Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Cum găsesc sensul vieții?

Publicat la 2012-03-19 de Traian

"Isus Cristos este același ieri și azi și în veci!" (Evrei 13:8)

În vremurile noastre putem constata în rândul tinerilor trei mari curente. În primul rând, există tineri care ar încerca să oprească într-un oarecare mod cursul lumii, pentru a putea evada din ea. Pentru a fugi de realitatea vieții lor lipsite de sens, aceștia încearcă să spargă monotonia vieții cotidiene prin droguri, alcool, sex sau ocultism.

În al doilea rând, există o categorie de tineri, care vor să schimbe într-un mod hotărâtor lumea, prin diverse ideologii, radicalism sau idealism și nu puțini sunt aceia care se angajează pe această direcție de mers. Ei însă trec cu vederea un fapt esențial, anume că fără oameni înnoiți nu există o societate înnoită.

În al treilea rând, există tineri care, aflați în mijlocul frământărilor și nemulțumirilor vieții, au fost apucați de Cristos. El le schimbă și le înnoiește viața și relațiile într-un mod radical, așezând-o pe o temelie solidă, pe temelia care se numește Isus Cristos - Cel care este același ieri, azi și în veci. Astfel, viitorul lor devine sigur. Ei nu mai sunt purtați de val încoace și încolo, fără sens, prin viața aceasta. Au o nouă țintă - un scop etern. Pentru ca să ne putem așeza viața pe această temelie neclintită, este important să înțelegem cine anume este Isus Cristos. Sunt bucuros că în multe locuri se vorbește despre Isus. Și este extraordinar să vezi că în zilele noastre se înmulțește pe plan mondial numărul acelor tineri care îl pun pe El ca bază a vieții lor, al acelora care au putut experimenta ei înșiși că această temelie nu se clatină și că Isus Cristos poate influența într-un mod decisiv viața lor. Dacă e să ne așezăm viața pe temelia care este Isus, trebuie să știm cu cine avem de-a face. Aș dori să pun deci o întrebare: Cine este Isus Cristos, Cel care a fost, este și va fi în veci?

El este acel Isus istoric

El este acel Isus despre care a scris istoricul roman Josephus. El este acel Isus despre care ne relatează Biblia că s-a născut în Betleem și că a crescut în Nazaret. El este acel Isus care la vârsta de 12 ani a stat în Templu și care și-a început lucrarea publică la vârsta de 30 de ani. El este una și aceeași persoană cu acel Isus care atunci i-a ajutat pe săraci, care le-a dat pâine să mănânce. El este acel Isus care a redat orbilor vederea și a vindecat leproșii. El este acel Isus care a vindecat slăbănogii - precum ne atestă Biblia. El este acel Isus care ne-a adus Vestea Bună, extraordinara veste că Dumnezeu încă ne iubește! El ne iubește atât de mult, încât Și-a dat propriul Fiu la moarte, lăsându-L să Se stingă pe o cruce, pentru ca noi să putem veni din nou la o relație cu El. El este acel Isus care a învățat cu putere pe cei care îl ascultau: "Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc..." (Matei 5:44). Era o învățătură care avea putere de convingere, o învățătură cu totul deosebită de cea a cărturarilor și fariseilor vremii respective. El este acel Isus care ura orice forme de evlavie fățarnice și lipsite de conținut. El este acel Isus care a putut să liniștească valurile mării. El este acela care trebuia doar să spună un cuvânt și natura întreagă îl asculta, iar stăpânirile întunericului se plecau înaintea Lui. Totodată El este acela care deține și astăzi aceeași putere ca și atunci. El este acel Isus ale cărui cuvinte și învățătură oferă și astăzi viața! El este acel Isus care poate lua și acum viciul pătimașului. El este acel Isus care dorește să ne strige în urechi faptul că odată cu venirea Lui a început „anul de îndurare al Domnului”, „anul” de iertare și dragoste venite de la El. El este acel Isus pe care și astăzi nenumărați tineri și bătrâni își reclădesc viața. Pe acest Isus L-am pus și eu ca temelie a vieții, știind că El a fost, este și rămâne același în veci.

