Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Beneficiile crizei și pericolele abundenței

Publicat la 2012-01-20 de Traian

Dumnezeu, în general, permite în viața copiilor Săi, atât perioade de criză cât și perioade de abundență. Am constatat lucrul acesta în propria mea experiență, în experiențele altora, cât și în mărturiile scrise.
Istoria lui Israel, istoria lui Iosif, David, Iov, sunt doar câteva exemple elocvente în sensul acesta. Dumnezeu ne trece, prin sănătate și prin boală, prin sărăcie și prin belșug. El permite să gustăm atât dragostea oamenilor cât și ura lor, îngăduie să ne înfructăm atăt din dulceața părtășiei cât și din durerea despărțirii. Uneori ne ridică până la al treilea cer, alteori ne coboară până în valea umbrei morții.
Experiențele prin care ne trece, uneori ne determină să exclamăm ca Petru :,,este bine să fim aici să facem trei colibi’’ iar alteori să gemem ca Iov, gata a blestema chiar și ziua în care ne-am născut. Pavel când a înțeles felul acesta ciudat al lui Dumnezeu de a lucra a exclamat: ,,Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește.’’(Filip.4:12-13)
Întrebarea care se ridică in mintea celui care se frământă cu astfel de lucruri este următoarea: De ce procedează Dumnezeu în felul acesta?...de ce se poartă astfel cu noi? Analizând Cuvântul lui Dumnezeu, vom constata că răspunsul la aceste întrebări este următorul: Dumnezeu ne trece atât prin perioade de criză cât și prin perioade de abundență, pentru că există niște beneficii ale crizei și niște pericole ale abundenței. Scopul Său este să intrăm în posesia beneficiilor care decurg din criză, și să ne păzim de pericolele care decurg din abundență. Chiar dacă momentele de criză sunt neplăcute, beneficiile acumulate în acest timp înclină mai greu în cântar decât neplăcerile produse, și chiar dacă vremurile de abundență sunt plăcute ele ascund întrânsele niste pericole mult mai mari decât plăcerile obținute. Cu alte cuvinte criza poate ascunde in ea o extraordinară abundență, iar abundența poate ascunde în ea o extraordinară criză. Intrăm într-un domeniu in care Dumnezeu știe cel mai bine ce este cu adevărat criză si ce este cu adevărat abundență, si unde simțurile noastre se pot înșela foarte amarnic. Tema asupra careia aș dori să medităm în cele ce urmează se intitulează: Beneficiile crizei și pericolele abundenței. Luând ca referință textul biblic afișat în titlu, vom constata că primele șase versete din capitolul opt tratează beneficiile crizei în viața lui Israel, iar următoarele versete tratează pericolele abundenței tot în viața acestuia. Să le luam pe rând:

    1.Beneficiile crizei. (
Deut.8:1-6)

    De ce a îngăduit Dumnezeu, ca poporul Său Israel să călătorească patruzeci de ani, prin locuri  pustii pline de pericole și de neajunsuri în condiții atât de vitrege? Răspunsul este chiar în textul citat: ,,Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui. Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, și te-a hrănit cu mană pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul.’’ Aceste versete conțin trei beneficii ale crizei în expresiile: să te smerească, să te încerce și să te învețe.

