Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Inima omului 1

Publicat la 2012-01-07 de Traian

Această cărticică nu este nouă. Ea a apărut acum vreo 200 de ani pentru prima dată în Franța și a fost o mare binecuvântare pentru mii de suflete. Acuma o lăsăm să apară într-o formă nouă, revizuită, corespunzătoare Cuvântului lui Dumnezeu. Este o oglindă duhovnicească în care oamenii își pot vedea starea sufletească, la fel cum o vede Însuși Dumnezeu. Sunt nenumărați aceia care în această cărticică își recunosc propria lor inimă și prin pocăință și credință în Cristos, au putut primi o altă inimă și un alt Duh.

La citirea acestei cărți, amintește-ți că reprezintă o oglindă în care te poți vedea tu însuți. Păgân, creștin, necredincios sau decăzut, îți poți vedea chipul, așa cum te vede Dumnezeu. La Dumnezeu nu există o privire la fața omului, EL privește inima
Satan este tatăl minciunii, voievodul întunericului și dumnezeul acestei lumi. El se îmbracă într-un înger al luminii și duce în eroare prin aceasta multe suflete. Dar el nu este un înger al luminii, chipul lui este denaturat și mulți nu vor să recunoască adevăratul chip al Satanei. Așa ca în trecut, și astăzi există mulți apostoli și profeți mincinoși care se prefac în apostolii lui Cristos. Aceasta nu e de mirare când însuși Satan s-a prefăcut într-un înger de lumină (2 Corinteni 11:13-14). Diavolul, dumnezeul acestei lumi a orbit simțurile necredincioșilor, așa încât ei nu văd minunăția Evangheliei și claritatea lui Cristos (2 Corinteni 4:4). Toți păcătoșii sunt duhovnicește morți și orbi în fața lui Dumnezeu, după mersul acestei lumi și după voievodul care domnește în văzduh, care în acest timp își are lucrarea în copii necredinței (Efeseni 2:2). Dacă ochii lor nu se vor deschide pentru starea lor pierdută, atunci ei merg pe drumul osândirii. Cel care va spune că nu are păcate, se înșeală pe el însuși (1 Ioan 1:8).

Dacă vei citi aceste rânduri și vei studia imaginile, poți vedea propria ta inimă. Nu interzice luminii lui Dumnezeu să-ți arate adevărata stare a inimii tale. Recunoaște-ți păcatele și nu încerca să ascunzi existența lor, căci Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1:8-10). „Sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1:7b). Ori asculți de Diavol, ori asculți de Dumnezeu. Ori ești un ucenic al păcatului, ori ești un slujitor a lui Dumnezeu. Dacă păcatul guvernează viața ta, nu o ascunde. Strigă la Dumnezeu care e pregătit să te elibereze prin Isus Cristos care a venit în lume pentru a elibera pe păcătoși și pentru a rupe puterea lui Satan pe care acesta o are asupra noastră din cauza păcatelor noastre. EL este Salvatorul nostru. Te afli în fața lui Dumnezeu care îți cunoaște toate secretele, toate gândurile și faptele ascunse. Este imposibil să te ascunzi de Dumnezeu, să Îi ascunzi faptele tale. Căci EL, care a creat urechea noastră, EL să nu audă? Cel care a făcut ochii, El să nu vadă? „Căci Domnul Își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui“ (2 Cronici 16:9). „Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, privește pașii fiecăruia. Nu este nici întunerec, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea“ (Iov 34:21-22).
„Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți“ (Ioan 2:24).„Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea, și în duhul căruia nu este viclenie!” (Psalm 32:1-2). Citește și Psalmul 51.„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11:28).J. R. Gschwend