EI este Fiul lui Dumnezeu


Isus este însuși Dumnezeu. Nu întruparea a fost începutul Său. El este din veșnicii. De aceea poate fi o temelie care nu se clatină. Dumnezeu însuși l-a întărit. Domnul domnilor și împăratul împăraților, Domnul oștirilor a pus această temelie. Și "nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Cristos" (1 Corinteni 3:11). A fost pusă deja această temelie și în viața ta? Stai tu pe ea?

Isus este în același timp om și Dumnezeu, în aceeași persoană - Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru a devenit evident la botezul Lui, atunci când s-a auzit glasul care spunea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care îmi găsesc plăcerea" (Matei 3:17). Dumnezeu însuși vorbea astfel despre El. La fel s-a întâmplat și pe Muntele schimbării la față. Același glas divin a spus despre Isus: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!" (Matei 17:5). Isus însuși afirmă despre Sine: "Eu și Tatăl una suntem" (Ioan 10:30). Isus însuși afirmă despre Sine: "Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl" (Ioan 14:9). Atunci când unul dintre ucenici L-a rugat: "...Arată-ne pe Tatăl", Isus i-a răspuns: "De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl..." (Ioan 14:8-9). Pentru noi, oamenii, Dumnezeu este o noțiune abstractă. De aceea, El ni S-a revelat în Isus Cristos. La Dumnezeu nu știm cum să ne raportăm, dar pe Isus. omul L-a putut privi, pipăi și auzi. Odată când Isus Și-a întrebat ucenicii ce părere au, cine este El, Petru I-a răspuns curajos: "Doamne...Tu ai cuvintele vieții vecinice. Și noi am crezut, și am ajuns la cunoștința că Tu ești Cristosul...", "...Fiul Dumnezeului celui viu!" (Ioan 6:68-69; Matei 16:16). Iar Toma, îngenunchind în fața Lui a exclamat: "...Domnul meu și Dumnezeul meu!" (Ioan 20:28). Isus a acceptat aceste mărturii ale ucenicilor Săi, spunându-i lui Petru: "...Nu carnea și sângele (nu un om) ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri" (Matei 16:17). Văzându-L pe Isus cum se ruga până și de pe cruce pentru dușmanii Săi, chiar și un sutaș păgân a trebuit să mărturisească: "Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" (Matei 27:54). Ai fost vreodată copleșit de uimire în fața Lui? Ai ajuns vreodată să te gândești la Cel care a fost, este și va fi și meditând să exclami: "Domnul meu și Dumnezeul meu!"? Iar dacă ai făcut-o, ai făcut-o oare doar de pe buze sau cu toată inima ta? Ai spus oare cu întreaga ta ființă: Vreau ca Isus să fie și să rămână Domnul și Dumnezeul meu, Lui vreau să mă dedic, pentru viața aceasta și pentru întreaga veșnicie? "Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu", a exclamat acel sutaș păgân. Privindu-L pe Isus, el a fost mișcat, a fost copleșit. Ai fost și tu atât de copleșit de El încât să poți mărturisi același lucru? Ești tu dispus să îl urmezi, indiferent ce te-ar costa aceasta? Da-ul nostru ar trebui să fie valabil nu doar acasă, pe ascuns - în suflet -, ci și printre vecini, în familiile noastre, la serviciu. Odată așezați pe acest fundament, trebuie să avem curajul să mărturisim fără teamă că Isus este același, ieri, azi și în veci.

