Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

De ce a fost nimicita generatia lui Noe?

Publicat la 2012-01-30 de Traian

E o istorie care a avut loc acum peste 6000 de ani. Pentru că a trecut așa de mult timp de atunci, ne-am putea întreba: Ce relevanță mai are pentru noi astăzi o istorie atât de veche?
Surprinzător, vom vedea în acest mesaj că istoria din vremea lui Noe se adaptează perfect vremurilor noastre. Iată ce spunea acum 2000 de ani Domnul Isus cu referire la acea vreme:
Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului; mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți (Luca 17:26, 27).
Prima mențiune pe care aș vrea să o fac aici este că expresia „Fiul omului” face referire la Persoana Domnului Isus. Haideți să înțelegem mai bine această expresie din cuvintele profeției lui Daniel (citește Daniel 7:13, 14). Domnul Isus Cristos prin natura Sa divină este Fiul lui Dumnezeu iar prin întruparea Sa este Fiul omului.
Luată în ansamblu, expresia „zilele Fiului omului” face referire la vremea sfârșitului. În textul citit din Luca 17, Domnul Isus încheie acest pasaj cu cuvintele din versetul 30: Tot așa va fi și în ziua când se va arăta Fiul omului. Faptul că El vorbea despre toate aceste lucruri la timpul viitor este o confirmare că nu se referea la vremea în care El era deja în lume, ci la vremea premergătoare celei de-a doua Lui veniri.

Acele vremuri au sosit deja. S-ar putea ca noi să fim ultima generație de oameni care vom fi în viață atunci când Fiul omului va veni pe norii cerului în glorie. De aceea, istoria lui Noe este foarte importantă pentru noi astăzi, pentru că Domnul Isus nu ne-a comparat nici cu generația lui Avraam, nici cu cea a lui Moise sau David, ci cu oamenii care au trăit în vremea lui Noe.
Înțelegând mentalitatea generației de atunci putem să ne păzim de greșelile pe care ei le-au făcut. Știm că sfârșitul lor a fost moartea prin înnecare. Știm de asemenea că Dumnezeu a promis că nu va mai pedepsi oamenirea prin potop, dar avertismentul pedepsei rămâne valabil. Care au fost greșelile, falimentele acelei generații pe care noi astăzi, după 6000 de ani, nu ar mai trebui să le repetăm?

