisan. A doua zi după Paști copiii lui Israel nu au mai avut mană, ci din ziua aceea au mâncat din roadele țării Canaanului. (Iosua 5:1-12).

Sărbătorile poporului Israel pot fi împărțite în două cicluri. Primul ciclu îl alcătuiau sărbătorile de primăvară, care începeau cu sărbătoarea Paștilor, apoi urma sărbătoarea primelor roade și apoi sărbătoarea Cincizecimii. Toate aceste sărbători erau legate de strângerea roadelor de primăvară (secerișul). Al doilea ciclu de sărbători, erau sărbătorile de toamnă și erau legate de strângerea roadelor de toamnă. După intrarea poporului Israel în țara promisă Dumnezeu a ales cetatea Ierusalim ca loc unde să-și așeze Numele. Toți bărbații din Israel erau datori să se ridice la Ierusalim de cel puțin trei ori pe an pentru a se închina Domnului: la sărbătoarea Paștilor, sărbătoarea Cincizcecimii (strângerea roadelor) și la sărbătoarea corturilor.

În epistola către evrei este scris că Legea este umbra bunurilor viitoare și nu are înfățișarea adevărată a lucrurilor (Evrei 10:1). În așa mod toate elementele Vechiului Legământ arătau la lucrarea care urma să o facă Dumnezeu prin Domnul Isus.

La aproximativ 1500 ani de la ieșirea poporului Israel din robia Egiptului, Domnul Isus Hristos a fost arestat, batjocorit și răstignit în timpul când tot poporul jertfeau Paștele.

În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paștele, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde vrei să ne ducem să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” El a trimes pe doi din ucenicii Săi, și le-a zis: „Duceți-vă în cetate; acolo aveți să întîlniți un om ducînd un ulcior cu apă: mergeți după el. Unde va intra el, spuneți stăpînului casei: „Învățătorul zice: ,Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănînc Paștele cu ucenicii Mei?” Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți pentru noi.” Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, și au găsit așa cum le spusese El; și au pregătit Paștele. Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. Pe cînd ședeau la masă și mîncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.” Ei au început să se întristeze, și să-i zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu?” „Este unul din cei doisprezece,” le-a răspuns El; „și anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid. Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.” Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; și, după ce a binecuvîntat, a frînt-o, și le-a dat, zicînd: „Luați, mîncați, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar, și, dupăce a mulțămit lui Dumnezeu, li l-a dat, și au băut toți din el. Și le-a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.”Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieșit în muntele Măslinilor. Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toți veți avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: “Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.” (Marcu 14:12-28)

În acel an Paștele a căzut într-o zi de joi. Joi spre vineri când se mânca mielul de Paști, și poporul își amintea de ieșirea din robia Egiptului, Domnul Isus a fost prins, batjocorit și vineri a fost răstignit și a murit (Marcu 15:42). În timpul când mâncau mielul de Paști, Domnul Isus a instaurat Noul Legământ, arătând la jertfa care urma să o aducă El pe crucea de la Golgota. Dacă mielul de Paști arăta la felul cum Dumnezeu cu mare putere a scos pe Israel din robia Egiptului, Domnul Isus prin jertfirea trupului Său ne-a scos din robia păcatului:

Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. (Romani 6:6-7)

De aceea, cînd intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” După ce a zis întîi: „Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desființează astfel pe cele dintîi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. (Evrei 10:5-10)

A treia zi după răstignire Domnul Isus a înviat. Aceasta era prima zi a săptămânii, adică duminica. În acea zi s-a sărbătorit și sărbătoarea primelor roade. Domnul Isus este „pârga celor adormiți”, adică primul rod pentru împărăția lui Dumnezeu. El este „Cel întâi născut dintre cei morți”.

Dar acum, Hristos a înviat din morți, pîrga celor adormiți. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. (1 Corinteni 15:20-23)

El (Isus Hristos) este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morți, pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea (Coloseni 1:18)

Ca și creștini, noi sărbătorim Paștele în fiecare an duminica ca și o amintire a morții, îngropării și învierii Domnului Isus, accent punându-se pe învierea Lui. De Paști ne amintim felul minunat cum Dumnezeu ne-a eliberat din robia păcatului.

Paștele era și prima zi a sărbătorii Azimilor, care ținea șapte zile, timp în care poporul nu avea voie nici să mănânce, nici să aibă în mijlocul adunării pâine dospită. Pânea dospită simbolizează păcatul. Aceasta înseamnă că, odată eliberați din robia păcatului, nu mai avem voie să trăim în păcat.

Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sînteți, fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. (1 Corinteni 5:7)

Cine a intrat în Noul Legământ și a fost spălat cu sângele Domnului Isus, acela, pe lângă faptul că este eliberat de sub puterea păcatului, el  mai este mântuit și de mânia viitoare a lui Dumnezeu, care va veni ca un laț peste toți locuitorii pământului la vremea sfârșitului.

Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. (1 Tesaloniceni 5:9-10)

moldovacrestina

#MyBNp8JkI
Se prea poate ca da, insa nu o astfel de irnoie ce o cunoastem noi, pe care noi o catalogam altfel. Cand ne gandim la irnoie,noi oamenii de rand, nu ne duce gandul la intelesul ce il da un dictionar stufos si meticulos, ci la acel cuvant asemanator cu a zeflemii, a persifla, a batjocori, a intepa. Nu am fost crescuti in a-L cunoaste pe Domnul Iisus astfel, ba dimpotriva. Poate are un alt inteles, mai mantuitor, nu zic, insa nu-l cunosc. Stiu ca Sf. Pavel a fost oarecum ironic cu asa zisii lideri ai bisericii din Corint, cand le zice: O, iatc483-vc483 sc483tui! Iatc483-vc483 ajunc59fi bogac5a3i! Iatc483-vc483 c3aempc483rc483c5a3ind fc483rc483 noi! c59ei mc483car de ac5a3i c3aempc483rc483c5a3i cu adevc483rat ca sc483 putem c3aempc483rc483c5a3i c59fi noi c3aempreunc483 cu voi! .

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!