Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Cum le putem transmite copiiilor nostrii credinta

Publicat la 2012-01-03 de Traian


„Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâni, și să-ți  fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale” Deuteronom 6.6


În principiu, noi nu putem da mai departe decât ceea ce noi înșine posedăm. Nu e posibil să vorbim cu copiii despre credința în Domnul Isus Cristos, dacă nu avem noi înșine viață din Dumnezeu. Prin vorbirea și faptele noastre le transmitem mai departe ceea ce gândim noi înșine despre Dumnezeu. Dacă ei observă că, în orice situație, noi ne adresăm Lui plini de încredere, îl rugăm și-l mulțumim, își vor da seama că El este demn de încredere. Nu contează ca, în primul rând, să-i predăm copilului lecții de etică creștină, ci să-l facem să înțeleagă că omul este o creație, iar noi, părinții lui, acceptăm autoritatea Creatorului asupra vieților noastre.

Este important ce fel de imagine despre Dumnezeu transmitem copiilor. Este El numai un Dumnezeu care mustră, care privește cu ochi vigilenți dacă ei fac ceva greșit pentru ca apoi să-i pedepsească, sau îl experimentează ei, prin mărturia părinților, ca pe un Tată care nu le vrea decât binele? Noi avem răspunderea de a arăta copiilor noștri dragostea fără margini a Tatălui ceresc. Această dragoste o vor înțelege abia când propria noastră dragoste față de ei va oglindi ceva din harul lui Dumnezeu.

Acest Tată iubitor este totodată Domnul întregii creații și al vieții noastre. De aceea El are și autoritatea și dreptul de a cere ascultare din partea făpturilor Sale. Noi nu le dăruim copiilor doar dragostea noastră, ci le pretindem și ascultare, fiindcă este spre binele lor și al celorlalți. De aceea este important să le transmitem copiilor noștri ambele aspecte ale naturii lui Dumnezeu: dragostea și autoritatea.

Educația creștină nu se limitează numai la rugăciunea de la masă, la cea de seara înainte de culcare și la ora de școală duminicală. Credința noastră trebuie să se manifeste în discuții, acțiuni și aprecieri în toate problemele vieții. Copiii au un simț aparte pentru a aprecia cât anume cred părinții lor din ceea ce predică.

Sigur că așa se întâmplă: copilul mic preia pur și simplu credința părinților. El se confruntă cu deciziile acestora și în primii ani este de acord cu ele fără să le critice. Noi avem însărcinarea să-i confruntăm pe copiii noștri cu pretenția lui Dumnezeu în privința vieții lor și să le explicăm Cuvântul lui Dumnezeu; dar va veni clipa în care, după ce vor crește, vor examina ceea ce i s-a transmis și vor trebui să se decidă în mod responsabil pentru o viață cu sau fără Dumnezeu. Dintr-o credință la mâna a doua vor trebui să treacă la o credință personală, la prima mână. Copiii, când -potrivit vârstei - vor fi în stare, trebuie să aibă șansa de a rosti o sentință cu privire la ei înșiși. Numai astfel devin din imitatori urmași sau chiar oameni care aleg o altă cale și care sunt conștienți de consecințele acestei alegeri.

Ne este mereu dat să vedem tineri care fuseseră crescuți în familii creștine, mergând pe căile lor proprii. Motivul nu trebuie căutat întotdeauna în faptul că ei nu au avut niște exemple bune ale unei vieți cu Dumnezeu. Uneori ispitele, atracțiile din direcția opusă sunt atât de mari, încât ei cred că o viață de urmaș al lui Cristos ar ciunti și îngusta propria lor personalitate.

Mulți părinți creștini neglijează totodată să ofere răspunsuri întemeiate și ferme la problemele cu care copiii lor se confruntă la școală. Aproape în fiecare școală este predată evoluția ca realitate. Este de datoria noastră ca părinți să ne confruntăm cu aceste probleme, pentru ca astfel copiii noștri să nu aibă impresia că lucrurile scrise în Biblie nu rezistă din punct de vedere științific și sunt învechite, în felul acesta sunt semănate îndoieli și Cuvântul lui Dumnezeu este pus la îndoială și în alte domenii. Expresii precum: "Stă scris în Biblie și de aceea este așa", sunt de fapt corecte, însă de prea puțin ajutor unui tânăr care își pune diferite întrebări. Noi trebuie să deconectăm fie rațiunea, fie inteligența pentru a crede. Credința nu este doar o simplă considerare a unui anumit aspect ca fiind adevărat, ci o încredere în ceea ce spune Dumnezeu, încrederea este de fapt o problemă de inimă, calea însă trece prin intelect. Dumnezeu nu ne cere să ne maltratăm rațiunea, în creațiunea Sa observăm logică, înțelepciune și un plan foarte precis. Cum să capete copiii noștri încredere în El, dacă nu suntem noi înșine adânc convinși de seriozitatea Cuvântului Său și nici nu putem explica acest lucru? Cum să venim în întâmpinarea fricii copilărești, dacă nu suntem convinși că El și nu întâmplarea guvernează universul?