1. O viață plină de răutate

Când ne uităm la principala caracteristică a vieții oamenilor din vremea lui Noe, cuvântul care o descrie este răutatea: Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău (Geneza 6:5).
Haideți să ne gândim puțin la aceste cuvinte. „Domnul a văzut...”. Moise, autorul cărții, ne prezintă imaginea sau priveliștea pe care Dumnezeu a avut-o atunci când s-a uitat la întreaga Sa creație.
Ultima oară când Domnul Se uitase la întreaga creație este pomenit în capitolul întâi: Domnul S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune (Geneza 1:31). Acum, când din nou Se uită la creația Sa, Dumnezeu are o cu totul altă priveliște: „a văzut că răutatea era mare pe pământ”. Ce s-a întâmplat între capitolul întâi și capitolul șase, de are loc o schimbare radicală nu doar a unei părți a creației, ci a întregii creații? Răspunsul nu este greu de dat. Are loc căderea în păcat a primilor oameni și consecințele păcatului lor și anume, răspândirea lui pe suprafața întregului pământ.
Aceste două versete ne ajută să înțelegem puțin din consecințele dezastruoase pe care le-a avut păcatul primilor oameni. Cu siguranță că dacă Adam și Eva s-ar fi gândit la lucrul acesta, nu ar fi păcătuit. Dar ei s-au gândit doar la ei înșiși în acele momente.
Aici vreau să fac o paranteză înainte de a merge mai departe. Aș vrea să înțelegem foarte bine faptul că păcatul meu nu va afecta doar viața mea ci și viața generațiilor care vor veni după mine. Poate credeți că exagerez dar aș vrea să vă spun, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, că păcatul unei generații poate afecta într-un mod nebănuit generațiile următoare. Aduceți-vă aminte de păcatul lui Avraam, singurul de altfel menționat, când a mințit în privința soției lui Sara din cauza frumuseții ei, spunând că e sora lui. În același păcat a căzut și fiul lui Isaac. Aduceți-vă aminte de păcatul lui David cu Bat-Șeba, ce consecințe groaznice are în copiii lui. Întâiul născut din trăirea în păcat moare. Amnon, fiul lui David, curvește cu sora lui vitregă Tamar, fiica lui David. Absalom, fiul lui David, îl ucide pe Amnon apoi se răscoală împotriva tatălui său. Așadar, gândește-te de două ori înainte de face un lucru rău, pentru că acel rău se va răsfrânge atât asupra ta cât și asupra copiilor și nepoților tăi.
Păcatul lui Adam și Eva a avut consecințe nu numai asupra lor și a familiei lor, ci în timp el s-a răspândit în toată omenirea. Acum, când Dumnezeu Se uită din nou la creația Sa, vede o omenire plină de răutate.
Aș vrea să ne oprim puțin asupra termenului „răutate” pentru că este foarte important în contextul discuției noastre. Principala caracteristică a generației lui Noe era răutatea. În cuvintele Domnului Isus, menționate în Luca 17, nu este pomenit deloc termenul „răutate”. Dimpotrivă, Domnul Isus ne spune că acei oameni „mâncau, beau, se însurau și se măritau”.
Oare e ceva rău în a mânca, a bea, a te însura sau a te mărita? Cu siguranță că nu. Toate aceste cuvinte ne descriu niște cicluri normale de viață. Fiecare om are nevoie de hrană și de băutură pentru a-și împlini nevoile fiziologice și are nevoie de un partener de viață pentru a-și împlini nevoile emoționale. Din punctul acesta, oamenii de atunci erau... perfect normali, la fel ca și noi astăzi. Și totuși, marea problemă a generației lui Noe era că făceau toate aceste lucruri, normale de altfel, dintr-o inimă și dintr-o viață inundate de răutate.
Aici este culmea păcatului. Tot ceea ce face un om, chiar și lucrurile normale care nu au nimic de-a face cu păcatul cum ar fi mâncatul, băutul sau însuratul, să fie făcute cu răutate. Pentru a înțelege mai bine aș vrea să vă dau câteva exemple. Gândiți-vă la un om care atunci când se pune la masă, în loc de rugăciune scoate din gură câteva înjurături, apoi în timp ce mușcă din pâine se uită urât la soția lui și-i spune ceva trivial. Și exemplele pot continua. Nici un cuvânt de dragoste, nici un „mulțumesc frumos” pentru mâncare, doar vorbe murdare. De ce? Pentru că inima lui este încărcată de răutate.
Deschideți vă rog acum la Psalmul 74. Un alt timp istoric, o altă generație de oameni, însă același comportament plin de răutate (citește vs. 1-12). Avem aici o radiografie a omului rău, plin de răutate. E atât de rău încât e „fericit” în răutatea lui: Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam fericirea celor răi (v. 3). Frați și surori, tineri dragi, spuneți-mi de câte ori v-ați uitat la televizor la vreo „vedetă” a zilelor noastre și v-ați uitat cu jind, adică ați poftit fericirea lor plină de răutate?
Acum aș vrea să rețineți aceste cuvinte: vremurile pe care le trăim noi astăzi, la fel ca și vremurile lui Noe, sunt caracterizate de un adevărat cult al răului și al urâtului. Generația zilelor noastre s-a întors la o elogiere a tot ce este mai rău și mai urât în om. La fel ca generația din vremea lui Noe despre care Dumnezeu a spus „toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”, același lucru îl poate spune Dumnezeu și despre generația noastră. Filmele și emisiunile preferate ale oamenilor sunt cele încărcate de violență și imoralitate. Știți de ce le plac telenovelele atâtor persoane? Pentru că personajele îndrăgite trăiesc în locul lor cele mai ascunse fantezii, pe care nu au curajul să și le mărturisească public, dar și le imaginează prin prisma personajelor preferate. Toate desenele animate sunt încărcate de violență. Emisiunile de știri abundă în prezentarea violenței și pornografiei. Suntem asaltați de o cultură a răului și iubirea răului se furișează în mintea și inima noastră pe negândite.