El este Mântuitorul crucificat


Atunci când S-a născut, El a fost numit Isus: "...Îi vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale"; astfel i-a vorbit îngerul Măriei (Matei 1:21). Astăzi, pe mulți oameni îi caracterizează o adâncă nemulțumire, un vid lăuntric, un gol sufletesc. Ei caută sensul vieții. În Germania, de pildă, există încă și acum 60.000 de tineri sub 25 de ani, stăpâniți de patima drogurilor, incapabili de a munci. Ei încearcă să-și mascheze golul sufletesc și se străduiesc să găsească un sens vieții. Un magazin de publicitate semnalează că 20 milioane de nemți sunt periclitați de consumul în exces al alcoolului. Directorul centrului de recuperare din Hamm a celor dependenți de droguri și de alcool a spus odată: "Alcoolul a devenit drogul numărul unu chiar și pentru tineri." Este cea mai mare problemă socială de ordin medical. Astăzi, avem deja circa 1,5-1,8 milioane de alcoolici. Numărul celor dependenți de alcool crește în rândul adolescenților (12, 13, 14 ani). Motivele pentru care atâția adolescenți și tineri între vârsta de 20-30 ani recurg la alcool sunt nemulțumire, tensiuni interioare, un gol sufletesc, neacceptare de sine, depresie, lipsa bucuriei de a trăi, relații de familie sfărâmate, șocul confruntării cu realitatea, conflicte sociale, mânie, rușine, singurătate, complexe, nevoia de semnificație neîmplinită, incapacitatea de a iubi etc. Este o constatare tristă și înspăimântătoare. Alții, în schimb, stând cu teamă înaintea vieții, recurg la ghicitorii, pentru a-și afla viitorul. O revistă - de pildă - relatează despre explozia unei mișcări oculte. Astăzi se vorbește despre o întreagă renaștere ocultă. Luând în calcul doar pe vorbitorii limbii germane, nu mai puțini de 30 milioane de oameni își comandă horoscopul. În RFG există 85.000 vrăjitori, cititori în cărți, cititori în palmă, ghicitori și alți diverși exponenți ai superstițiilor, persoane înregistrate ca plătind impozit pentru aceasta. Într-un comunicat televizat s-a afirmat faptul că 20 milioane de nemți se află sub tratament psihoterapic. Astăzi, cele mai multe confesări sună cam așa: "Din totdeauna mi-am căutat un om în care să pot avea încredere, însă de fiecare dată am fost înșelat". O agenție de știri a afirmat faptul că începând din 1969 numărul sinuciderilor în rândul tinerilor între 15-25 ani a crescut cu mai bine de 40%. Motivele sunt multiple: grijurile vieții, teama pentru viitor, slăbirea capacității de muncă și multe altele. Există oare vreun răspuns, vreun ajutor în această privință? Isus ne asigură: "V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33). Prin moartea Sa de pe cruce, El a învins păcatul, a plătit datoria noastră. Nu trebuie să ne mai refulăm vinovăția. Putem fi eliberați de ea, aducând toate eșecurile, toate problemele și toată teama noastră înaintea lui Isus, mărturisindu-I-le și dându-I-le Lui - prin rugăciune. Mulți oameni sunt în zilele noastre în căutarea sensului vieții, a unei păci lăuntrice adevărate, a bucuriei, a fericirii și a securității. Pe toate acestea omul le-a pierdut din clipa în care a fost despărțit de Dumnezeu prin păcat.

