Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Lumini peste veacuri - John Smyth

Publicat la 2012-01-31 de Traian

Prima parte a vieții lui John Smyth e obscură. Se știe doar că a studiat la Universitatea Cambridge, Anglia cu renumitul profesor Francis Johnson și și-a primit diploma prin 1593. Henry C. Vedder în cartea sa “O scurtă istorie a baptiștilor” spune că Smyth a fost hirotonit ca preot în biserica anglicană de către episcopul Wickham din Lincoln. Pe data de 27 septembrie 1600 a fost însărcinat cu păstorirea parohiei din Lincoln. El era foarte inteligent și înzestrat cu o minte cercetătoare. Studiind Biblia el a ajuns să îmbrățișeze convingerile puritanilor. Aceasta a dus la un conflict cu autoritățile. Astfel pe data de 13 octombrie 1602, el a fost destituit din slujba de preot, dar documentele arată că el totuși a funcționat până în 1605. Atunci s-a mutat la Gainsborough, unde și-a câștigat existența practicând medicina.

La Gainsborough el a găsit o parohie neglijată. Vicarul Jerome Phillips primea salariul, dar nu se ostenea să țină servicii sau să se îngrijească de nevoile spirituale ale membrilor. Smyth, fără să stea mult pe gânduri, a vorbit cu poporul și au început să aibă servicii de închinăciune. Ei l-au ales ca păstor, dar episcopul n-a vrut să-i dea recunoașterea și l-a condamnat aspru pentru zelul și îndrăzneala sa de a aduna poporul la închinăciune.

Desărcinat din slujire, el s-a apucat din nou de studierea Bibliei. După nouă luni de mari frământări lăuntrice. În 1606 el a părăsit biserica oficială și a trecut de partea separatiștilor. Separatiști se numeau cei ce au acceptat Reforma și nu mai recunoșteau autoritatea bisericii anglicane, ci se întruneau separat pentru închinăciune. Ei căutau să trăiască viața curată conform învățăturilor evanghelice. La Gainsborough el a adunat pe câțiva care împărtășeau aceleași idei și a format cu ei o biserică. El a fost numit învățătorul bisericii, căci ei aveau o reacție față de numele de preot. Între membrii de seamă ai acestei biserici au fost Thomas Helwys și John Murton, care mai târziu au ajuns bărbați de seamă în viața bisericească. Ei au constatat că în localitatea vecină, Scroby, doar la câțiva kilometri se afla o altă grupare, de separatiști printre care se aflau William Bradford, William Bewster și John Robinson, care au emigrat în America și au devenit conducători de frunte. În această perioadă separatiști au început să apară peste tot în grupuri tot mai numeroase. Starea de păcătoșenie și decădere din sânul bisericii oficiale și stricăciunea din viața preoților a făcut pe tot mai mulți să-și dea seama de abaterea de la învățăturile Evangheliei. Era un fel de trezire și revenire la creștinismul primitiv.

Această înmulțire a separatiștilor a stârnit furia regelui Iacob I. El porunci ca toți să se conforme cu biserica oficială sau să părăsească țara. O violentă persecuție s-a pornit împotriva tuturor separatiștilor. Mulți au fost aruncați la închisoare. Chiar și soția lui Thomas Helwys a fost întemnițată în castelul York. Atunci John Smyth a scris o carte numită “Principiile și concluziile cu privire la biserica vizibilă”. În ea declara că “Biserica e o părtășie vizibilă a sfinților... uniți prin legământ cu Dumnezeu și unii cu alții, să folosească în mod liber lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu, conform Cuvântului, pentru edificarea lor mutuală și spre gloria lui Dumnezeu”.

În prima parte a anului 1608 Smyth cu biserica lui, precum și alți separatiști au fugit din cauza persecuției în Olanda, s-au stabilit la Amsterdam și au format a doua biserică engleză. Smyth era învățătorul lor și se întreținea și aici din practicarea medicinii. Prima biserică engleză la Amsterdam a fost formată tot din separatiști care s-au refugiat aici încă din anul 1593 și aveau ca păstor pe Francis Johnson, care a fost profesorul lui Smyth la Cambridge. Gruparea din Scroby au fugit și ei în Olanda, au stat puțin la Amsterdam, apoi s-au stabilit la Leyden. Aceștia mai târziu au emigrat în America, îmbarcați pe corabia Mayflower.

În Amsterdam, Smyth a ajuns în contact cu învățăturile teologului Arminius care susținea că mântuirea e pentru toți cei ce o primesc, în contrast cu Calvin care susținea că mântuirea e numai pentru cei aleși. La fel a ajuns să cunoască învățăturile anabaptiștilor menoniți care s-au refugiat în mare număr în Olanda. Smyth din nou a luat Biblia și a cercetat-o cu de-amănuntul. Concluziile lui au fost că da, mântuirea e pentru toți păcătoșii care sunt gata să se pocăiască și să creadă, iar în legătură cu botezul copiilor mici, și-a dat seama de netemeinicia lui. În tot Noul Testament el nu a găsit nici un singur verset în care să se arate că ar fi fost botezat vreun copil mic. Din contră a constatat că întâi păcătosul trebuie să primească mântuirea, să fie născut din nou prin Duhul Sfânt, să-și mărturisească cu gura sa credința și abia după aceasta poate fi botezat; că biserica trebuie să fie formată din membri născuți din nou și botezați pe baza mărturisirii credinței lor. Aceste convingeri biblice el le-a împărtășit grupului său. Apoi în 1609 a scris un tractat cu aceste adevăruri ale Noului Testament, în contrast cu practica bisericii oficiale. Tractatul l-a intitulat: “Caracterul fiarei”.

