Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Masca minciunii

Publicat la 2012-02-06 de Traian


 În timp ce în trecut îți era rușine să fii prins cu vreo minciună, astăzi se trece peste o asemenea situație ridicând din umeri. Ne-am obișnuit atât de mult să fim mințiți în toate domeniile existenței, încât privim minciunile ca pe o normalitate, ca pe ceva fără de care nu te poți descurca. Cuvântul "onest" pleacă de Ia noțiunea de "onoare" - un concept căruia înainte oamenii îi atribuiau o valoare mai mare decât banului și averii. Un mincinos era un om lipsit de onoare. Să fii caracterizat astfel era o adevărată rușine.

De când primii oameni au dat crezare minciunii Satanei, omul firesc este infectat cu duhul minciunii. Deosebirea față de trecut constă în faptul că omul atunci era conștient că face ceva greșit mințind. În societatea noastră Dumnezeu și Cuvântul Său sunt tot mai mult eliminați din viața cotidiană. Cu cât omul se îndepărtează mai mult de Creatorul Său, cu atât iși pierde mai mult din demnitate și nu se mai rușinează de păcatul său. Însă omul lipsit de rușine este și un om lipsit de conștiință.

Ca ziua și noaptea


"Eu sunt Adevărul", afirmă Isus despre Sine, și-l numește pe diavol "tatăl minciunii". După cum Fiul lui Dumnezeu stă pentru principiul adevărului, tot astfel și Satana stă pentru cel al minciunii, al înșelătoriei și al amăgirii. Conform mărturiei Bibliei, toți oamenii sunt din fire niște mincinoși (Romani 3,4). Nu este vorba aici de un caz izolat de neonestitate, ci de o atitudine de fond față de Dumnezeu. Necredinta nu este nimic altceva decât respingerea conștientă a adevărului lui Isus și încrederea în minciună. Acesta e și motivul pentru care minciuna controlează în definitiv fiecare aspect al vieții noastre și descoperă ai cui fii suntem. Un gând central al mișcării New Age îl constituie subordonarea lui Dumnezeu de către om și faptul că Dumnezeu reprezintă atât binele cât și răul, adevărul ca și minciuna. Ce absurditate! În Cuvântul lui Dumnezeu citim: "Dumnezeu este lumină și în El nu este întuneric" (1 Ioan 1,5).

Minciuna și adevărul se deosebesc ca ziua și noaptea, ca lumina și întunericul. Omul fără Dumnezeu este orbit, devenind un prizonier al minciunii. Isus le spune evreilor credincioși: "Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi" (Ioan 8,32).

Aceasta înseamnă că omul care-L recunoaște pe Fiul lui Dumnezeu și se încredințează Lui în întregime, experimentează o schimbare a "autorității" în viața lui. El înlocuiește principiul minciunii cu cel al adevărului. În Isus Cristos nu este nimic fals, nimic neadevărat. Nu numai că El spune doar adevărul, El este adevărul.

Scopul scuză mijloacele

În toate domeniile vieții se minte. În timpul campaniilor electorale, politicienii, pentru a ajunge la putere, fac promisiuni pe care apoi nu le mai țin; comercianții îi ademenesc pe clienți pentru a face cât mai mult profit; cei care fac reclamă promit fericire și împlinire pentru a reuși să-și plaseze produsele; bărbați și femei, părinți și copii, copii și profesori se înșeală reciproc.

Face parte din viața de zi cu zi să fim înșelați și mințiți în permanentă. Cu toate acestea, de fiecare dată suntem dezamăgiți.

De ce minte omul?

Din totdeauna omului i-a fost teamă să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale și să-și recunoască vinovăția. El trebuie să se scuze, să se justifice și să mintă, întrucât altfel își pierde reputația. Frica de a nu fi respins, disprețuit și de a pierde afecțiunea celorlalți îl împinge pe om spre minciună. Chiar și în aceasta îl vedem pe adversarul lui Dumnezeu la lucru, răsturnând complet ceea ce Dumnezeu ne spune în Cuvântul Său: "Dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curățește de orice nelegiuire" (1 Ioan 1,7). Numai atunci când devenim onești e posibilă iertarea și o comuniune adevărată.

Omul fără Dumnezeu și-a pierdut identitatea, este lipsit de valoare. De aceea el se străduiește cu disperare să și-o recupereze, atribuindu-și singur valoare și importantă. El face acest lucru înșelându-se pe sine și înșelându-i și pe ceilalți, părând să fie ceva ceea ce în realitate nu este; își arată latura cea mai bună, fălindu-se cu motivații nobile, în timp ce resortul tuturor acțiunilor sale îl reprezintă purul egoism. De ce copiază un elev în timpul unei lucrări? Teama de a fi considerat ca fiind mai puțin inteligent decât colegul său, în cazul în care va obține o notă scăzută, îl împinge către minciună. În fond, în societatea noastră are valoare cel care este frumos și inteligent. Aceasta este și ea o minciună care influențează întreaga existență. Valoarea noastră nu depinde de prestațiile noastre, de inteligenta noastră, nici de frumusețe, ci este întemeiată în dragostea lui Dumnezeu fată de noi oamenii. Noi Îi suntem atât de prețioși, încât El Și-a dat viața pentru noi, pentru ca noi să devenim liberi. Întreaga noastră valoare se află în această dragoste. Ce eliberare este să fim acceptați astfel, cu toate defectele și limitele noastre! Nu mai suntem astfel constrânși să alergăm după niște valori false.