TABLOUL Nr. 1
INIMA PĂCĂTOSULUI

Acest tablou arată inima unui om din lume, ceea ce numește Biblia „păcătos”; asta înseamnă o inimă condusă de duhul lumii și de dorințele și poftele cărnii. Ăsta este adevăratul tablou al inimii, așa cum Dumnezeu îl vede. Ochii tulburați vorbesc de beție, cum scrie în Proverbe 23:29-33: „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii? Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cind curge roș’ și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic. Ochii ți se vor uita după femeile altora, și inima îți va vorbi prostii”Pe acest prim tablou, vezi inima omului locuită de diferite animale, care reprezintă multe păcate. Pentru că inima este locuința păcatelor noastre. Prin gura profetului Ieremia, DumŹnezeu ne spune: „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Isus Însuși confirmă spunând: „Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, și spurcă pe om“ (Marcu 7:21-23).
Păunul Fiecare admiră frumusețea lui. Aici în inima omului repreŹzintă păcatul trufiei. Lucifer, un fost înger de lumină a lui Dumnezeu, a căzut prin mândria lui și a devenit vrășmașul lui Dumnezeu, Satan (Isaia 14:9-17; Ezechiel 28:12-17). MânŹdria vine din adâncul iadului și se manifestă în diferite feluri. Unii oameni sunt mândri de bogăția lor, creșterea lor bună, înțelŹepciunea lor sau toaletele lor prin care își expun corpul lor fără rușine. Alții se împodobesc cu tot felul de podoabe cum scrie în Isaia 3:17-24. Alții iarăși se mândresc cu strămoșii lor, cu naționalitatea lor, cultura lor, sportul lor, uită însă că în 1 Petru 5:5 scrie: „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”. Dumnezeu urăște mândria și trufia (Proverbe 8:13). „Mândria merge înaintea pieirii și trufia merge înaintea căderii“ (Proverbe 16:18).
Țapul Un animal rău mirositor, plin de poftă și râvnire. El repreŹzintă desfrâul, curvia și preacurvia. Aceste păcate întrece orice măsură în vremurile noastre moderne. Este timpul de pe urmă. Trebuie să fim conștienți de adevărul cuvintelor lui Isus, când a spus cu 2000 de ani în urmă: …”Timpul de pe urmă va fi ca zilele Sodomei și Gomorei”. Acest duh modern al lumii, nu a cuprins numai bărbați și femei, ci a pătruns și în familia creștină, în școli și cercuri studențești. Și anume, această sâmânță a răului este semănată draconic și rafinat prin cinematrografe, teatre și literatură pornografică etc. Și aceea ce Dumnezeu clar numește „păcat” este pur și simplu „moralitate modernă”. Mii de oameni tineri își iau ca exemple pentru viața lor personaje din filme sau romane; o sfârșesc însă cu suferință, rușine și căință. Artiști și artiste care duc o viață desfrânată sunt eroii și eroinele generației de astăzi. Localurile de dans sunt locuri de imoralitate. Însă adevărații eroi sfinți cum îi arată Dumnezeu pe Iosif (Geneza 39:9) nu mai sunt luați ca exemplu. Chiar și cel mai rău păgân din tribul Zulu, nu ezită a condamna la moarte curvarii, iar civilizația noastră, chiar de la eilar putea să învețe ceva, căci în ziua judecății el ne va acuza. Dumnezeu ne spune, să nu ne jucăm cu desfrâul, ci să-l evităm. „Nu știți că cine se lipește de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Căci cei doi se vor face un singur trup. Dar cine se lipește de DomŹnul, este un singur duh cu EL. Fugiți de curvie! Orice alt păcat, care-l face omul, este un păcat săvârșit afară din trup; dar cine curvește, păcătuiește împotriva trupului său. Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?” (1 Corinteni 6:16-19). „Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi“ (1 Corinteni 3:17). Porcul El reprezintă aici beția și necumpătarea. Este un animal murdar care înghite tot ce găsește în drumul său curat sau necurat. Așa face și o inimă păcătoasă. Ea primește tot ce e necurat, orice i se oferă, orice expresie atrăgătoare, orice gând rău, orice literatură sau tablou pornografic. Corpul omeŹnesc care e destinat a fi Templul Dumnezeului Viu, e murdărit cu hrană necurată, obiceuri proaste și patimi. Fumatul stăpânește omenirea ca niciodată. Numai puterea lui Dumnezeu poate să elibereze aceste suflete robite de Satan. Oamenii religioși niciodată nu și-ar permite să fumeze într-o biserică în timpul serviciului divin; ar fi o profanare pentru Casa lui Dumnezeu. Ei nu se gândesc însă că-și profanează trupul, care de fapt e Templul lui Dumnezeu. „Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu, și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu“ (1 Corinteni 3:16-17; 1 Corinteni 6:18-19).Îmbuibarea este de asemenea o urâciune înaintea lui DumŹnezeu. Noi mâncăm pentru a trăi, nu trăim pentru a mânca. Foamea poate fi potolită cu o hrană sănătoasă. Însă pofta nesătulă strigă mereu: „Mai mult, mai mult, dă-mi, dă-mi!” Pofta niciodată nu e sătulă, ea niciodată nu are destul. După Vechiul Testament, bețivii și destrăbălații au fost omorâți cu pietre (Deuteronom 18:21). „Căci bețivul și cel ce se dedă la îmŹbuibare sărăcesc, și ațipirea te face să porți zdrențe“ (Proverbe 23:21). „…cel ce umblă cu cei desfrânați, face rușine tatălui său“ (Proverbe 28:7). Amintește-ți că un anumit om bogat, un destrăbălat, rob al acestei patimi a murit, și și-a ridicat ochii din iad, unde a fost chinuit groaznic. Nu cred că este nevoie să amintesc ce mizerie aduce beția. Este o realitate prea mare ca să se vorbească doar superficial despre ea. Dumnezeu ne spune foarte clar că un bețiv nu va moșteni niciodată Împărăția cerului. Cei ce prepară băuturile tari și cei ce le vând, sunt și ei vinovați, pentru că Dumnezeu spune: „Vai de cei tari când este vorba de băut vin, și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari“ (Isaia 5:22). „Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spuŹmoasă și-l amețești, ca să-i vezi goliciunea“ (Habacuc 2:15). „…Arfa și alăuta, timpanul, flautul și vinul le înveselesc ospețele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mâinilor Lui“ (Isaia 5:12). „Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahi, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpareții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9-10).Păcatele firii pământești ne sunt arătate în Galateni 5:19-21. „Și faptele firii pământești sunt cunoscute, și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum v-am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”. Și „nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă fiți plini de Duh” (Efeseni 5:18).Invitația lui Isus spune: „Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!” (Isaia 55:1). „Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da EU, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preŹface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică“ (Ioan 4:14).