De fapt încă din 1608 găsim că relațiile dintre cele două biserici separatiste engleze au fost rupte datorită divergențelor de păreri. Acum John Smyth în înțelegerea cu grupul său au făcut un pas mai îndrăzneț. Au dizolvat biserica lor care era formată pe baza semnării unui legământ și au format o nouă biserică, după modelul bisericii primare, formată pe baza mărturisirii de credință și a botezului. Întrucât nici unul nu era botezat, Smyth s-a botezat pe sine apoi a botezat pe Thomas Helwys și pe alți 36 membri. Aceasta a fost prima biserică baptistă despre care există documente precise. Mai sunt încă vreo 10 biserici baptiste care își pretind întâietatea fiindcă au existat cu mult înainte. Astfel la Hill Cliff a luat ființă în 1522, la Eythorne, Coggeshall și Braintree în 1550 și altele, dar nu avem nici un document precis despre ele, doar în vreo două cazuri există o evidență arheologică: baptistiere dezgropate care au fost folosite pentru botezarea oamenilor mari, nu a copilașilor.

Despre biserica baptistă a lui Smyth avem o relatare a lui Robinson, pastorul separatiștilor de la Leyden. Iată ce a scris el: “Dl. Smyth, Dl. Helwys și ceilalți au dizolvat biserica lor de odinioară, au tăgăduit-o și s-au întrunit pentru a forma o nouă biserică pe baza botezului... Dl. Smyth s-a botezat întâi, apoi a botezat pe Dl. Helwys și pe restul care au făcut mărturisire personală”.

Chiar Smyth a considerat că e necesar să explice celorlalți pasul acesta. Într-o “Epistolă către cititor” el a scris:

“Către oricine iubește Adevărul, salutare. Poate părea cu totul curios ca un om să-și schimbe adeseori religia și nu poate fi socotit ca ceva recomandabil la un om să facă multe alterații și schimbări în chestiuni de așa greutate cum sunt cazurile de conștiință și dacă statornicia se cere în ceva e în religie”. El a căutat în această scrisoare să arate celorlalți separatiști doctrina botezului, care l-a determinat să se separe de ei.

“Deci, aceasta e întrebarea: dacă botezul copilașilor poate fi valabil, da sau nu; și dacă persoana fiind botezată ca și copilaș nu trebuie să renunțe la acel botez fals și să-și asume adevăratul botez al lui Cristos, care trebuie administrat persoanelor care își mărturisesc credința lor și păcatele lor, aceasta fiind controversa între noi și separatiști. Considerând ce este botezul, un copilaș nu e cu nimic mai capabil pentru botez decât orice altă viețuitoare nerațională și insensibilă. Căci botezul nu e o spălare cu apă, ci e botezul duhului, mărturisirea cu gura și apoi spălarea cu apă”.

În continuare el arată că “adevărata biserică” trebuie să fie fondată nu numai pe separarea de biserica oficială a Angliei, ci pe principiul botezului, după ce s-a petrecut pocăința și mărturisirea păcatelor. Iar celor ce ridicau chestiunea succesiunii apostolice, el le răspunse că adevărata succesiune apostolică nu e aceea a rânduielilor exterioare și a organizațiilor vizibile, ci a credinței și practicii adevărate. Afirma cu tărie că oamenii, clerul, trăind în păcat, au pierdut de mult această succesiune.

După formarea acestei biserici, Smyth și cu Helwys au întocmit o Mărturisire de credință. Toate afirmațiile erau susținute cu texte biblice. În ea tratau crezul cu privire la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, inspirația Bibliei, starea de păcat, mântuirea, botezul, Ziua Domnului, precum și principiul libertății de conștiință, că statul nu poate impune cuiva ce să creadă sau ce să nu creadă.

În anul 1611, Regele Iacob I a dispus tipărirea Bibliei cunoscută și azi ca versiunea King James. Ea a fost folosită de Smyth pentru răspândirea învățăturilor sale.

După câtva timp John Smyth s-a alăturat menoniților, iar cu conducerea bisericii a rămas Thomas Helwys. În anul 1611 membrii bisericii s-au înțeles împreună să se reîntoarcă în Anglia. În anul 1626 în Anglia existau cinci biserici baptiste cu un număr total de 150 membri. În 1644 au fost 47 biserici baptiste.

John Smyth a rămas în Olanda unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a murit în anul 1612.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR DE POMI FRUCTIFERI...Vezi aici!