a)Să te smerească.
Smerenia este o trăsătură de căpătâi a caracterului crestin. Doar prin intermediul ei avem acces în grațiile divine, dupăcum zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”(Iacov4:6).Domnul Isus a mărturisit despre Sine că este blând și smerit cu inima, sau cu alte cuvinte că smerenia este trăsătura fundamentală a ființei Sale lăuntrice. Primul păcat care s-a săvârsit în univers a fost mândria, si acesta le-a generat pe toate celelalte. Atât de importantă este smerenia încât ea este prezentată în Biblie ca trăsătura definitorie a divinității si atât de monstruoasă este măndria încât ea este prezentată tot în Cartea sfântă ca trăsătura definitorie a diavolului. Ca suport biblic pentru cele afirmate anterior putem lua Filipeni 2 și Isaia 14, unde ni se relatează smerenia lui Hristos, respectiv căderea lui Lucifer. Deci a fi smerit sau a fi mândru înseamnă a purta în tine esența naturii lui Dumnezeu sau esența naturii diavolului. Situația fiind atât de dramatică,  Dumnezeu va face tot ce-i stă în putință spre a ne dezlipi de mândrie, adică de esența naturii diavolului, și spre a ne contopi cu smerenia, adică esența naturii divine. Este limpede și de la sine înțeles că smerenia se cultivă cel mai bine în vremuri de criză, iar mândria găsește mediul cel mai propice pentru dezvoltare în vremuri de abundență. De aceea ar trebui să ne așteptăm că Dumnezeu ne va trece adesea prin boli, lipsuri, necazuri, probleme spre a ne curăța de tot ce-i diavolesc în noi si spre a ne umple de tot ce-i divin. Din perspectivă divină formarea caracterului nostru după modelul ceresc este de o mai mare însemnătate decât confortul unei bunăstări imediate, iar degradarea acestuia după calapodul iadului este o mai mare pierdere decăt cele produse de niște boli sau niște probleme trecătoare.

b)  Să te încerce.
Testarea este o metodă folosită la scară universală pentru pentru stabilirea performanțelor calitative ale unui produs. În toate sectoarele de activitate ale vieții, se folosesc metode de la cele mai simple până la cele mai sofisticate pentru a determina gradul de siguranță pe care îl putem avea într-un anumit lucru. Am văzut cu ochii mei oameni de la țară testând capacitătile fizice ale unui animal de tracțiune, silindu-l să târască după el o căruță plină cu oameni și împiedecată la cele patru roți. Catargele corăbiilor se confecționau din pomi înalți care erau lăsati înadins ani de zile în bătaia vântului tăindu-se toți pomii deprinprejur cu scopul de a-i ajuta să-și fortifice fibrele spre a se pregăti astfel pentru cumplitele furtuni la care vor trebui să facă față pe mare. Vasele de presiune, precum buteliile, sunt testate de către producător la parametri mult mai ridicați decât cei ai regimului normal de funcționare. În industrie fiecare produs este testat, fiind supus la diferite solicitări mecanice, termice sau electrice. Cine ar avea nesăbuința să urce într-un avion  care n-a fost supus la nici un fel de teste de verificare? Cine ar coborâ la opt mii de metri sub nivelul oceanului cu un submarin despre care nu se știe sigur dacă va rezista  la presiunea exercitată asupra lui? Noi considerăm de bun augur faptul de a testa orice produs înainte de a-l folosi. Dar de ce ni s-ar părea ciudată ideea că si Dumnezeu ar putea proceda la fel cu noi? El de ce nu ne-ar testa performanțele spirituale mai înainte de a ne folosi? De ce ar risca să ne încredințeze responsabilități pe care nu s-a asigurat că putem să le îndeplinim? De ce ar face tocmai El o excepție de la o regulă care ni se pare, chiar și nouă, atât de naturală în toate domeniile existenței?  Întradevăr încercarea este neplăcută datorită suferinței pe care o implică, dar este singura metodă care scoate cel mai bine la iveală valoarea intrinsecă a entității supusă la probă.

c) Să te învețe
Criza are și valoare didactică. Există anumite lecții, pe care nu ni le putem însuși în clasă nici la ora de studiu  biblic, ci doar în încercare. Una din aceste lecții, este că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Câtă vreme avem toate lucrurile cu prisosință suntem în pericolul de a ne înstrăina de Dumnezeu, dar în criză descoperim valoarea de hrană a Cuvântului lui Dumnezeu. În criză descoperim valoarea sufletului, a vieții veșnice, și importanța de a ne preocupa de acestea. În criză trupul, banii, lucrurile materiale, și tot ce se cuprinde în sfera spațio-temporală trec pe locul doi, pentru că fiind primejduite, încrederea noastră în ele se zdruncină din temelii, iar atenția se îndreaptă spre valorile spirituale. Chiar și experiența vieții confirmă faptul că la boală, în necaz, omul are o predispoziție mult mai mare în a-L căuta pe Dumnezeu. Chiar și Solomon ne îndeamnă în Eclesiastul 7:2 :,,  Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta.”