Broasca țestoasă Ea întruchipează lenevia, care amână cea ce trebuie făcut, de pe o zi pe alta, și vrăjitoria. Căci necredința este un păcat al vrăjitoriei. „Poftele leneșului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile“ (Proverbe 21:25-26). Iosua a trebuit să spună copiilor lui Israel: „Nu fiți leneși în recoltarea pământului”. Ființa omenească este foarte nepăsătoare și leneșă pentru moștenirea lucrurilor Dumnezeiești. Isus spune: „Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă“ (Luca 13:24). „Cine caută găsește“ (Luca 11:9). „Împărăția cerurilor se ia cu năvală și ceice dau năvală, pun mâna pe ea“ (Matei 11:12). Lenea duce în spatele ei osândirea și ruina sufletului nostru în privința vindecării. Ne împiedică la rugăciune, ne împiedică să cercetăm conștiincios tainele lui Dumnezeu, și la apucare în stăpânire a bogatelor promisiuni ale lui Dumnezeu. Ea duce la distrugere. Când Dumnezeu îți vorbește și stăruiește să-I dai AZI inima ta, atunci diavolul spune: „Dăi-o numai MÂINE sau în altă zi” care poate nu mai vine de loc. Iar tu mori fără să fi salvat, fără Isus Cristos. Dumnezeu spune: „Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile“ (Evrei 3:7-8). Câți oameni s-au prăpădit deja, deoarece au amânat ziua când se puteau vindeca în Isus, zi care însă nu a mai venit. Ziua de „MÂINE” nu îți aparține ție.Carapacea broaștei țestoase servește multor vrăjitori penŹtru vrăjile lor și arată în acest chip păcatul vrăjitoriei. Fie că e credința în puterile vrajei, sau practica în ghicire, în loc să ne punem toată încrederea în viul Dumnezeu. Mai ales în timpul încercărilor, bolilor sau sărăciei, Sfânta Scriptură ne spune să-L chemăm pe Dumnezeul cel viu. care este pregătit să ne ajute, nu să ne lase în voia unei întâmplări bune sau rele. „Domnul întărește pașii omului, când îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână“ (Psalmul 37:23-24). „Ci Dumnezeu este Cel ce judecă. El scoboară pe unul și înalță pe altul“ (Psalmul 75:7-S). Dumnezeu a dat copiilor lui Israel porunci, cu urmăŹtoarele cuvinte: „Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meșteŹșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; și din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul. Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta“ (Deuteronom 18:10-12). „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii,.uciŹgașii, închinătorii la idoli, și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună!” (Apocalipsa 22:15). „Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vosŹtru“ (Levitic 19:31). „Dacă vi se zice însă: Întrebați pe ceice cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, cari șoptesc și bolŹborosesc, răspundeți: Nu va întreba oare un popor pe DumŹnezeul său? Va întreba el pe cei rnorți pentru cei vii? La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta“ (Isaia 8:19-20).În timp ce citești această cărticică, Dumnezeu vorbește cu tine și te cheamă la căință și să părăsești drumul tău. Dar duhul broaștei țestoase care se află în inima ta îți șoptește în toate felurile să-ți părăsești hotărârea pentru Cristos și se ostenește să-ți umple inima ta cu neîncredere. „Ce vor spune ai mei, prietenii mei, lumea, dacă mă pocăiesc? Ce se va întâmpla dacă nu voi mai putea dansa și dacă nu voi mai participa la distracțiile lumești?” În locul bogăției de nepătruns pe care o avem în Isus; a păcii Lui minunate, a bucuriei Sale de negrăit, minunăția Lui, viața veșnică umplută cu fericire; tu vezi doar lucrurile pe care le-ai părăsit, pe care trebuie să le părăsești dacă Îl primești pe Isus în inima ta. Atunci frica ta de oameni și de moarte te va face un ucenic al Satanei. Isus însă a apărut, pentru că prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavol și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor“ (Evrei 2:14-15). Acest duh care te împinge să-ți amâni legămintul de pe o zi pe alta, îți întărește inima în așa fel, încât devine atât de tare, ca și carapacea broaștei țestoase.
Leopardul este un animal fioros. El reprezintă ura, mânia, proasta disŹpoziție care conduce des inima omenească și duce de multe ori la violență. Tu poți să încerci să-ți stăpânești proasta dispoziție, și îți poate reuși, până când, într-o bună zi, iar îți explodează ca o bombă în tine. Cel mai bun lucru este atunci să o recunoști și să-L rogi pe Isus să te elibereze de această mânie diavolească. „Acum nu vă întristați!” (Geneza 45:5).„Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău“ (Psalmul 37:8). „Furia este fără milă și mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei“ (Proverbe 27:4). „Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrășmășie. de răutate, de clevetire“ (Coloseni 3:8).Sunt mulți oameni care încearcă să-și potolească mânia prin băutură și fumat sau prin a se răzbuna. „Vinul lor este venin de șarpe, este otravă cumplită de aspidă” (Deuteronom 32:33). Răzbunarea este dulce pentru inima păcătoasă, dar Domnul spune: „A Mea este răzbunarea!” Isus spune: „Iubește pe aproapele tău, ca pe tine însuți! Iubește și pe dușmanul tău!” Dumnezeu a promis că ne iartă păcatele, dacă iertăm și noi pe acei care ne-au jignit. Grija excesivă și sensibilitatea ne despart de asemeni de Dumnezeu. Cheful de a începe cearta și de a pune sângele în mișcare se găsește în inima omului. De aceea Isus ne va dărui pacea adevărată în inima noastră, pentru întotdeauna, dacă vrem această pace. Dumnezeu eliŹberează de mânie.  
