Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Cealaltă femeie din viața mea - Geantă Nicolae

Publicat la 2012-03-09 de Traian

În urmă cu câteva săptămâni am ieșit să iau cina în oraș cu… o altă femeie! Și culmea, a fost ideea soției mele! "Știm amândoi că o iubesti !" - mi-a zis jumătatea mea, luându-mă prin surprindere. “Viața e foarte scurtă, dedică-i și ei puțin timp”. Cealaltă femeie era... Mama, vaduvă, singură de câțiva ani. Din nefericire, jobul, copiii, obligațiile familiale, nu-mi permiteau s-o văd decât ocazional. La câteva zile după întâlnire, bătrâna a plecat singură la o plimbare fără întoarcere. La cer. (Nu mama mea a murit, dar m-a șocat o astfel de mărturie!).

Fugozitatea vieții cotidiene ne împinge să trăim un regim de fast-food, o întâlnire instant cu cele ce ne-au crescut pe brațe. Uneori, zile sau săptămâni întregi nu le auzim glasul, deși telefoanele noastre au multe minute gratuite. Ne petrecem timpul sporovăind cu prieteni plictisiți, iar mamelor noastre nu le mai spunem de mult nici o poveste, deși urechile lor bătrâne, sunt deschise să audă glasurile copiilor iubiți. Intrăm pe atâtea uși în fiecare zi, dar pragul mamei dragi nu l-am mai trecut de multă vreme.

Stau mamele noastre la țară, lipite cu nasul de geamul rece al iernii, cu ochii pironiți la drumul trecătorilor. Dar fiul sau fiica, drăguții ce umpleau gălăgios odinioară casa, nu se ivesc deloc. Coboară atâția din autobuze, din autoturisme. “Ai noștrii, nici azi n-au venit!”. Și, mai șterg încă odată lacrimile cu colțul basmalei. Apoi, cu mâinile zbârcite de țărâna colhozului sau a prafului din uzine, duc doi dumicați spre gura ce încă știe să sărute. Doi dumicați, căci pită este din belșug, căci pofta..., pe apa sâmbetei s-a scurs. Dar nodurile, au rămas în gât.

Așteaptă mamele noastre prin garsoniere cu pereții reci, învelite cu trei pături și-ncălțate în ciorapii groși de lână. Le-ar fi puțin mai cald căci afară miroase a ghiocei, dar indiferența noastră coboară termometrele sufletului. Răscolesc timide albumele cu fotografii, și în perete agață cu bolduri o poză sepia de vreme, când băietul era premiantul clasei, iar copila a avut rolul Zânei bune.

Sunt mame singure, pitite printre munți de medicamente și candele ce ard și ziua la doișpe, pentru cei pe care casa sau țara asta n-a mai putut să-i încapă. Iar peste kilometrii depărtării s-a așternut plumbul dezinteresului nost’ cel de toate zilele.

Sunt mame care ne-așteaptă cu genunchii tociți pe podelele bisericii din sat, cu psaltirea pe colțul mesei încărcate cu mușcate, care ne pun proptele la Domnul prin rugăciuni. Iar vorbele lor sărace, dar izvorâte din inimi bogate, aduc perdele de protecție divină, zilnic, peste noi.

Sunt mamele noastre dragi care așteaptă rătăcitorii, cu brațele deschise, la poartă. Și ele, și Dumnezeu. Sunt femeile acestea din viața noastră de care trebuie să nu mai uităm. Sau măcar nu așa de des...

Azi, e 8 martie. E ziua mamelor noastre! Nu știm dacă vor mai prinde alta... Ce facem pentru ele? (nu numai azi !!!).

Țineți minte prieteni, Dumnezeu iartă, dar timpul nu!


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...CASE DE MARCAT , COPIATOARE, MULTIFUNCTIONALE...Vezi aici!