În familia noastră, copiii știau deja că noi eram gata să venim cu argumente în întâmpinarea celor susținute la școală de profesori precum că lumea a apărut la întâmplare. Ei n-au avut niciodată impresia că nouă ne-ar fi teamă de o confruntare. Am încercat cu exemple să le dăm răspunsuri pe care să le înțeleagă, le-am explicat unde teoria evoluției nu poate găsi nici o explicație și unde ascunde faptele care vorbesc în favoarea creației. Le dădeam articole sau cărți pentru profesorii respectivi sau căutam să discutăm noi înșine cu ei. Nici unul dintre cei patru copii ai noștri nu avea îndoieli în privința problemei acesteia, nici măcar la vârsta liceului. Pe baza faptelor incontestabile ajunseseră la convingerea că este nevoie de o credință mult mai mare pentru a accepta teoria evoluției decât ceea ce ne spune Biblia despre creație.

Specialiștii sunt unanimi când afirmă că vârsta preșcolară, deci în special cel de-al șaselea an de viață, este de o importanță hotărâtoare pentru ceea ce copilul va crede mai târziu. Până acum el a crezut pur și simplu fiindcă așa l-au învățat părinții. Dar acum începe el însuși să întrebe și să-și dezvolte părerile. Desigur, educația spirituală nu începe abia în acest moment. Eu însămi îmi amintesc foarte exact această vârstă și ce întrebări despre Dumnezeu mă mișcau, îmi plăcea să merg la școala duminicală și îmi făceam diferite gânduri: "Cum de sunt chiar așa cum sunt? Unde am fost înainte de a fi? Unde voi fi când voi muri? Unde este cerul? Să mă rog lui Dumnezeu sau lui Isus? Dacă sapă cineva o groapă adâncă, va ieși din ea diavolul? Cum e să fii mort?" Nu întotdeauna un copil formulează aceste gânduri, dar asta nu înseamnă că el nu reflectează. Ar fi naiv să se creadă că durerea, boala și moartea pot fi ținute departe de copii, considerându-le lucruri despre care nu se poate vorbi. Copilul își face oricum griji când bătrâna din vecini moare, un prieten de joacă devine victima unui accident sau când părinții unei prietene vor divorța.

Copilul cel mai mare al prietenilor noștri suferea mult din cauza fricii. Lucruri care pentru noi, adulții, erau de neînțeles, îl speriau pe cel mic, mai ales fiindcă el crescuse într-un mediu înconjurat numai de dragoste. Osteneala părinților pleca de la dorința de a-l ajuta în permanență pe copil să se adreseze plin de încredere Tatălui ceresc, care este mai puternic decât tot ceea ce inspiră teamă și astfel, împreună cu El, să se opună plini de încredere sentimentului fricii. Mă mișca întotdeauna profund când băiatul acesta își dorea mereu în timpul programului din biserică o anumită cântare: "Isus este un Salvator puternic." Copilul experimentase atât de fraged în mod personal acest adevăr și se eliberase astfel de multe din temerile sale iraționale.

Copiii pun uneori atâtea întrebări încât îi obosesc pe părinți. Lucrul acesta poate exaspera pe cineva, devenind chiar o povară. Dar ar trebui să ne facem în permanență timp să răspundem la orice fel de întrebări, chiar dacă ni se par naive, pentru a-i dovedi astfel copilului că îl luăm în serios.