Șarpele a ademenit-o pe Eva în paradis. El a distrus cea mai frumoasă legătură de armonie cu Dumnezeu. Satana, îngerul cel căzut a fost cuprins de gelozie împotriva lui Adam și Eva, când i-a văzut în armonie deplină cu Dumnezeu și nu cu Lucifer. Din gelozie. Satan, s-a hotărât să distrugă minunata arŹmonie și viața lor cu Dumnezeu, cea ce i-a și reușit. Aceeași gelozie drăcească și același chef locuiește în multe inimi, când văd pe alții fericiți și mulțumiți. „Gelozia este neîndupleŹcată ca locuința morților” (Cântarea Cântărilor 8:6). Ea aduce gânduri rele în inimă și distruge fericirea altora, ea poate duce și la crimă. Acesta este cazul în anumite căsnicii. Este izvorul multor suferințe și invidiei în viața comercială și în alte laturi ale vieții. Chiar și lucrătorii pentru Împărăția lui Dumnezeu, preŹdicatori și preoți, nu sunt imuni la asemenea atacuri. Să facă bine să vegheze, pentru a fi plini de înțelepciune, astfel ca funcția lor să nu fie tulburată de un duh drăcesc, de invidie, dacă Dumnezeu folosește cumva un alt slujitor al Său.
Broasca se hrănește cu pământ și reprezintă dragostea pentru bani și zgârcenia. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Un om zgârcit nu este pregătit să-și deschidă mâna pentru săraci și nenorociți, el încearcă prin mijloace cinstite și necinstite, să-și adune bogățiile acestei lumi, care însă vor fi distruse prin molii și rugină. Isus a spus: „Nu vă strângeți comori pe pământ unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții“ (Matei 6:19). „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră“ (Matei 6:21). Acan și ai săi s-au prăpădit fiindcă au iubit aur, argint, pietre prețioase și haine frumoase (Iosua 7). Iuda Iscarioteanul, ucenicul lui Cristos s-a spânzurat findcă dragostea de bani l-a făcut să-și trădeze stăpânul. Aurul și argintul nu sunt lucruri propriu-zis rele, dar dragostea de bani este periŹculoasă pentru inima omului. Mii de bărbați și femei își ruinează viața prin faptul că dau sume mari de bani în săli de joc sau la curse de cai pentru a se îmbogăți, ca la urmă să piardă tot. Dorința de a se îmbogăți fără multă trudă, duce de multe ori la crimă și sinucidere. Dragostea de bani și zgârcenia merg de multe ori împreună cu dorința de onoare, putere, de exemplu puterea politică, adică puterea de a stăpini peste alții, sau puterea banului pentru a asupri pe cei săraci. Și puterea religioasă care îi face pe oameni să râvnească organizațiile bisericești, și nu pe Dumnezeu. Cei ce fac aceste lucruri, au tupeul să-i condamne pe sfinții lui Dumnezeu, care Îl urmează pe Cristos, dar fără să aparțină vreunei biserici oarecare (Marcu 9:38). Isus a spus: „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui“ (Luca 12:15). Și povestea omului boŹgat: „Țarina unui om bogat rodise. Și el se gândea în sine, și zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile”. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile și toate bunătățile mele. și voi zice sufletului meu: „Suflete ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani: odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule, chiar în noaptea asta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu” (Luca 12:17-21). Și „Ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul său“ (Marcu 8:36). Isus spune: „Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea… nu este viața mai mult decât mâncarea?… Fiindcă toate aceste lucruri neamuŹrile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Pentru că unde este comoara voastră acolo este și inima voastră (Matei 6:19-34 Satana Satana – tatăl minciunii este născocitorul tuturor păcaŹtelor. El stăpânește inima. Isus spune: „Voi aveți de tată pe diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr pentru că în el nu există adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8:44). O minciună nevinovată este la fel de rea ca una grosolană. Există minciuni pe care le spui, le scrii sau le faci. Un fățarnic este un mincinos pentru că se vinde pentru lucruri care nu există. Dumnezeu nu poate minți. „Dacă zicem că avem părtășie cu EL, și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul” (1 Ioan 1:6). „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, uciŹgașii, închinătorii la idoli, și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună“ (Apocalipsa 22:15). „Șase lucruri urăște Domnul: ochi trufași, limbă mincinoasă, mâinile care varsă sânge neviŹnovat, inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău și martorul mincinos care spune minŹciuni“ (Proverbe 6:16-19).
Steaua
arată conștiința din fiecare inimă de om. În acest prim tablou conștiința este neagră, rea și probabil pe adormite din cauza repetatelor și conștientelor păcate. Este orbită și stricată în așa fel încât numai poate judeca nici propriile acțiuni. Această conștiință rea are câteodată liniște, dar este foarte împrăștiată. Ea acuză acolo unde trebuia să se scuze și se scuză acolo unde trebuia să acuze. Duhul însă spune: „În vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărŹnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor“ (1 Timotei 4:1-2). Conștiința rea este în așa fel de parcă ar fi arsă cu un fier înroșit. Credința în Domnul Isus Cristos ne poate elibera de conștiința rea (Evrei 10:22).
Ochiul Domnului vede tot ce se întâmplă în inimă. Nimic nu scapă ochiului Său de foc. De aceea El vede și toate gândurile ascunse și toate intenŹțiile inimii (În aceste tablouri achiul omului corespunde exact cu starea inimii lui).
Micile limbi de foc din jurul inimii
reprezintă dragostea lui Dumnezeu, care înconjoară inima păcătosului. Este adevărat că Dumnezeu urăște păcatul, dar El ne iubește și El nu vrea moartea păcăŹtosului, ci să se pocăiască și să trăiască. Isus a venit pentru a-i elibera pe păcătoși. Bucurie mare este în cer, când un păcătos se căiește. Micile limbi de foc vorbesc și de sângele lui Isus Ghristos, care ne curăță de toate păcatele. „Privește, acesta este Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii”.

