Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Clipa morții și transplantul de organe

Publicat la 2012-02-04 de Traian


În legătură cu prelevarea de organe vitale pentru transplant, diagnosticul "moarte clinică" a căpătat o semnificație deosebită și o atenție sporită pe plan mondial. În privința morții clinice există acum fapte medicale suplimentare. Astfel că problematica etică trebuie clarificată în mod separat.

În timp ce prelevarea de cornee de la ochi, de oscioare auditive din ureche, de meninge și de piele în vederea transplantului, poate avea loc cu până la 20 de ore după decesul unei persoane, organe precum inima, ficatul, rinichii, plămânul, sunt dependente de o irigație sanguină intactă, întrucât definirea morții pretindea oprirea definitivă a circulației sângelui, a fost stabilită o nouă stare, cea de "moarte clinică", ce presupune încetarea irevocabilă a tuturor funcțiunilor cerebrale, întrebarea decisivă este: Poate fi identificată moartea clinică cu decesul unei persoane? Este admisă prelevarea de organe vitale din corpul pacientului aflat în această stare?

1. Definiție
În anul 1968, o comisie ad-hoc, compusă din medici, juriști și teologi de la Harvard Medical School din Statele Unite, a definit moartea clinică și a stabilit criteriile de diagnosticare valabile până astăzi:
- pierderea definitivă a cunoștinței
- lipsa reflexelor bulbului rahidian
- pierderea respirației spontane.
Așadar moartea clinică este definită ca fiind starea de dispariție definitivă a tuturor funcțiunilor creierului mare, creierului mic și ale trunchiului cerebral, în contextul menținerii funcționării aparatului cardio-vascular prin respirație artificială.

2. Condițiile de stabilire a diagnosticului
Diagnosticul "moarte clinică" se bazează pe o simptomatologie clinică și dacă e necesar pe analize suplimentare și constatări care să demonstreze o leziune definitivă, în continuare ne vom baza în special pe cele mai noi indicații ale Academiei Elvețiene de Științe Medicale din iunie 1996.
2.1 Simptome clinice
În majoritatea cazurilor acestea sunt suficiente pentru stabilirea unui diagnostic.
a) Coma profundă
Reacțiile normale la durere, ca de exemplu deschiderea ochilor sau mișcările specifice de apărare, lipsesc. Coma profundă este expresia unei pierderi a funcțiunilor reticulare (veghe, atenție) ale scoarței cerebrale.
b) Lipsa respirației spontane
În cazul afectării părții inferioare a scoarței cerebrale, bulbul rahidian, se ajunge de cele mai multe ori întâi la o încetare a respirației în pofida menținerii activității cardiace. Lipsa respirației spontane trebuie să fie dovedită printr-un test de apnee, făcut cel mai devreme după șase ore de observație. În timpul testului, se întrerupe legătura cu aparatul de respirație artificială. Condiția o reprezintă menținerea funcționării nervilor și a mușchilor periferici.
c) Lipsa principalelor reflexe ale scoarței cerebrale, care acoperă regiuni începând de la mezencefal până la bulbul rahidian, unde se află centrii arcurilor reflexe corespunzătoare.
Exemple
- ambele pupile sunt dilatate și nu reacționează în nici un fel la lumină
- absența reflexelor corneei (închiderea pleoapelor în cazul atingerii corneei)
- lipsa reflexelor de tuse, înghițire și de sufocare
- lipsa mișcărilor oculare în timpul mișcării pasive a capului (absența reflexului oculocefal)
În cazurile de comă profundă, poate fi evaluat din punct de vedere clinic doar bulbul rahidian; aceasta însă este determinantă. Dacă nu mai funcționează, cortexul cerebral nu mai este capabil să acționeze câmpurile memoriei, chiar dacă el este încă parțial intact.
O funcționare parțială a bulbului rahidian exclude diagnosticul de „moarte clinică”!
Dacă un pacient aflat în stare de moarte clinică continuă să fie alimentat artificial cu oxigen și hrană, inima va continua să bată un anumit timp. Același lucru este valabil cu privire la anumite funcții hormonale, cât și pentru rinichi etc. Până și o sarcină poate continua în mod normal.

2.2 Exemple suplimentare
a) Electroencefalograma (EEG)
De cele mai multe ori apare o EEG plată. Menținerea unei activități este posibilă în cazul unei opriri primare a bulbului rahidian cu simptomele clinice ale morții cerebrale.
EEG-ul poate oferi claritate în cazul problemelor speciale cum ar fi, de exemplu, paralizia totală musculară provocată de inflamația rădăcinilor nervilor, până la imaginea similară a morții clinice, în cazul descris nu apare niciodată în EEG o linie plată.
b) Oprirea irigării creierului Acest lucru este dovedit cu ajutorul angiografiei, adică reprezentarea cu mijloace de contrast a vaselor sanguine. O angiografie este necesară de exemplu în cazul pacienților care, datorită respirației artificiale, au primit un medicament de relaxare musculară. Și în cazul fracturilor grave ale oaselor faciale reflexele bulbului rahidian nu pot fi stabilite.