   2) Pericolele abundenței 


,,Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru țara cea bună pe care ți-a dat-o. Vezi să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încît să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui pe care ți le dau azi. Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase,  când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei; care te-a dus în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țîșnească apă din stânca cea mai tare, și care ți-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, și să-ți facă bine apoi. Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea și puterea mânii mele mi-au câștigat aceste bogății.”(Deut.8:10-17) Desprindem din textul biblic citat trei pericole ale abundenței: pericolul de a-L uita pe Dumnezeu, pericolul mândriei, și pericolul încrederii în sine. Să reflectăm puțin asupra fiecăruia dintre ele:

a) Pericolul de a-L uita pe Dumnezeu
.Cea mai mare iluzie a omului este că în viață totul se reduce la: pâraie, izvoare, lacuri, grâu, orz, vii, smochini, rodii, măslini, miere, pâine, fier, aramă, case frumoase, boi, oi, argint, aur, și variantele moderne ale acestora, adică lucruri care se măsoară în euro, cai putere, gigabztes și alte unități de măsură ale lumii contemporane. Mentalitatea generală omenească afirmă că dacă ai din belșug aceste lucruri, te poți declara fericit, iar folosind un termen spiritual, ești binecuvîntat. Această concepție greșită despre fericire, respectiv binecuvântare, îi conferă omului care o atinge o stare de autosuficiență și automulțumire care îl împiedică să se mai gândească la Dumnezeu. Ce să mai aibă a face cu Dumnezeu cineva care are de toate și care simte că nu-i mai lipsește nimic. Însă lucrul care scapă din vedere în acest greșit raționament, este că toate lucrurile pe care le avem, chiar și cele care par mai neânsemnate, sunt o expresie a dragostei lui Dumnezeu. Sănătatea trupului, puterea fizică, căldura soarelui, lumina zilei, odihna nopții, prospețimea aerului, limpezimea apei, ploaia cerului, fertilitatea pământului, dragostea de mamă, edenul familiei, umbra copacilor, farmecul anotimpurilor, ciripitul păsărilor, dulceața fructelor, si lista ar putea continua la nesfârșit, nu sunt o aparitie pur întâmplătoare, ci sunt dovezi ale bunătății lui Dumnezeu, care se înoiește față de noi în fiecare dimineață. Dar mai presus de toate acestea, Dumnezeu ni S-a dăruit pe Sine Însuși, iar toate celelalte lucruri care ne-au fost date nu sunt decât cadrul în care Dumnezeu vrea să ne bucurăm de El. Prezența Sa în viața omului cântărește mai mult decât toate lucrurile din lume, și dacă ar fi să alegi intre a fi bogat și sănătos dar fără Dumnezeu, sau sărac și bolnav dar cu Dumnezeu, atunci este cu mult mai preferabilă calea a doua. Aceasta era si convingerea lui Moise când a exclamat:„Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” Când în vremuri de abundență se întâmplă ca să-L uităm pe Dumnezeu, atunci pentru că ne iubește, El permite să alunecăm într-o   criză doar pentru a ne ajuta să descoperim o și mai mare abundență și anume abundența unei vieți trăite în comuniune cu Dumnezeu. Cei care au gustat cât de bun este Domnul sunt de acord că nimic nu poate fi pus alături cu acest gen de fericire, și crizele vieții sunt doar mici neplăceri în comparație cu catastrofa pierderii legăturii permanente cu cerul.