Îngerul reprezintă vestitorul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu doŹrește să vorbească cu el care este descurajat de povara păcatului, pentru ca omul să se aplece și să se căiască, apoi lumina și dragostea lui Dumnezeu va putea pătrunde în inima lui.
Porumbelul este simbolul Duhului Sfânt, Duhul Adevărului, care dovedește lumea vinovată în ce privește păcatul. Porumbelul mai este și simbolul dreptății și a judecății. Duhul Sfânt se află aici în afara inimii omului. Nu poate locui în inimia unde mai locuiește păcaŹtul. Dacă acest tablou arată starea inimii tale, atunci nu mai rămâne altceva de făcut decât să strigi la Dumnezeu. DeschideŹ-ți inima și lasă să pătrundă înăuntru lumina Cuvântului Său. „Crede în Domnul Isus Cristos și vei fi mântuit”. Domnul vrea doar să te ajute și să te salveze. El a promis să-ți dea o inimă nouă, un duh nou.

TABLOUL Nr. 2
INIMA CONVINSĂ ȘI DESCHISĂ

Acest tablou reprezintă inima convinsă, care începe să-L caute pe Dumnezeu. Îngerul ține sabia,      Cuvântul lui Dumnezeu, „care este viu și lucrător, mai tăios decât orice sabie cu două tăișuri;   pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii“ (Evrei 4:12). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”… „Moartea este răsplata păcatului”. „Necredincioșii și păcătoșii, partea lor este iazul care arde cu foc și cu pucioasă“ (Apocalipsa 21:8).Îngerul ține în mâna cealaltă un craniu. El amintește păcătosului că toți trebuie să moară. Corpul nostru pe care-l iubim atât de mult, pe care-l îmbrăcăm, îl hrănim, îl înfrumusețăm și îl îngrijim până la idolatrie, moare și se prăpădește, este mâncat de viermi. Dar sufletul și duhul nostru vor trăi veșnic și vor apare într-o zi în fața scaunului judecății lui Dumnezeu.Vedem aici păcătosul care începe să asculte vestea lui Dumnezeu și să-și deschidă inima la iubirea lui Dumnezeu. Duhul Sfânt începe să lumineze inima lui care a fost întunecată de păcat. Lumina lui Dumnezeu pătrunde în Templul Său și gonește toată întunecimea. Diferite animale care reprezintă păcatul sunt alungate. De aceea dragă cititorule, permite lui Isus care este Lumina Lumii să pătrundă în inima ta, pe care o va elibera de toată întunecimea, cum o arată tabloul. Isus spune: „Eu sunt Lumina Lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“ (Ioan 8:12). Niciodată nu vei putea izgoni întunericul prin propria ta putere și înțelepciune. Modul cel mai simplu, mai sigur și mai repede, dar și unicul, pentru a izgoni întunericul este acela de a lăsa lumina să pătrundă în inimă. Luna și stelele luminează puțin întunericul nopții, dar dacă apare soarele atunci dispare întunericul, cât și micile luminițe. Isus este „Soarele dreptății”. Când Isus a intrat în Templul din Ierusalim, atunci El a izgonit pe toți aceia care vindeau acolo: oi, boi, porumbei și a răsturnat masa cămătarilor zicindu-le: „Este scris: Casa Mea se va numi o casă de rugăciune”. „Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari“ (Matei 21:13). Inima ta trebuie să fie un templu a lui Dumnezeu, o casă a Sa. El dorește să locuiască în ea, s-o înfrumusețeze, s-o umple cu Duhul Sfânt, cu dragostea Sa și bucuria Sa. Isus nu a venit doar pentru a ne ierta păcatele, ci El a venit și pentru a ne elibera din puterea și stăpânirea păcatului. „Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi adevărat slobozi“ (Ioan 8:36).

TABLOUL Nr. 3
INIMA PREGĂTITĂ PENTRU CĂINȚĂ


Acest tablou ne arată starea unui păcătos care într-adevăr se supune și se căiește. Își amintește de multele și groaznicele păcate pe care le-a săvârșit și pentru care Isus a murit pe cruce. Când vede crucea pe care îngerul Cuvântului lui Dumnezeu i-o descoperă, i se rupe inima și se căiește din tot sufletul pentru numeroasele lui păcate, de aceea inima lui este tulburată. Când sufletul pregătit de căință își imaginează marea dragoste a lui Dumnezeu care s-a descoperit în Isus Cristos, deodată această dragoste pătrunde în inima lui. El începe să-L înțeleagă pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume să îndepărteze păcatele, fiindcă El Însuși a acceptat să moară în locul nostru pe lemnul blestemului. Într-adevăr Isus Cristos a fost biciuit, a fost încoronat cu spini, mâinile și picioarele Lui au fost găurite de cuie, El a murit pe cruce pentru păcatele noastre, și aceasta mâhnește adânc pe păcătosul căit. Inima este pregătită pentru căință. Când el citește Cuvântul lui Dumnezeu, se vede ca într-o oglindă, și tot mai mult își dă seama cât de mult s-a îndepărtat de Dumnezeu, și cât de mult a călcat sfaturile Lui. Este adine îndurerat, când se călește cu inima în timpul acela Isus se apropie de el. Dragostea și pacea lui Dumnezeu îi umple inima, apoi începe să înțeleagă că: „Sângele lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1:7). „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit“ (Psalm 34:19).