2.3 Evaluarea ireversibilității
Constatarea opririi tuturor funcțiilor cerebrale, corelată cu diagnosticul de moarte clinică, conține alături de dovada totalității sale și dovada ireversibilității.
a) Cauza morții clinice trebuie să fie luată obligatoriu în considerare, în special trebuie să fie exclusă o hipotermie (diagnosticul de moarte clinică nu poate fi pus la o temperatură a corpului mai mică de 34 de grade), o dereglare de metabolism și o otrăvire.
b) Simptomele clinice și eventual rezultatele examinărilor trebuie să continue un timp. În cazul adulților este necesară o perioadă de observație de 6 ore. Copiii au o capacitate de refacere superioară, motiv pentru care, în cazul lor, a fost stabilit un timp de observare de 24 de ore. Dacă motivul intrării în comă este necunoscut, atunci este necesară o perioadă de observare unitară de 48 de ore.
O primă constatare pentru diagnosticarea morții clinice poate fi fiartă de către medicul curant, dacă acesta este un neurolog, neurochirurg sau anestezist. O examinare ulterioară trebuie s-o realizeze un expert independent, specializat în neurologie sau neurochirurgie. Nici unul din cei doi medici nu poate fi implicat într-un eventual transplant

3. Ce înseamnă diagnosticul de "moarte clinică" pentru persoana în cauză?

Dacă diagnosticul este pus corect, ceea ce înseamnă că au fost respectate toate criteriile amintite mai sus, care indică o vătămare definitivă, situația pacientului este, pe baza cunoștințelor actuale, fără speranță. O reanimare cu siguranță nu mai este posibilă. Orice afirmații contrare sunt false. Ele se bazează pe un diagnostic insuficient sau greșit. După întreruperea respirației artificiale, pacienții în faza de moarte clinică suferă inevitabil, cel mai adesea în câteva minute, un stop cardiac. Chiar și cu măsurile ajutătoare, stopul cardiac este inevitabil în timp de 1 -3 săptămâni. Foarte rar însă funcțiile cardiace pot rămâne active un timp mai lung, până la câteva luni.

4. Moartea clinică și decesul unei persoane
Scopul Raportului Harvard din 1968 a fost acela de a stabili un nou criteriu pentru a putea opri măsurile disperate ale medicinii intensive și a pregăti astfel calea pentru medicina transplanturilor. Moartea clinică a unui pacient legat la instalația de respirație artificială, reprezintă un caz limită. În general omul moare fără sisteme aparative de sprijin, în special fără respirație artificială. În această situație normală, momentul decesului este dat de oprirea ireversibilă a respirației, a activității cardiace și a funcției cerebrale. Aceste simptome pot apărea brusc, ca în cazul unui stop cardiac în urma unui infarct. În acest caz o reanimare poate avea succes, însă dacă starea persistă, ea devine ireversibilă și apar semnele cunoscute și sigure ale decesului, cum ar fi luciditatea și petele cadaverice. În cazul pacienților morți clinic, inima continuă să bată, însă o reanimare este în orice caz exclusă. Nu există nici o îndoială că un pacient mort clinic a părăsit deja definitiv această viață.

Granița dintre viață și moarte în sens metafizic nu poate fi identificată cu siguranță. Ca și creștini noi credem că prin moarte sufletul se separă de trupul material. Acest proces nu poate fi probat din punct de vedere științific. Prin urmare nu este posibilă identificarea și fixarea precisă a momentului decesului în sens metafizic. Așadar nu este exclus în mod absolut ca prin prelevarea de organe să putem accelera procesul metafizic al morții. Oricum, lucrul nu poate fi dovedit nici într-un sens, nici într-altul. În același mod, nu putem susține cu siguranță că diagnosticul de moarte clinică coincide cu moartea metafizică a omului, chiar dacă această ultimă ipoteză probabil este mai aproape de realitate.

Cele spuse nu exclud, nici din punct de vedere creștin, posibilitatea unui transplant de organe în cazul morții clinice, însă doar cel în cauză poate decide în timpul vieții și deplin conștient să permită donarea organelor sale. Chiar ca persoană sănătoasă îmi pot sacrifica dintr-un motiv sau altul viața pentru o altă persoană. - Atunci de ce nu cu atât mai mult ca mort clinic? Dacă cerem consimțământul persoanei în cauză, răspunderea pentru prelevarea de organe nu apasă numai asupra medicului și este evitată o decizie bazată doar pe criterii utilitare. Părerile cu privire la necesitatea acordului și refuzului din partea donatorului diferă de la țară la țară. În statele în care este în vigoare soluția consensului larg, dispoziția pacientului are întâietate față de părerea rudelor sale.

