Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Viata lui Svea Flood

Publicat la 2012-02-22 de Traian

Era anul 1921 când un cuplu misionar, David și Svea Flood, au plecat cu băiatul lor de 2 ani din Suedia in inima Africii – în țara care atunci se numea Congo Belgian. Ei au fost însoțiți de o altă pereche suedeză, Erickson, căutând toti patru călăuzirea Providenței, pentru a știi încotro să se îndrepte. În acele zile de consacare și devoțiune ei au înțeles că ar fi bine să părăsească misiunea unde locuiau atunci și să se mute într-o regiune părăsită și îndepărtată, spre a vesti acolo Evanghelia.

Acesta era un pas care necesita o credință uriașă. Ajungând într-un sat numit N’dolers, ei au fost respinși de șeful tribului, care nu le-a dat voie să intre în satul lor, ca să nu-i sperie pe dumnezeii locului aceluia. Cele două cupluri s-au hotărât să meargă cam un km mai încolo, ridicâdu-și acolo o colibă din pământ. Ei s-au rugat pentru înlăturarea barierelor care blocau înaintarea lor, dar n-a venit niciun răspuns. Singurul contact ce-l aveau cu cei din sat, era cu un băiat, căruia i s-a permis să le aducă spre vânzare alimente de două ori pe săptămână.

Svea, o femeie mărunțică, de 1,50 m, și subțirică văzând că acest băiat este singurul african cu care putea vorbi s-a hotărât să-i povestească despre Isus, încercând să-l câștige pentru El. Și într-adevăr, a și facut aceasta cu tot devotamentul ei. În afară de aceasta n-au avut niciun fel de încurajare. Între timp malaria a început să facă ravagii în micul grup, lovindu-i unul după altul. În acest timp, soții Erickson s-au săturat cât au suferit și s-au decis să-i părăsească, mergând înapoi la misiune, de unde plecaseră împreună, lăsându-i pe David și Svea singuri acolo, în apropiere de N’ dolera.

Peste toate celelalte, Svea a rămas și însărcinată în mijlocul junglei sălbatice. Când a sosit timpul să nască, șeful tribului, fiindu-i milă de ea, a permis unei femei de acolo s-o ajute la naștere. Mica fetiță născută acolo a fost numită de ea Aina. Chinurile nașterii au fost prea epuizante pentru organismul slăbit deja de crizele îndelungate de malarie al lui Svea Flood, iar nașterea a consumat ultimele rezerve ale trupului ei epuizat, așa încât după 17 zile ea a decedat.

În sufletul lui David Flood s-a năruit totul în acel moment. El a săpat o groapă rudimentară, unde a înmormântat-o pe soția lui, care abia împlinise 27 de ani, și luând pe cei doi copii ai lor s-a întors, peste munți și peste văi, la misiune.

Lăsând fetița curând născută la soții Erickson, scrâșnind din dinți de durere și disperare el spuse: “Eu mă duc înapoi în Suedia. Am pierdut soția, de fetița mică pur și simplu nu pot să am grijă. Dumnezeu mi-a ruinat viața.” Cu aceasta s-a îndreptat spre port, lepădând nu numai chemarea, dar și pe Dumnezeu.

În opt luni, ambii membri ai familiei Erickson, și soțul și soția, au fost loviți de o boală misterioasă, care le-a rapit viața la amândoi, în câteva zile, unul după altul. Bebelușul a fost adoptat de un cuplu misionar din America, care nu după mult timp s-au întors înapoi în SUA.

Cei doi, Anna și Arthur Berg, care au adoptat fetița lui Svea, i-au schimbat numele ei suedez cu unul englez: “Aggie”. Aggia și-a petrecut copilăria singură, jucându-se jocuri imaginare. Ea spunea că are patru frați și o soră, statea la masă cu ei, vorbea cu ei și povestea că sora ei mică o caută.

Familia Bergs o iubea pe micuță și s-au îngrijorat la gândul s-o lase în Africa. Fetița neavând niciun act, fiind nascută acolo, era imposibil să părăsească Africa. După multe și laborioase străduinți, au reușit totuși să plece toți trei în America.