Mai departe Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu“ (Isaia 66:2). Duhul Sfânt îi repetă în șoaptă cuvintele lui Isus: „Fiul meu (fiica mea) du-te în pace, păcatele tale sunt iertate”. Tot privind la cruce, inima pregătită pentru căință vede sângele vărsat de Isus și crede că acesta a fost vărsat personal pentru el. El se simte tot mai mult ușurat de povara păcatelor sale. El recunoaște că Isus a fost bătut pentru păcatele noastre și că a fost rănit pentru faptele noastre. EL a purtat durerile și bolile noastre. Domnul a aruncat toate păcatele noastre asupra LUI (Isaia 53:3).Lumina Duhului Sfânt umple inima care până acuma era pătată și plină de întuneric. „De vor fi păcatele voastre roșii ca purpura, se vor face albe ca lâna“ (Isaia 1:18). „Umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului, este viață și pace“ (Romani 8:6). Inima este deci sigură că oricine crede în El, nu va pieri ci va avea viață veșnică (Ioan 3:16); „căci în EL avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor după bogățiile harului Său“ (Efeseni 1:7). În locul dorințelor păcătoase, au luat loc faptele neprihănirii, dorința de a trăi numai pentru Dumnezeu și de a-I sluji numai Lui „El, care ne-a iubit mai întâi”. Inima pregătită pentru căință în loc să iubească lumea, iubește pe Dumnezeu și lucrurile lui Dumnezeu..În acest tablou, animalele (păcatele) se află în afara inimii acestui om. Totuși Satana nu și-a părăsit bucuros locuința și se uită mânios înapoi în speranța că odată se va întoarce iarăși acolo. De aceea Isus Cristos ne sfătuiește să veghem și să ne rugăm pentru a putea rezista diavolului, ca să plece de la noi

TABLOUL Nr. 4
INIMA PĂCĂTOSULUI MÂNTUIT


Acest tablou arată pe păcătosul mântuit care a găsit pacea desăvârșită și iertarea prin Mântuitorul nostru Isus Cristos. „Departe gândul să mă laud cu altceva, decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos în care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume“ (Galateni 6:14).Isus a murit pe cruce pentru ca noi „fiind morți față de păcat, să trăim pentru neprihănire“ (1 Petru 2:24). Eu însă spun: „Umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești“ (Galateni 5:16). Iar în Galateni 5:25 ne spune: „Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul”. În acest tablou mai putem vedea și stâlpul de care a fost legat Isus după ce a fost dezbrăcat. Mai departe putem vedea biciul și nuielele cu care L-au bătut groaznic. „Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți”. Irod și oamenii lui L-au badjocorit, L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. „Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie de bambus în mâna dreaptă. Apoi îngenunchiau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: „Plecăciune, împăratul iudeilor! Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească”.Există mulți creștini, care sunt numai cu numele. Ei se roagă în biserică, iau cina, cântă cântece bisericești, iar în același timp răstignesc pe Mântuitorul tot mai mult prin răutatea lor. „Nu orișicine-Mi zice: Doamne, Doamnei va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri…” (Matei 7:21-27). În acest tablou mai găsim și punga lui luda, care L-a trădat pe stăpânul său pentru 30 de arginți, deoarece dragostea de bani i-a cuprins inima și i-a întunecat mintea. Lanterne și lanțurile ne arată cum în noaptea aceea Isus a fost prins de soldați. Zarurile ne arată că soldații au tras la sorți pentru hainele Lui, ceea ce-a împlinit Scriptura după cum spune profetul: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorți“ (Matei 27:35). I-au luat lui Isus totul. L-au lepădat și I-au spus: „Nu vrem ca acest om să domnească peste noi”.Oamenii doresc toate binecuvântările lui Dumnezeu, soare și ploaie, dar nu vor să se pună sub unica autoritate a lui Dumnezeu. Sunt oameni pentru care Dumnezeu există numai în timp de nevoi și suferințe.Soldații I-au străpuns coasta cu o suliță și imediat a țâșnit sânge și apă. Înainte de cânta cocoșul, Petru s-a lepădat de trei ori de Isus, înaintea unei slujnice; mai târziu însă s-a căit și a plâns cu amar. Recunoști tu pe Isus în cuvânt și în purtarea ta? Ai tu frică de oameni, gândește-te la cuvântul Domnului: „De aceea pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri, dar orișicine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri“ (Matei 10:32-33). Isus a mai spus: „Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după mine, nu este vrednic de mine“ (Matei 10:38).Fericit este acela care stă pe stânca „ISUS”