Există o accentuată încercare de a suprima conceptele de păcat și vinovăție. Nu cu mult timp în urmă, la o oră de religie, profesorul de religie ne-a spus: "Știți... păcat, păcătos și vinovăție ...acestea sunt concepte care ar trebui șterse; în ziua de azi, ele oricum nu mai sunt înțelese de tineri." Însă atunci când am întrebat tinerii dacă știu ce anume înseamnă un vinovat, ei au răspuns: "Desigur că știm. O știm încă de la regulile de circulație rutieră. Cunoaștem foarte bine ce înseamnă să te faci vinovat de încălcarea regulilor de circulație. Cunoaștem însă și ceilalți vinovați, păcătoșii despre care vorbește Biblia, numai că - și acest lucru a fost spus corect - nu vrem să admitem faptul că suntem păcătoși, cu toate că suntem convinși de aceasta." La un asemenea răspuns nu s-ar fi așteptat profesorul de religie. El nu avusese curajul să vorbească despre păcat și vinovăție, însă cum am putea vorbi despre măreția soluției lui Dumnezeu în Isus, dacă nu admitem faptul că omul s-a făcut vinovat de ruperea relației lui cu Dumnezeu și faptul că păcatul stă de-acum ascuns în sufletul fiecăruia dintre noi. Isus a fost răstignii pentru ca, ispășind vina noastră, să ne facă neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și astfel să facă din nou posibilă relația cu Dumnezeu. Isus vrea să ne scape de această vină și să ne elibereze de noi înșine. El dorește să ne smulgă din robia legăturilor noastre. El însuși dorește să fie izvorul fericirii noastre. Dragii mei prieteni, de fapt abia în ultimele luni am înțeles cu adevărat că Isus nu doar că vrea să ne facă fericiți, ci El însuși este izvorul fericirii, adică fericirea stă în El însuși. De aceea poate spune Cuvântul lui Dumnezeu: "Bucuria Domnului este tăria voastră" (Neemia 8:10). Acest Isus nu ne dezamăgește. Am experimentat-o în propria mea viață. Isus a purtat păcatul lunii întregi. "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!" - a exclamat Ioan Botezătorul (Ioan 1:29). Dacă Isus a purtat păcatul lumii, înseamnă că El a purtat și păcatul tău și păcatul meu. Aceasta înseamnă însă că El a purtat atât păcatele de ieri cât și pe cele de azi și pe cele de mâine, pe cele despre care noi astăzi încă nici nu știm nimic. Chiar dacă ne pârăște Acuzatorul nostru - Satan -, chiar dacă ne chinuie conștiința și credem de multe ori că pentru noi nu mai există scăpare: zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, a fost nimicit pe crucea de la Golgota (Coloseni 2:14). Isus Cristos, Cel care n-a cunoscut păcat, a fost făcut păcat, pentru noi (2 Corinteni 5:21) -, de aceea este El neprihănirea noastră, o neprihănire valabilă înaintea lui Dumnezeu. De ce am avea mai mare nevoie, decât de o completă eliberare de vinovăție și păcat și ce ar putea fi mai urgent pentru noi, decât o răscumpărare de toată nelegiuirea din viața noastră. El este dreptatea și neprihănirea noastră. "Dreptatea Ta și sângele sfânt,/ Haina de glorie îmi sunt" - spun cuvintele unei cântări. Sângele lui Cristos a devenit pentru mine nu doar haină de duminică, ci și una de toate zilele - a devenit chiar haina mea de lucru. Astfel putem spune că El Și-a dat sângele pentru orice păcat - pentru cel săvârșit ieri, sau azi, cât și pentru cel care ne va doborî mâine (1 Ioan 1:7). Dumnezeu dorește ca tuturor oamenilor să li se spună Vestea Bună - pentru ca toți oamenii să audă marea veste aducătoare de fericire și eliberare. Tocmai pentru aceasta este datoria fiecăruia care a gustat eliberarea să spună și altora despre extraordinara veste, să o mărturisească - la serviciu, acasă sau printre vecini. Să mărturisească deschis și sincer: Isus este Domnul și Dumnezeul meu. El este Cel veșnic, Cel imuabil: Cel care a fost, este și va fi.