Pașii pătrunderii răului în viața noastră
Primul pas este curiozitatea. De ce întârziem mutarea pe un alt canal atunci când pe un canal este o scenă murdară? Din curiozitate. De ce privirea ni se lipește pe prima pagină a unoi reviste pentru adulți? Din curiozitate. De ce vrem să aflăm mai mult în legătură cu o crimă sau un viol? Din curiozitate. Și odată cu curiozitatea pătrunde în sufletul nostru otrava răului.
Al doilea pas este amintirea. Culmea, în loc să face tot posibilul să ne „igienizăm” mintea cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu și a rugăciunii, deschidem din nou și din nou „sertarul cu curiozități”. Ne întoarcem în mintea noastră și retrăim imagini, fapte sau cuvinte care ne pângăresc și mai mult sufletul și viața.
Al treilea pas este obișnuința. Expunerea îndelungată la rău va duce încet-încet la obișnuință și indiferență. Știți că după câțiva ani, în care auzim și discutăm în fiecare zi despre violență și imoralitate, la un moment dat ni se pare aproape normal să se întâmple așa ceva? Astfel, expunerea noastră prelungită la rău va duce în timp la insensibilitate față de rău.
Efectele lipsei de reacție la rău se cultivă în timp. Copiii care se uită toată ziua la desene animate pline de violență, când vor ajunge adolescenți violența li se va părea ceva normal. Tinerii care se uită în fiecare zi la pornografie pe internet sau filme, într-o bună zi vor ajunge să creadă că aceasta este normalitatea în relația de familie. Oamenii care vor auzi în fiecare zi că homosexualitatea este o modificare genetică cu care te poți naște, într-o zi vor ajunge să creadă lucrul acesta.
Cel mai mare pericol pentru creștinii secolului nostru nu este răul în sine , ci obișnuința cu răul! Generația noastră, la fel ca generația lui Noe este o generație atât de obișnuită să privească răul, încât a devenit insensibilă la rău, nu mai are nici o reacție la rău.

Consecințele răului
În versetul 11 sunt amintite cele două consecințe ale răului: Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
Prima consecință a prezenței răului este propagarea, extinderea stricăciunii. Cuvântul în limba ebraică descrie niște haine foarte murdare sau o mâncare alterată, stricată. Viața în care pătrunde răul va începe în scurt timp să se strice. Ce faceți cu o mâncare stricată? O consumați? Bineînțeles că nu, pentru că știți că v-ar putea îmbolnăvi grav. Același efect, dar asupra sufletului nu asupra trupului, îl are iubirea răului. Când eu nu mai reacționez la răul din jurul meu, când mi se pare normal ca oamenii să se înjure, ca tinerii să fie violenți, ca soții să-și maltrateze soțiile, ca șefii să-și bată joc de angajați, când mi se pare normal ca copilul meu să lipsească toată noaptea de acasă fără să-l întreb unde a fost și cu cine, când mi se pare normal ca tinerii să trăiască înainte de căsătorie împreună ca să se cunoască mai bine, înseamnă că stricăciunea a pătruns și-n viața mea.
A doua consecință a răului este silnicia sau violența. În era violenței, câțiva foarte bogați și foarte răi, își bat joc de cei mulți și săraci iar lucrul acesta devine o normalitate și chiar un motiv de laudă. Uitați-vă la tinerii care se îngrămădesc la sălile de culturism. Întrebarea mea este: de ce? Doar pentru a arăta bine? Nu numai. Ei fac lucrul acesta și pentru că încearcă să se integreze în curentul acestei lumi în care, dacă vrei să fii apreciat, trebuie să vorbești tare și trivial, să lovești fără milă în cel mai slab decât tine și să rămâi indiferent la nevoile celor săraci și abandonați, cu alte cuvinte, să fii lup între lupi.
Vă rog să fiți atenți acum la această afirmație. Stricăciunea și violența sunt consecința eliminării lui Dumnezeu din viața omului. Acesta este rezultatul răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. I-am spus la un moment dat: „Tu nu mai ai ce căuta în viața mea” și acum culegem roadele: suntem plini de stricăciune și violență.