TABLOUL Nr. 5
TEMPLUL LUI DUMNEZEU

În tabloul al 5-lea vedem inima curățită și vindecată în harul și mila lui Dumnezeu a păcătosului mântuit. Într-adevăr, această inimă a devenit Templul lui Dumnezeu, Locuința lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt după făgăduința lui Isus. „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el“ (Ioan 14:23). Prin Isus Cristos, Dumnezeu Tatăl ne iubește și ne binecuvântează îndreptându-ne.Această inimă este deci Templul lui Dumnezeu. Toate animalele au fost izgonite. În locul lor vedem acolo Duhul Sfânt, Duhul Adevărului. Acolo unde își avea locul faptele firii pâmântești, acum se arată roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia”. El este acum într-adevăr o mlădiță în via Isus Cristos și această mlădiță aduce fructe. Secretul acestui produs de roade este râmânerea în Cristos și în Cuvântul Lui (Ioan 15:1-10). Deoarece este plin de Duh Sfânt, are puterea să învingă firea pământească și dorințele ei, are puterea să răstignească pe omul cel vechi. Acum el nu mai trăiește după gusturile lumii, ci el trăiește în nădejdea căci: „credința este victoria care a învins lumea”. Acum el trăiește în speranța vie a venirii Domnului Isus Cristos. Trăiește în și prin dragostea lui Dumnezeu care este nesfârșită. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5:8). Împăratul David, cu toate victoriile externe asupra dușmanilor săi, știa că cea mai mare bătălie se dă în inima lui. În fața slăbiciunii sale interne, el se ruga: „Dă-mi Doamne iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijinește-mă cu un duh de bunăvoință“ (Psalmul 51:12).

Nimeni nu poate să-și curețe singur inima, nimeni nu-și poate face în interior o inimă curată. Dacă cineva se pleacă serios în fața lui Dumnezeu – ca David -și Îl roagă pe EL să-i dea o inimă nouă, atunci Dumnezeu într-adevăr îi dă o nouă înfățișare. Dumnezeu nu vrea să lipească propriile noastre zdrențe și haine rupte de dreptate El nu dorește nici promisiunea noastră zadarnică, cum că vom face din inima noastră o locuință bună pentru Dumnezeu. – NU! El, vrea să ne ajute pentru că a dat El Însuși o bună făgăduință: „Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curați de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un Duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne”. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele” (Ezechiel 36:25-27). Dumnezeu a confirmat această promisiune în Noul Testament și l-a pecetluit cu sângele lui Isus Cristos.
În acest tablou vedem iarăși că apare îngerul. Îngerii sunt ființele slujitoare pentru aceia de pe pământ care vor moșteni viața veșnică, sunt ființe cerești care au porunca să se așeze în jurul acelora care au frică de Dumnezeu (Psalmul 34:8; Psalmul 91; Daniel 6:22; Matei 2:13; Faptele apostolilor 5:19; 12:7-10).Diavolul este vizibil și în acest tablou. El stă aproape de inimă, stă la pândă și așteaptă momentul potrivit să se întoarcă iarăși în locuința lui. De aceea apostolul ne îndeamnă: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită“ (1 Petru 5:8). Satana de multe ori se preface într-un înger de lumină „până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși“ (Matei 24:24). „Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi“ (Iacov 4:7).

TABLOUL Nr. 6
INIMA ÎNCERCATĂ ȘI ÎMPĂRȚITĂ

 

Tabloul șase este tristul tablou al unui decăzut. Unul din ochii lui este închis, căci i-a adormit conștiința în viața lui. Celălalt ochi se uită obraznic și face curte lumii. Interiorul lui s-a întunecat și în ochii lui suferințele comune cu Cristos, abia de mai sunt vizibile. El este înconjurat de încercări cărora nu le opune rezistență, în loc să lupte împotriva lor. În loc să asculte de glasul lui Dumnezeu își apleacă urechea, la propunerile și promisiunile șirete ale corupătorului. Este posibil ca inima împărțită să se mai ducă și la biserică ca să-și ascundă dragostea pentru lume cu o haină religioasă, în timp ce dragostea lui Dumnezeu se răcește. Mintea lui este împărțită în mai multe păreri, începe să simpatizeze cu lumea și totuși susține că iubește pe Dumnezeu.
Steaua (conștiința lui) e tulbure. El nu-și mai duce crucea bucuros pentru că i-a devenit o povară nedorită. Credința lui se clatină, încetează să mai fie în comuniune cu Dumnezeu, în rugăciune, iar poziția inimii lui față de Dumnezeu este nepăsătoare și lașă. El face tot mai mult loc ispititorului care stă la pândă lângă inima lui. Inima împărțită se bucură mai mult de societatea lumii decât în cercul adevăraților credincioși.
Mândria – duhul păunului, încearcă să pătrundă în inimă. Inima împărțită probabil că a uitat cum a fost salvat prin har, a uitat cum a fost pe drumul mântuirii și cum astăzi a devenit un sfânt mândru. Beția bate la ușă și vrea să intre. Aceasta se întâmplă deseori (foarte nevinovat). De exemplu: dacă inima împărțită se întâlnește cu prieteni lumești la o petrecere și acolo se rușinează să fie ținut ca un om cuminte, timid și nesociabil, atunci diavolul îi șoptește la ureche că această unică ocazie în viața lui socială, nu trebuie s-o piardă. Dorințele cărnii se fac observate, începe să facă observații (judecăți) cu două înțelesuri, vizitează locuri de plăceri și se lasă convins de adversar că așa e firea omenească – „a gusta nu e păcat”. Este adevărat că nu putem face nimic când păsările necurățeniei și ale gândurilor rele se rotesc deasupra capetelor noastre, dar noi suntem de judecat dacă le dăm voie să-și facă cuib în inimile noastre și să-și efectueze lucrurile rele acolo. Dacă dăm diavolului degetul mic, nu se va liniști până nu va stăpâni toată mâna în așa fel, încât să ne tragă în focul iadului și sufletul și duhul. De aceea Dumnezeu ne avertizează frumos să ocolim poftele tinereții și să nu ne jucăm cu păcatul ori de unde ar veni el. Trebuie să ne refugiem în Isus.Omul care în acest al 6-lea tablou înțeapă inima cu un cuțit reprezintă un batjocoritor și un adversar al creștinismului. Mulți oameni de acest fel cu buzele lor batjocoritoare și limbile lor mincinoase, rănesc și găuresc inimile credincioșilor, iar inima impărțită nu poate rezista la asemenea atacuri.
Credinciosul cu inima împărțită începe să aibă frică mai mult de oameni decât de Dumnezeu. Frica de ce vor spune și ce vor gândi oamenii despre el, rezultă sclavie și îndepărtare de la Dumnezeu. Proasta dispoziție și mânia se descoperă când apar greutăți și dezamăgiri și încerarcă să pătrundă în inimă. Respingătorul șarpe al geloziei apare când alții sunt mai fericiți și au mai mult succes decât el. Dacă primește intrare în cea mai mică crăpătură a inimii, atunci ușa e deschisă pentru ură, mândrie și pentru toate celelalte păcate.
Este atât de ușor să lăsăm în inima noastră duhul banului, dacă nu ascultăm de sfatul Domnului nostru Isus Cristos. El spune: „Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită“ (Matei 26:41). În 1 Corinteni 10:12 ne spune: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”. „Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului“ (Efeseni 6:11-18).