Isus este Biruitorul păcatului, al iadului, al morții și al diavolului


Dacă ne așezăm picioarele pe această temelie nu înseamnă că noi am și încetat să păcătuim. Vechiul Adam - natura noastră umană - nu devine sfânt, el continuă să fie ispitit și, nu de puține ori, biruit de păcat. Însă Isus a dat o lovitură de grație păcatului. Unde îți este boldul, moarte, unde îți este biruința, locuință a morților? Efectul păcatului este moartea. Boldul morții sau acul cu venin al morții este păcatul. Toți oamenii trebuie să moară, pentru că toți - și aici nu există excepție - au păcătuit, însă nu moartea va avea ultimul cuvânt. Puterea lui Dumnezeu, extraordinara Sa putere creatoare, care a strigat în haosul începutului: „Să fie...” „și...a fost", a strigat și la mormântul din Betania: "Lazăre, vino afară!". Și Lazăr a ieșit afară, cu toate că fusese mort de patru zile și mirosea greu. Aceeași putere creatoare a lui Dumnezeu l-a strigat și Fiului în dimineața învierii: "Isuse, scoală-te!"; și incredibilul s-a împlinit: Isus a părăsit odată pentru totdeauna împărăția morții. Această putere creatoare a lui Dumnezeu vrea s-o pună Isus în viața noastră, prin Duhul Său. Romani 8:11 precizează: "...Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi." Isus Cristos este același, ieri azi și în veci. Puterea Lui a fost și rămâne aceeași, ieri, astăzi și în vecii vecilor. Diavolul a fost învins, Șarpelui i-a fost zdrobit capul; iar Isus vrea să ne facă parte și nouă de biruința Lui asupra lui Satan și asupra păcatului.

El este Domnul înviat din morți

Isus a murit, dar El nu a rămas în mormânt. Dacă Isus nu ar fi înviat, toată jertfa sa ar fi rămas fără sens. Moartea și învierea Lui împreună alcătuiesc coloana vertebrală a credinței creștine. Dacă nu ar fi înviat, El nu ar putea fi mâine același care a fost și ieri. Iar noi nu am putea avea o nădejde vie - o nădejde care să ne slujească nu numai în viață, ci și în fața morții. Însă El a înviat! Mormântul nu L-a putut ține! El trăiește nu doar în mintea ucenicilor Săi, nu doar în ideile bisericilor Sale; Mormântul este gol; El a înviat cu adevărat! Așa stând lucrurile, putem declara cu toată convingerea că noi înșine vom învia (Citește 1 Corinteni 15:1-58.). Mormântul și moartea nu ne vor putea ține, căci Isus Cristos trăiește. Iar El a promis: "Eu trăiesc, și voi veți trăi" (Ioan 14:19). Această putere a învierii Lui vrea să ne-o dea nu doar pentru duminica dimineața. El vrea să ne-o dea pentru viața de toate zilele, în mijlocul problemelor care se ivesc la școală, în mijlocul problemelor de conviețuire cu semenii, în mijlocul problemelor de căsnicie. Nici n-aș putea enumera aici toată influența pe care o poate avea și pe care o chiar are faptul că îl ai pe Isus ca temelie a vieții tale. Viața se ordonează după standarde cu totul noi, iar El ne dă forța de a putea trăi o viață pe măsura lor. El ne ajută să rămânem statornici în dragoste, pentru că dragostea însăși este lucrată în noi de Dumnezeu, îl vom putea iubi chiar și pe acel coleg de serviciu care este un adevărat focar de răutate și cu care nu poți întreprinde nimic. Puterea lui Isus face posibilă conviețuirea în pace dintre copii și părinți, dintre părinți și copii, dintre elevi și învățători și dintre învățători și elevi. Dispunem de-acum de o nouă Sursă de putere, care ne ajută să îi suferim pe alții; ba mai mult, am aflat acel Izvor care ne dă o putere să îi privim pe alții chiar mai presus de noi înșine - și aceasta în toate domeniile vieții, chiar și în căsnicie. Astfel, viața de căsnicie va fi trăită iertând, și nu acuzându-ne unul pe altul. La fel cum mie mi s-a iertat, de acum îl pot și eu ierta pe semenul meu, pe partenerul meu. Aceasta stabilește în viața de căsnicie standarde noi. În zilele noastre, credincioșia în căsnicie nu mai ocupă un loc de cinste. În majoritatea cazurilor, relația de familie se află într-o criză acută. Cine lasă însă pe Cristos să domnească în viața lui, acela va primi putere de a fi cinstit, inclusiv în căsnicie. Prin Cristos, el dobândește nu numai curajul de a începe o căsnicie, ci și curajul și puterea de a rămâne credincios partenerului său, până la moarte. Cine îl cunoaște pe Isus și puterea învierii Lui, acela va avea puterea de a scăpa de lăcomia de avere - de ceea ce de multe ori ne fură perspectiva veșniciei. Nu arareori sunt oamenii legați de aceste lucruri pământești, cu toate că în doar câțiva ani trebuie să le părăsim. Deci ceea ce agonisim pe pământ nu poate constitui acea temelie pe care să ne putem clădi veșnicia.