Nemaivoind s-o expună pe Aggie la pericolul ce-o putea aștepta în Africa, au renunțat și ei să mai meargă înapoi, mutându-se de la misiune la sediul central al misiunii. Așadar Aggie a crescut mare în Dakota de Sud. Ca adolescentă, a vizitat Colegiul Central de Nord din Minneapolis. Acolo a întilnit un tânăr, numit Dewey Hurts, cu care s-a căsătorit apoi.

Anii au trecut. Lucrarea lor a fost binecuvântată de Dumnezeu, având parte de bucurie în activitatea lor pastorală. Aggie a dat naștere la o fetiță, pe urmă la un băiat. Între timp, soțul ei a devenit președintele Colegiului Creștin din Câmpul Seattle  (Washington de Sud), iar Aggie a fost fascinată de gândul de a-și căuta rădăcinile din Suedia.

Într-o zi a găsit în cutia ei poștală o revistă religioasă în limba suedeză. Ea nu avea habar cine a pus-o în cutia lor de scrisori și nu înțelegea niciun cuvânt din text. Răsfoind paginele ei, deodată atenția i-a fost atrasă de o poză, care arăta o cruce pe care scria: Svea Flood. Aggie s-a urcat cât putea de repede în mașina ei și s-a dus direct la Universitate, căutând un profesor care știa suedeza și pe care ea îl cunoștea, și l-a rugat să-i traducă articolul.

“Ce scrie aici?”, a întrebat ea. Instructorul i-a spus sumar: Este despre un cuplu misionar, venit în NŽdolera cu ani în urmă… despre nașterea unei fetițe albe…. despre moartea unei femei tinere… despre un băiat tânăr african, care l-a primit pe Hristos…dupa aceea șeful *tribului* i-a permis băiatului, care a devenit între timp profesor, să construiască o școală în comună la ei,.. cum copiii și părinții de acolo au devenit creștini. Azi, numai în acea comună, sunt 600 de creștini…Toate acestea datorită sacrificiului făcut de David și Svea Flood.

La nunta lor de argint, soții Hurts au primit ca și cadou de la Colegiu un drum plătit în Suedia, pentru amândoi.  Aggie a găsit pe tatăl ei, cei patru frați ai ei și pe sora ei cea mică. Toți erau extrem de amărâți și supărați pe Dumnezeu și certați și intre ei. Ei urau pe tatăl lor.

Când Aggie a întâlnit-o pe sora sa, ea a strigat: “Toată viața mea am visat despre tine. Obișnuaiam să întind o hartă a lumii pe jos și luând o mașinuță mergeam pe ea cautindu-te.”

Sora ei și tatăl ei nu-si vorbeau, dar ea i-a promis ca o ajută să se întâlnească. David Flood îmbătrânise mult, distrugându-se cu alcool. Nu de mult avusese un accident vascular celebral și făcuse cataractă.

Ajungând acolo, Aggie a căutat pe tatăl ei adevărat. David Flood se recăsătorise și a mai avut patru copii. Mereu amărât, avea o regulă în familia lui: “Nu era permis să se pomenească numele lui Dumnezeu în casa lui, pentru că Dumnezeu îi răpise tot ce avusese.”

După o întâlnire mișcătoare cu frații și sora ei, Aggie le-a spus că ar dori să-l vadă pe tatăl ei.

“Tu poți vorbi cu el,” îi spuseră ei, “cu toata ca este foarte bolnav acum. Dar tu trebuie să știi că îndata ce el aude pe cineva rostind numele lui Dumnezeu, își iese din minți. Dar Aggie nu s-a lăsat abătut. Ea a intrat în apartamentul murdar, în dezordine, unde zăceau peste tot sticle de băuturi goale, împrăștiate, s-a apropiat de patul bătrânului de șaptezeci și trei de ani și strigă: “Tată.”