TABLOUL Nr. 7
INIMA DECĂZUTĂ ȘI ÎMPIETRITĂ

Acest tablou ne arată starea unui decăzut. Acest om a fost luminat, a gustat din harul lui Dumnezeu. A fost părtaș Duhului Sfânt, dar care s-a îndepărtat de calea cea bună. Tabloul mai arată și starea unei persoane care nu s-a căit niciodată sau care nu s-a pocăit niciodată, cu toate că i s-a descoperit și i s-a spus despre adevărul Evangheliei și Vestea cea bună.Un om care își împietrește inima când Dumnezeu îl cheamă, devine tot mai rău, cu toate strădaniile lui de îmbunătățire. Isus Însuși a descris starea unui decăzut în Luca 11:24-26: „Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă și caută odihnă. Fiindcă n-o găsește, zice: ”Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieșit”. Și când vine, o găsește măturată și împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se așează în ea, și starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea ca cea dintâi”.În 2 Petru 2:22 ni se spune: „Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: Câinele s-a întors la ce vărsare și scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă”. Aceste locuri din Biblie arată clar starea inimii unui decăzut sau a unui suflet lipsit de căință.

Păcatul, cu toată puterea lui de înșelătorie, s-a reîntors pentru a-și face din nou cuib în această inimă să o stăpânească iarăși. Chiar și fața acestui om este până la un anumit grad expresia inimii sale. Duhul Sfânt, acest blând porumbel, este silit să părăsească această inimă, căci Duhul Sfânt și păcătosul nu pot trăi împreună. Inima nu poate fi în același timp Templul lui Dumnezeu și locuința lui Satan. Îngerul, care simbolizează vestea cuvântului lui Dumnezeu, se îndepărtează și el trist privind înapoi în speranța că acest om se va mai pleca și se va mai căi, cum a făcut-o fiul pierdut (Luca 15:16-18). „….mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. Și-a venit în fire și-a zis: Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău”… Tatăl, care și-a văzut fiul căit, l-a iertat și l-a primit, apoi l-a îmbrăcat și l-a hrănit.
În acest tablou nu vedem nimic care exprimă o căință adâncă, adevărată. Acest om nu caută fața lui Dumnezeu, iertarea la picioarele lui Isus. Această conștiință de om este tocită, adormită. Omul acesta are urechi, dar nu aude glasul stăruitor a lui Isus. El are ochi, dar nu poate să vadă adâncimea iadului care se deschide sub picioarele lui. Nici nu-i mai e rușiae că persistă în păcat. Diavolul conduce în inima lui. El a pus stăpânire pe centrul inimi sale. S-ar putea ca acest om să mai aibă figura unui om religios, ca un mormânt văruit… „Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca niște morminte văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele morților și orice fel de necurățenie“ (Matei 23:27).Tatăl minciunii (diavolul) ia acum locul duhului adevărului. Fiecare animal, fiecare păcat este condus de un demon, de un duh necurat, care ține în stăpânire inima. Deși ar vrea să se elibereze de acești călăi „comuni”, ei îl țin legat în lanțuri. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. „Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfințit, și va batjocori pe Duhul Harului?” (Evrei 10:28-29). Citește și 2 Petru 2:1-4.Dacă acest tablou corespunde cumva cu starea inima tale, atunci dragă prietene, strigă fără șovăire către Dumnezeu. EL poate și vrea să-ți ierte toate păcatele tale, dacă tu vii cinstit la El și te căiești. Vino la El, cum a venit și leprosul care i-a spus: „Dacă vrei, poți să mă curățești”. Isus i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit“ (Marcu 1:40-41). Dar dacă continui să-ți împietrești inima și dacă mai accepți întunericul în locul luminii, atunci nu mai este speranță pentru tine, nici ajutor, deoarece tu alegi moartea în locul vieții. „Fiindcă plata păcatului este moartea“ (Romani 6:23).

#XAhUoJ66MNO
Inima e inima.Sufletul e...altceva.Inima e cea care ne da patimile,pasiunile,ne face sa ne peeidrm mintile si sa cadem in cap,sa fim proaste si sa ne lasam mintite,dar si sa mintim.Iar o femeie nu stie sa minta decat cu M mare.Sufletul...cu Sufletul e putin altfel.....

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...CASE DE MARCAT , COPIATOARE, MULTIFUNCTIONALE...Vezi aici!