În primii ani de viață ai copiilor noștri toate astea se petreceau mai ales seara în pat înainte de culcare, iar mai târziu la ora de părtășie de după cină. Există în prezent atâtea Biblii pentru copii, cărți ilustrate, casete și povestiri captivante pe piața de carte creștină, încât aflăm un mare ajutor în ostenelile noastre în vederea unei educații creștine. Mă întristează când văd cât de puțin sunt folosite aceste posibilități, în multe camere ale copiilor se găsesc teacuri de reviste cu benzi desenate, precum cele cu Micky Mouse (pe care le citeam și eu cu plăcere în copilărie), însă doar câteva casete și cărți creștine. "Copiii noștri nu citesc" - se ripostează tot mai des. Aceasta este într-adevăr o problemă. Televizorul este cu siguranță una din marile piedici. Te face pasiv. Când copilul începe să învețe să citească, trebuie să depună la început multă osteneală. El se concentrează atât de mult asupra fiecărui cuvânt în parte, încât, dacă nu este foarte simplu, conținutul îi scapă. Cu copiii mei foloseam un mic truc pentru a-i determina să citească: le citeam dintr-o carte și mă opream într-un loc captivant pentru a continua în ziua următoare sau ceva mai târziu. Uneori ei nu mai rezistau să aștepte fiindcă vroiau să știe cum avea să se sfârșească totul și puneau ei înșiși mâna pe carte să citească. Toți cei patru copii ai noștri citeau mult, celor trei fete ale noastre le plăcea chiar foarte mult să citească cu voce tare.

James Dobson, care trece drept cel mai bun consilier familial creștin din SUA, a făcut cunoscut un program de educație creștină, care conține un șir de scopuri care mi se par esențiale:

Conceptul 1: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta." (Marcu 12:30)

1. Învață copilul dvs. să cunoască dragostea lui Dumnezeu prin dragostea, ocrotirea și harul părinților săi? (Acest punct este cel mai important!)
2. Învață el să vorbească despre Domnul și să-L cuprindă în gândurile și planurile lui?
3. Învață el să ceară ajutor din partea lui Isus, întotdeauna când este speriat, când îi este frică sau când e singur?
4. Învață el să citească Biblia?
5. Învață să se roage?
6. Învață el însemnătatea credinței și încrederii?
7. Învață el să cunoască bucuria unei atitudini creștine față de viață?
8. Învață el să cunoască minunea nașterii și învierii lui Isus?

Conceptul 2: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți." (Marcu 12:31)

1. Învață copilul dvs. să înțeleagă sentimentele altora și să simtă împreună cu ei?
2. Învață el să nu fie egoist și plin de pretenții?
3. Învață el să împartă cu alții?
4. Învață el să nu împrăștie zvonuri și să nu-i critice pe ceilalți?
5. Învață el să se accepte așa cum este?

Conceptul 3: "Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu." (Psalmul 143:10)

1. Învață copilul dvs. să asculte de părinți, ca pregătire pentru ascultarea sa ulterioară de Dumnezeu? (Acesta este punctul cel mai important!)
2. Învață el să se poarte cuviincios în biserică, în comunitate?
3. Învață el să cunoască ambele aspecte ale naturii lui Dumnezeu: dragostea și dreptatea?
4. Învață el că există multe forme ale autorității pline de bunătate, în fața cărora trebuie să se supună?
5. Învață el însemnătatea păcatului și consecințele sale inevitabile?

Conceptul 4: "Teme-te de Dumnezeu și ține poruncile Lui; aceasta este datoria oricărui om." (Eclesiastul 12:13)

1. Învață el să iubească adevărul și să fie sincer?
2. Învață el lipsa relativă de importanță a materialismului?
3. Învață el importanța familiei creștine și încrederea în ea, dorită de Dumnezeu?
4. Învață el să asculte de propria conștiință și s-o urmeze?

Conceptul 5: "Roada duhului, dimpotrivă, este... stăpânirea de sine." (Galateni 5:22-23)

1. Învață copilul dvs. să dea o parte din banii săi de buzunar (și chiar alți bani) lui Dumnezeu?
2. Învață el să-și controleze impulsurile?
3. Învață el să lucreze și să poarte răspunderi?
4. Învață el marea deosebire dintre autoevaluare și mândria egoistă?
5. Învață el să se încline plin de respect în fața Dumnezeului universului?

Sintetizând putem spune: Primii șapte ani ar trebui să-l pregătească pe copil pentru ca într-o zi să poată spune: "Doamne, iată-mă, trimite-mă!"

Yvonne Schwengeler

#Pi2bAWNHFoS
Ce ziceti de un pcoreit pe mai multe bloguri care sa se numeasca:"Foreign Books Challenge"?M-am gandit ca blogurile care vor sa participe sa selecteze cate 10 carti din strainatate a caror drepturi sa nu fi fost achizitonate in Romania.Perioada de desfasurare o vom stabili ulterior in functie de numarul blogurilor participante.Putem convinge astfel editurile din Romania sa achizitioneze cele trei carti finaliste.Va place ideea?Intra pe We love books si inscrie-te!!!62 a

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOTO, SCUTERE, ATV-URI, ACCESORII...Vezi aici!