Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Taina Intruparii

Publicat la 2011-12-24 de Traian

Adevărata istorie a Crăciunului

    Nașterea Domnului Iisus Christos este unul dintre evenimentele marcante ale istoriei omenirii. Celebrată de Crăciun, de unii cu emoție, de alții cu indiferență, de cele mai multe ori sărbătoarea pierde din vedere Personajul principal. Semnificațiile religioase rămân în umbră, în timp ce dimensiunile comerciale sunt urmărite cu orice preț.

    Un sondaj realizat în România, în decembrie 2008, pe un eșantion de 400 de respondenți din mediul urban, evidenția faptul că prea puțini oameni asociază direct Crăciunul cu nașterea Fiului lui Dumnezeu. La întrebarea: „Care este primul lucru care vă vine în minte atunci când vă gândiți la Crăciun?", 24% dintre respondenți au menționat bradul sau mirosul de brad, 15,6% au amintit familia sau armonia din familie, în timp ce un procent nesemnificativ, de numai 2%, s-au referit la nașterea Domnului Iisus Christos. S-a constatat totuși că, în momentul în care aspectul religios al sărbătorii a fost indus printr-o întrebare secundară, 76,1% dintre respondenți și-au amintit de semnificația religioasă a Crăciunului.


    Crăciunul rămâne o sărbătoare importantă pentru români, însă concluzia sondajului[1] a fost că românii nu mai consideră această sărbătoare drept una religioasă.

De ce 25 decembrie?

    Crăciunul este celebrat anual în data de 25 decembrie. Este acceptat însă faptul că nu se cunoaște data exactă a nașterii lui Iisus. Evangheliștii Noului Testament au relatat despre nașterea Mântuitorului fără a menționa o dată anume, iar Biserica primului secol creștin nu a sărbătorit nașterea Domnului. Începând cu secolul al II-lea d.Ch., scriitorii creștini au vorbit despre data probabilă a nașterii lui Iisus, fără a o considera sărbătoare. Părerile au fost însă împărțite, unii optând pentru data de 20 mai, alții pentru 29 martie (prin corelație cu Paștele iudeilor) sau 29 septembrie (prin asociere cu vechea Sărbătoare a Corturilor). La începutul secolului al II-lea d.Ch., episcopul Telesphorus, conducător al Bisericii din Apus, ar fi susținut că serviciul bisericesc pentru celebrarea nașterii lui Iisus ar trebui să aibă loc în luna decembrie. Nu există însă dovezi convingătoare în această privință[2] . În primele trei secole ale istoriei bisericii, creștinii au celebrat nașterea Mântuitorului în diverse zile ale anului.

 

    Împăratul roman Aurelian (214-275 d.Ch.) proclama, în 274, data de 25 decembrie drept „Dies Natalis Solis Invicti" (ziua de naștere a Soarelui neînvins). Festivalul era dedicat soarelui invincibil,fiind promovat în tot imperiul[3] . Apoi, în anul 320 d.Ch., Papa Iulius, episcop al Romei (337-352), a făcut primul pas spre oficializarea sărbătoririi nașterii Domnului în data de 25 decembrie. Odată cu creștinarea împăratului Constantin și proclamarea creștinismului ca religie oficială, a început un proces de asimilare a vechilor credințe păgâne, multe sărbători fiind absorbite în creștinism. Sărbătorile de iarnă, care se întind pe două săptămâni (24 decembrie-6 ianuarie), s-au suprapus cu sărbătorile antice prin care era onorată întoarcerea Soarelui la solstițiul de iarnă, Saturnaliile romane (17-23 decembrie) și cu sărbătoarea zeului Mithra (25 decembrie). Saturnalia era un festival al secerișului, a cărui dată varia în fiecare an, între 17 și 23 decembrie, fiind o ocazie pentru desfrâu și petreceri în exces.


    Treptat, data de 25 decembrie a devenit o sărbătoare de referință. Împăratul francilor, Carol cel Mare (742-814 d.Ch.), a fost încoronat de către Papa Leon al III-lea ca Imperator Augustus al Sfântului Imperiu Roman chiar pe 25 decembrie 800 d.Ch. Împărați și personalități influente din diferite epoci ale erei creștine aveau să confirme existența unei sărbători dedicate nașterii Mântuitorului. Au existat și cazuri în care sărbătoarea Crăciunului a fost interzisă. De pildă, Oliver Cromwell a interzis în Anglia sărbătoarea nașterii lui Iisus prin așa-numitele „Legi Albastre", între 1647-1660. El s-a opus tradițiilor care însoțeau Crăciunul și le-a considerat imorale. În anul 1660 a fost înlăturat de la putere și legea care interzicea sărbătorirea Crăciunului a fost abolită. De asemenea, în timpul mișcărilor de trezire religioasă au existat creștini care s-au opus acestei sărbători. Puritanii secolului al XVI-lea, care promovau reforma Bisericii Anglicane în conformitate cu principiul „Sola Scriptura", au fost împotriva zilelor sfinților, a dezlegării clericale de păcate, a nașilor la botez și a sărbătorii Crăciunului. Au continuat să promoveze aceste convingeri și în Lumea Nouă, unde au emigrat.