b) Pericolul mândriei 
Am văzut deja că unul din beneficiile crizei este smerenia. Am observat și cât de importantă este smerenia, pentru că ea este esența naturii divine, iar mândria este esența naturii celui rău. Cadrul cel mai adecvat de germinare a mândriei este abundența. Omului când toate îi merg bine, atunci îi vine pofta să se mândrească. Cănd trupul îi plesnește de sănătate,  tinerețe  si frumusețe, când mintea îi sclipește de agerime, când buzunarele îi sunt doldora de bani, iar sertarele de titluri de proprietate, când toți oamenii se înclină înaintea lui, îi sorb cuvintele de pe buze și sunt nerăbdători sa-i împlinească toate mofturile și capriciile. Atunci firea păcătoasă este gâdilată, orgoliul devine exacerbat, iar omul începe să se simtă deosebit de important, suficient de important încât să înceapă să-i disprețuiască pe cei de lângă el devenind în cele din urmă o brută, un monstru, un prototip al diavolului, o persoană cu care este imposibil de conviețuit. Dumnezeu în bunătatea Sa, cînd constată că suntem gata să cădem în această capcană, permite să treacă peste noi un val de criză în care să ne prăbușim cu fruntea în tărână, ca să ne vedem adevărata ticăloșie și mojicie și să ne pocaim ajungând la starea de smerenie în care ne însușim nu numai favorurile divine ci chiar și natura Sa.

c) Pericolul Încrederii în sine
După ce omul îl uită pe Dumnezeu, după ce se desfătează în conștiența importanței de sine, nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să se așeze el însuși în locul lui Dumnezeu. Omul a fost creat în așa fel încât să se închine unei divinități. Ori dacă Dumnezeul cerului și al pământului a fost alungat, și dacă creatura ajunge la concluzia că propria-i persoană este suficient de importantă pentru a  lua locul  Creatorului, rezultatul va fi exact așa cum îl descrie Pavel în Romani 1:25 ,,căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului” Aceasta este cea mai cumplită formă de idolatrie, închinarea adusă propriei persoane. Textul biblic din Deuteronom  prezintă două forme ale acestui tip de idolatrie. Prima, o găsim în 8:17, în care omul atribuie tăriei sale toate realizările obținute, și ar putea fi numită forma clasică de închinare adusă sinelui. Însă în capitolul 9:4 întâlnim o formă de închinare la propria persoană mult mai subtilă și mai periculoasă decât prima, și ar putea fi numită, varianta care îmbracă formă religioasă. În această formă de închinare la propria persoană, omul recunoaște că Dumnezeu este Cel care îl binecuvintează, dar motivul pentru care o face, este bunătatea și meritele personale deosebite înaintea lui Dumnezeu.. A afirma că Dumnezeu te binecuvintează datorită performanțelor tale personale, nu înseamnă altceva decăt tot idolatrie și încă una și mai mizerabilă, care Îl necinstește și mai mult pe Dumnezeu. Pentru a ne scăpa de acest soi cumplit de păcate, Dumnezeu permite crizei să ne copleșeasă, ca să descoperim că nu avem suficientă putere și înțelepciune spre a ne lua viața în propriile mâini și că cel mai inteligent lucru pe care îl putem face este să I-o încredințam Lui, spre a ne-o conduce.

 În concluzie:
Nu lipsa banilor și a sănătății ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult. Există tragedii și mai mari pe care le-am putea trăi: a-L uita pe Dumnezeu, a fi plini de mîndrie, și a ne încrede în propria persoană, iată adevăratele catastrofe. Deasemenea nu o viață trăită în îmbuibare și îndestulare este dovada adevăratei fericiri. Adevărata fericire constă în a dobândi prin smerenie natura lui Dumnezeu, a fi declarat vrednic, de către El, în urma testului încercării, și a descoperi hrana mai îndestulătoare și mai satisfăcătoare decăt păinea, și anume Cuvăntul lui Dumnezeu.

Mich Vasile

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!