El s-a întors și a izbucnit în plâns. “Aina”, strigă el. “Nu am vrut niciodată să te las singură”.

“Este totul in ordine tată,” a răspuns ea, strângându-l cu căldură și gingașie la pieptul ei. ”Dumnezeu mi-a purtat de grija.”

Îndata el și-a schimbat fața, devenind ca ceara. A încetat să mai plângă. “Dumnezeu ne-a uitat pe noi toți. Datorită Lui am ajuns unde suntem.”

S-a întors cu fața spre perete. Aggie i-a mângâiat fața și a continuat netulburată.

“Tată, am o mică istorioară să-ți povestesc. Una adevărată. Voi nu v-ați dus în Africa degeaba. Mama nu și-a dat viața degeaba acolo. Băiețașul a fost câștigat pentru Domnul și când a devenit mare a câștigat toată comuna pentru Hristos. Singura sămânță aruncată atunci n-a pierit și a crescut și mai crește și acum. Azi sunt acolo șase sute de locuitori ai comunei care servesc Domnului pentu că voi ați rămas credincioși la datorie, unde v-a așezat Dumnezeu… Tată, Dumnezeu te iubește. El nu te-a lepădat niciodată.”

“Nu ai vrea, taticule, să te predai din nou Domnului? Nu ai dori să te întâlnești în dimineața învierii cu mama și să petreceți împreună veșnicia amândoi, alături de Isus? Să nu te caute mama degeaba în dimineața mîntuirii.”

Batrânul s-a întors către fata ei uitându-se în ochii ei. Tot trupul s-a relaxat. El a îngenunchiat și în rugăciune a spus Domnului tot ce s-a întâmplat cu el în ultimii aproape cincizeci de ani, iar pe la sfârsitul acelei dupa-amieze remarcabile, el s-a întors din nou către Dumnezeu, regretând mult deceniile irosite astfel.

Următoarele zile au fost petrecute în comuniune binecuvintată între tată și fata ei. Aggie s-a întors pe urmă cu soțul ei în America, iar David în câteva săptămâni a adormit până în dimineața veșniciei.

Câțiva ani mai târziu, soții Hurts au participat la o conferință deosebită în Londra, Anglia, ocazie când un raport a fost citit de către cineva din Zair (Congo Belgian de odinioară). Conducătorul bisericii naționale de acolo a prezentat numărul credincioșilor de acolo, care numărau 110.000 membri botezați, vorbind elocvent despre răspândirea Evangheliei în țara lor. Aggie nu s-a putut reține după ce a auzit numele de David și Svea Flood.

“Da, madam,” spunea omul în franceză, care i-a fost tradus lui Aggie în engleză. “Svea Flood a fost cea care m-a condus pe mine la Isus Hristos. Eu am fost băiatul care am dus părinților tăi de mâncare, înainte să te fi născut tu. De fapt, azi mormântul mamei tale și amintirea ei este păstrată și onorată de noi toți.”

El a strâns-o în brațele lui cu o lungă și caldă îmbrățișare. Pe urmă a continuat:

“Tu trebuie sa vii în Africa, să vezi, pentru ca mama ta este cel mai faimos personaj din istoria noastră națională.”

Exact asta a făcut Aggie cu soțul ei. Toți locuitorii comunei i-au salutat cu ovații nesfârșite.  S-a întâlnit și cu omul care o ducea pe ea într-un coșuleț pe potecile munților, în jos la vale. Momentul cel mai dramatic a fost, evident când pastorul i-a aratat crucea cea albă care a fost ridicată in cinstea ei. Ea s-a pus pe genunchi în fața ei, rugându-se și mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru toate. Mai târziu, în biserică, pastorul a citit versetul din Ioan 12:24:

“Adevărat, adevărat vă spun, că dacă grăuntele de grâu care a căzut în pământ nu moare, ramâne singur; dar dacă moare, aduce multe roade.”

Pe urmă a continuat cu Psalmul 126:5: Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii.”

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOTO, SCUTERE, ATV-URI, ACCESORII...Vezi aici!