2. O viață neprihănită în mijlocul răutății generalizate
Dacă istoria din Geneza 6 s-ar fi oprit aici ar fi fost o istorie foarte tristă. Slavă lui Dumnezeu că ea continuă cu o persoană pe nume Noe.
În această istorie a escaladării răului, citim la un moment dat că s-a născut un copil căruia părinții i-au pus numele Noe: La vârsta de 182 de ani, Lameh a născut un fiu. El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala și truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care l-a blestemat Domnul” (Geneza 5:28, 29).
Numele „Noe” se traduce prin „mângâiere”. Încă de la naștere, Noe a fost dorit de către părinții lui să fie un copil care să le aducă multă mângâiere. Nu întotdeauna se întâmplă așa. Mulți părinți, atunci când le vine un copil pe lume, se gândesc la modul în care el ar putea fi o mângâiere pentru ei în anii bătrâneții, și în loc de aceasta, au parte de multă suferință.
Noe însă a ajuns să fie cu adevărat o mângâiere și un punct de reper moral atât pentru generația lui cât și pentru noi astăzi. Aș vrea în continuare să ne uităm la alegerile, la deciziile pe care le-a luat Noe de-a lungul vieții, și care au influențat radical evoluția lui spirituală.

a) Noe - un om neprihănit între oamenii din vremea lui

Vremea în care a trăit Noe nu a fost o vreme favorabilă lui. Nu a fost o vreme favorabilă exercitării credinței și nici trăirii în neprihănire.
Totuși, Noe a luat o altă decizie cu privire la viața lui, diferită de deciziile celor din generația lui: Noe era un om neprihănit (v. 9a).
Nu știm când a luat Noe această decizie: înainte de căsătorie sau după căsătorie, după ce era trecut de 40-50 de ani sau încă de pe la 20 de ani. De fapt, acest lucru nici nu contează. Ceea ce este cu adevărat important este că a avut o zi, un moment în viața lui când, în pofida tendințelor acelor vremuri, Noe a decis să trăiască altfel decât ceilalți, în neprihănire.
Aș vrea să înțelegem foarte clar că deciziile importante ale vieții noastre întotdeauna vor fi văzute de oameni. Credeți că vecinii și rudeniile lui nu au remarcat schimbarea din viața lui Noe? Ba da. Au văzut că dintr-o anumită zi, Noe nu mai vorbea la fel ca ceilalți, nu mai făcea prostiile și nebuniile pe care le făceau ceilalți, au văzut schimbarea și chiar dacă nu au înțeles de ce, cu siguranță că au fost confruntați cu această schimbare.
Lucrul cel mai important însă nu este că l-au văzut oamenii, ci că l-a văzut Dumnezeu: Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni” (Geneza 7:1).
Iată-L din nou pe Dumnezeu uitându-Se pe pământ și în mijlocul oamenilor plini de răutate, a văzut un om neprihănit: pe Noe. Ce lucru extraordinar! Să poată spună și astăzi Dumnezeu de tine și de mine: „M-am uitat și te-am văzut umblând fără prihană înaintea Mea între oamenii din Sânmartin!” Oare, poate El să spună același lucru și despre noi?