Autoînșelarea

În acest punct îți vine să crezi că minciuna nu mai trebuie să aibă nici un loc în viața unui creștin. Este adevărat, însă realitatea se prezintă din păcate altfel. Unde este problema?

Când o persoană și-a predat viața Domnului Isus, adversarul lui Dumnezeu pierde din influență, însă nu se resemnează. Credinciosul nu mai este proprietatea sa, însă diavolul încercă să-l facă inutilizabil pentru obiectivele lui Dumnezeu. De aceea el încearcă în mod repetat să-l facă pe cel credincios să cadă. Mulți oameni se chinuie și după convertirea lor la Cristos cu complexele de inferioritate care-i copleșesc și cu lipsa respectului de sine. Aceste trăiri negative sunt dificil de eliminat, fiindcă sunt adânc înrădăcinate, crescute și hrănite de mulți ani. Gânduri ca: "Sunt un nimeni", "Nu sunt capabil de nimic" trebuiesc recunoscute ca fiind niște minciuni și respinse. Dacă n-o facem, ele vor constitui un teren fertil pentru alte minciuni. Astfel se poate ajunge, de exemplu, la împrăștierea de zvonuri cu privire la alții sau la defăimarea altora. Făcând aceasta, ne vom simți noi înșine mai buni, superiori celorlalți. Problema este că omul ajunge el însuși să creadă cu vremea niște neadevăruri mereu repetate. Dacă ne surprindem spunând o minciună sau o jumătate de adevăr, să nu considerăm asta ca fiind o bagatelă, ci să recunoaștem minciuna și să cerem iertare. Diavolul vrea să ne împiedice s-o facem. El ne șoptește că vom pierde în fața celorlalți și vom fi disprețuiți. Însă tocmai contrariul este adevărat. Dacă nu luăm în serios minciuna, conștiința va deveni tot mai insensibilă si odată cu trecerea timpului nu va mai reacționa defel. Omul devine imun la vocea lăuntrică și trăiește în autoînșelare. Paralizează și astfel devine inutilizabil în lucrarea ridicării Împărăției lui Dumnezeu.

Educația spre adevăr

Deja un copil mic este deosebit de rafinat când e vorba să caute scuze, să descrie în mod eronat o situație, să arunce vina pe alții, să mușamalizeze și să ascundă. Părinții și educatorii se află în pericolul de a nu lua foarte în serios acest lucru. Poate ei înșiși nu sunt niște campioni ai onestității. Un copil își dă imediat seama de felul în care reacționează adulții în anumite situații și procedează și el întocmai. De aceea onestitatea începe de la noi înșine. Trebuie să fim dispuși să umblăm în lumină, să devenim sensibili la minciunile cotidiene cu care ne-am deprins. Nu-l putem impune unui copil să fie onest, însă îi putem sensibiliza conștiința. De aceea scuzele și justificările false nu trebuie să fie minimalizate. Minciunile distrug încrederea, iar fără încredere nu este posibilă o comuniune reală. Este o componentă a educației să-i arătăm în mod repetat copilului ce consecințe grave poate avea minciuna: în locul încrederii apare neîncrederea. Acolo însă unde domnește neîncrederea, apare nesiguranța, teama. Această lipsă a siguranței și frica pe care o întâlnim la tot pasul sunt roadele minciunii. Nu mai poți avea încredere în nimeni și în nimic. Cuvântul dat, promisiunea făcută nu mai au valoare. Așa însă este imposibil de trăit!

Rostirea adevărului este legată uneori, dacă nu de cele mai multe ori, de anumite dezavantaje. Cine nu profită de o situație creată prin minciună trece drept un prost. Școlarul care are posibilitatea să copieze și astfel să obțină a notă bună și totuși n-o face, este considerat drept nătâng de către colegi. Dar nu există în acest dispreț, în neînțelegerea respectivă și o doză de admirație? Admirație față de un om care de dragul adevărului este gata să accepte un aparent dezavantaj? Nu se referă oare Isus tocmai la acest lucru atunci când spune că trebuie să fim lumină și sare în această lume? Lumina descoperă și sarea arde rana. Comportamentul corect al unei persoane pune în mod automat în discuție comportamentul celui de alături, fiind astfel oricând un stimulent pentru o corectare a vieții, pentru o întoarcere. Și tocmai aceasta este însărcinarea pe care o avem în lumea aceasta, noi toți cei care aparținem Domnului Isus Cristos.

ethos

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!