O prelevare de organe în cazul refuzului este absolut interzisă. Dacă lipsesc dispozițiile din partea pacientului, este valabil consensul tacit, dacă nu există nici un refuz explicit din partea defunctului sau a rudelor celor mai apropiate.

Vedem așadar că din punct de vedere al consimțământului donatorului au fost deja făcute concesii juridice ample, pentru a putea obține un număr cât mai mare de organe. În Austria, de exemplu, organele pot fi prelevate fără acordul sau informarea rudelor, în cazul în care nu este cunoscut un refuz din partea defunctului.

Medicina de transplant poate fi așadar acceptată doar în cadrul unor limite bine definite, adică un diagnostic sigur și acordul pacientului. Ar fi de dorit introducerea unui livret de donare de organe pentru orice persoană, cu evidențierea acordului sau refuzului liber, cu valabilitate limitată și înnoire periodică (de exemplu, la fiecare 5 ani ca în Canada). Această soluție ar face inutile discuțiile cu privire la o lege a acordului amplu sau resrtâns.

5. Importanța creierului
Numeroase indicii dovedesc că, de fapt, creierul nu este responsabil pentru funcțiile superioare cum este conștiința, ci reprezintă doar instrumentul necesar în timpul existenței noastre pământești limitate.
Creierul are o importanță fundamentală în ce privește expresia și caracterul personalității. Că el este indispensabil în timpul vieții pământești este demonstrat de faptul că, în cazul lezării anumitor structuri, funcțiile corespunzătoare (ca de exemplu limbajul, personalitatea, conștiința) sunt și ele afectate. Structurile lezate sunt de fapt necesare pentru funcțiunile respective, însă noi nu putem susține (cum fac materialiștii), că ele sunt prin urmare și cauza acestora.
În urma celor spune spână acum, la întrebarea dacă un pacient mort clinic percepe prelevarea din organele sale, se poate răspunde negativ. Un creier funcțional este indispensabil pentru o percepție conștientă în timpul vieții noastre pământești limitate.
Conform principiilor biblice, personalitatea, definită de gânduri, sentimente și voință, nu dispare o dată cu moartea (vezi Luca 16). Asta înseamnă că există o conștiință veșnică, independentă de existența noastră fizică temporală, și o sensibilitate care nu necesită funcțiuni cerebrale. Nu vorbim aici de acest tip de sensibilitate, fiindcă ea este consecința morții metafizice care deja a avut loc. Această întrebare nu corespunde însă problematicii etice în relație cu moartea clinică.

6. Previziuni: o medicină lipsită de valori
Cine a asistat la bucuria unui pacient căruia i s-a făcut un transplant de rinichi, când acesta poate urina pentru prima oară iarăși singur, și cine vede o persoană care a primit o inimă nouă și care, după luni întregi de suferință, poate face din nou sport, va pleda în mod spontan în favoarea transplantului de organe.
Cum am amintit deja, considerăm că ne putem ralia cu această decizie intuitivă, gândind și din punct de vedere biblic în cazul unui diagnostic sigur al morții clinice și al acordului donatorului. Conștienți de faptul că roata timpului nu se poate întoarce înapoi, îndrăznim totuși să punem un mare semn de întrebare asupra chirurgiei transplantului. De ce?
Nu utilitatea unui lucru confirmă dacă acesta este bun sau rău. Transplantul de organe îl constrânge pe om să intervină în zona limită dintre viață și moarte.
Părăsind-o, el devine judecător între viață și moarte, între ceea ce merită trăit și ceea ce nu merită, ridicându-se astfel deasupra Creatorului, a cărui poziție o ocupă.
Numai în Germania există la ora actuală circa 10000 de pacienți de dializă care așteaptă un rinichi. În plus, sunt necesare anual cel puțin 1000 de alte organe pentru transplant, în special inimă și ficat.
Există așadar un mare dezechilibru necesare acut pentru transplant Apelurile de găsire a mai multor donatori de organe devin tot mai puternice și mai numeroase. Această situație gravă cade în grija unei generații care sta pierdut încrederea în valorile obiective cum ar fi dreptatea și nedreptatea.
Pentru ele nu mai există nici o responsabilitate cu privire la morală și adevăr. Pentru a putea înota în sensul curentului, sunt aruncate peste bord adevărurile biblice. În felul acesta omul își pierde orice orientare și poate fi foarte ușor manipulat. Legislația unei societăți democratice oglindește propriile ei valori. Dacă acestea constau doar în satisfacerea plăcerilor și interese economice, fără a fi legate de valorile obligatorii, nu trebuie să ne temem doar de creșterea abuzului ilegal de organe, ci mult mai mult de legalizarea acestora. Exemplul uciderii vieții nenăscute demonstrează foarte clar acest lucru. Avortul a ajuns un act autorizat, absolut legal - o realitate care era de neconceput cu câteva generații în urmă.

ethos

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...CASE DE MARCAT , COPIATOARE, MULTIFUNCTIONALE...Vezi aici!