b) Noe - un om fără pată

Biblia nu se oprește aici. Tot în versetul 9 citim că Noe era fără pată între cei din vremea lui (v. 9b). Aceasta nu însemna că Noe era fără păcat. Expresia „fără pată” era folosită în legătură cu jertfele care erau aduse la Templu sau la Cortul Întâlnirii și care trebuiau să fie fără cusur.
Cu alte cuvinte, Noe nu avea defecte de caracter vizibile. În mijlocul unei generații care se complăcea în facerea răului, Noe se străduia să facă binele. Între oamenii care iubeau stricăciunea și silnicia, Noe iubea curăția de inimă și pacea. Într-o vreme de întuneric spiritual profund, Noe aprinsese o luminiță care răspândea o dâră de lumină.
Dumnezeu nu disprețuiește niciodată începuturile slabe. El S-a uitat la ceea ce putea deveni Noe, de aceea l-a apreciat atât de mult pentru dorința lui de a face binele și de a trăi în curăție.

c) Noe - un om care umblă cu Dumnezeu

În ultima parte a versetului 9 ni se spune că: Noe umbla cu Dumnezeu. Aici descoperim secretul puterii lui de-a sta în picioare și de a merge înainte.
Cu toate că era considerat un însingurat de către ceilalți oameni pentru alegerea lui de a trăi altfel, Noe nu era singur: el umba cu Dumnezeu.
Secretul eroilor credinței, ai celor ca Enoh, Noe, Ilie, Daniel sau Pavel, este tocmai umblarea lor cu Dumnezeu. Aici este puterea care te ajută să te împotrivești curentului lumii, influențelor lumii, presiunilor din partea lumii: umblarea în fiecare zi cu Dumnezeu.

d) Noe - un om care face tot ce-i poruncește Dumnezeu

Ultimul secret al vieții de biruință a lui Noe îl găsim în versetul 22: Așa a și făcut Noe; a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
Nimic n-a fost prea mult sau prea puțin pentru Noe, din tot ce i-a zis Dumnezeu să facă. Mulți creștini astăzi mumură sau cârtesc atunci când Dumnezeu le cere prin Cuvântul Lui să facă un anumit lucru. Secretul lui Noe a fost disponibilitatea de a face tot ce i s-a cerut, fără murmur și fără regrete.

Se ridică însă o întrebare: se merită? Se merită să fii neprihănir, să trăiești fără pată, să umbli cu Dumnezeu și să faci tot ce-ți cere El în mijlocul unor oameni care nu fac nimic din toate acestea și totuși, continuă să le meargă bine și să se bucurie de viață?
Răspunsul la această dilemă îl găsim în versetul 8: Dar Noe a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu. Termenul „milă” înseamnă să nu capeți ceea ce ai merita. Dumnezeu i-a oferit mila Lui, pentru că i-a văzut viața neprihănită și dorința de a trăi altfel în mijlocul unui neam stricat, și această milă a însemnat salvarea lui și a familiei lui de la moarte.
Când ne uităm la noi astăzi, generația secolului XXI, noi nu vedem oferită doar mila lui Dumnezeu, ci și harul Lui. Noi beneficiem în plus față de Noe de harul care ne-a fost adus prin jertfa Domnului Isus.
Milă și har... Care este răspunsul nostru, în mijlocul unui neam rău, care se strică tot mai mult? Trăim noi la fel ca Noe, chiar mai mult decât atât, pentru că ni s-a dat mai mult decât lui?
Să nu uităm: fiecare generație a răutății își are neprihăniții ei. Dacă nu vrei să fii tu unul dintre ei, Dumnezeu va ridica alții care-I vor duce Numele cu cinste mai departe. Nu uita însă că escaladarea răului vine întotdeauna pe fondul reducerii la tăcere și a lipsei de reacție a sfinților!
Biblia se încheie cu un avertisment dramatic (citește Apocalipsa 22:10-12). Fie ca noi să facem parte din cei care își sfințesc viața și trăiesc în neprihănire! Amin!

Alin Faur

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...USI DE INTERIOR IMPORT GERMANIA, PANOURI SANDWICH...Vezi aici!