El este Domnul, care va reveni


Cu toate că o viață trăită în această lume împreună cu Cristos este deja schimbată și frumoasă, creștinul privește totuși dincolo de ea, căci marea parte a splendorilor vieții sunt încă înaintea lui. O asemenea viață se merită trăită, chiar dacă nu întotdeauna te afli deasupra norilor. Cristos este gata să ne treacă prin nori și prin necazuri dincolo de acestea. Pentru ca să nu existe nici o neînțelegere: problemele nu vor dispărea toate, atunci când îl urmăm pe Isus, dimpotrivă; poate se vor adăuga mai multe la ele, pentru că avem de-a face cu o lume care nu are această temelie, ci dimpotrivă, de cele mai multe ori o respinge și o atacă cu vehemență, însă noi știm că Isus va reveni, după cum ne-a promis-o El însuși: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi" (Ioan 14:2-3). Isus S-a dus să ne pregătească un loc. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru toți aceia care și-au clădit viața pe Cristos. Ei au înțeles faptul că dorința lui Dumnezeu este să aibă comuniune cu ei, și aceasta pentru o veșnicie întreagă. Pavel a trăit în baza aceleiași convingeri. Iată ce scrie el tesalonicenilor: "Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogon din cer, și întâi vor învia cei morți în Cristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte" (1 Tesaloniceni 4:16-18). Isus Cristos rămâne același, ieri azi și în veci. El stă înaintea ușii inimii noastre. El așteaptă ca noi să I-o deschidem. În Apocalipsa 3:20 citim: "Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine." Isus a schimbat viața multor tineri și chiar a multor vârstnici. El o poate schimba și pe a ta; El este Izvorul vieții.

Isus dă vieții noastre o nouă orientare, un nou țel, o nouă direcție. Ne dăruiește o viață care se merită trăită, acum și în veșnicie. El ne readuce la scopul pentru care am fost destinați să trăim ca oameni, împăcându-ne cu Dumnezeu-Tatăl. Prin Isus, viața ta capătă sens; de aceea, lasă ca El să-ți determine toate aspectele vieții.

Tineretul este cel mai scump bun al societății umane. Însă tocmai acest bun este atât de puțin apreciat și atât de puțin îndrumat, prin exemple pozitive, fiind de multe ori înțeles și tratat greșit.

Ce fel de mediu este acela în care sunt obligați tinerii de azi să crească și ce fel de cultură primesc ei? Pretutindeni îi pândesc ispitele. Părinți lipsiți de orice responsabilitate își abandonează pur și simplu copiii, neoferindu-le nici standarde de viață și nici ajutor. Deși fiecare familie a plecat la drum cu o mulțime de intenții bune, până la urmă toate s-au înecat în materialism. Căsnicii desfăcute, sfătuitori deseori fără o direcție clară, imagini neclare despre moralitate și Dumnezeu, corupție de la cei de jos până la cei aflați în cele mai înalte poziții, o atmosferă politică explozivă, războaie etc. Toate acestea sunt urmările groaznice ale unei lumi care s-a desprins în mod conștient de Dumnezeu. Unde mai există o cale clară, o cale care să dea sens vieții? Există un singur răspuns la această întrebare. Răspunsul se află în Isus Cristos, care este același ieri, azi și în veci. Cel care-L primește pe Cristos va găsi în El mai mult decât o oglindă în care să-și privească viața cu toate falimentele ei; va găsi în El soluția salvatoare - sensul vieții; va găsi în El puterea de a scăpa de deznădejde, puterea de a trăi cu adevărat.

theophilos

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUSE KLINKER ( CARAMIDA KLINKER )...Vezi aici!