    Nu există argumente pentru asocierea nașterii lui Iisus cu data de 25 decembrie. De fapt, se poate constata o legătură mai strânsă cu sărbătorile romanilor, care aveau loc în perioada de iarnă a anului. Este bine, totuși, că lumea creștină dorește să aibă în fiecare an o zi în care să redescopere semnificațiile întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Adevărul despre Moș Crăciun

    O legendă străveche spune că în timp ce-și căutau găzduire la Betleem, Iosif și Maria ar fi ajuns la ușa unui hangiu hapsân numit Crăciun. Rău din fire și lipsit de orice sentimente, Crăciun ar fi refuzat să-i primească pe cei doi soți care păreau atât de amărâți și săraci. Soția lui însă, fiind un suflet generos, i-a găzduit în grajdul animalelor fără știința soțului. Aflând ulterior de fapta soției, Crăciun s-a mâniat teribil și i-a tăiat mâinile ca pedeapsă. Fecioara a săvârșit însă o minune, lipindu-i Crăciuniței mâinile la loc. Minunea a avut darul de a determina o schimbare profundă în caracterul lui Crăciun, acesta devenind un om bun.


     Tradiția istorică și religioasă a lui Santa Claus (Moș Crăciun) este legată în general de un episcop din Asia Mică, Sfântul Nicolae de Mira, care l-a începutul secolul al IV-lea s-a remarcat prin fapte pline de generozitate. A murit pe 6 decembrie 345 d.Ch., dată care avea să devină sărbătoarea de Sfântul Nicolae, după ce a fost sanctificat în Biserica Romano-Catolică. „Evoluția de la Sfântul Nicolae la Santa Claus implică integrarea mai multor tradiții."[4] În tradiția țărilor nordice se întâlnesc legende care descriu mici creaturi numite Nisse sau Julenisse, îmbrăcate în roșu și cu barbă albă, despre care se credea că aduc daruri după cina de Crăciun. La germani, Winterman este personajul legendar care coboară din munți ca să vestească sosirea iernii. În Olanda, personajul numit Sinterklass colindă țara pentru a pune mâncare în cizmulițele copiilor ascultători sau o nuia de mesteacăn pentru cei care au fost neascultători. Când emigranții olandezi au întemeiat în Lumea Nouă colonia New Amsterdam, copiii lor se bucurau de vizita Sfântului Nicolae. Mai târziu, sub autoritatea Angliei, colonia a devenit New York și majoritatea formată din englezi prezbiterieni, nedorind să păstreze un obicei catolic, au transferat vizita misteriosului Santa Claus pe data de 25 decembrie și au schimbat imaginea personajului.

 
    Scriitori ca Charles Dickens, în Colind de Crăciun (1843), și Washington Irving, în Cum se ține Crăciunul în Bracebridge Hall (1822), au popularizat sărbătoarea. Cam în aceeași perioadă, Clement Clark Moore (1779-1863), poet și profesor de teologie, publica un poem intitulat „Vizita Sfântului Nicolae", în care povestea istoria unui bătrân spiriduș, vesel și jucăuș, care zbura într-o sanie în miniatură, trasă de opt reni la fel de mici. În anul 1860, ilustratorul și caricaturistul american Thomas Nast (1840-1903), inspirându-se din povestirile europene despre Sfântul Nicolae, îi dăruia acestuia un chip, creându-l pe cel care avea să devină atât de celebru sub numele de Santa Claus (Moș Crăciun). Santa Claus era îmbrăcat într-o tunică roșie, îmblănită, purta o centură lată de piele și avea o barbă albă și stufoasă. Norman Rockwell l-a pictat pe Santa Claus pentru publicația Saturday Evening Post, în anul 1931. Imaginea cea mai răspândită astăzi este cea realizată de către Haddon Sundblom, în același an, în contextul unei promoții susținute de compania Coca-Cola. Moș Crăciun a ajuns să fie asociat tot mai mult cu sărbătoarea religioasă a nașterii Domnului, fiind un personaj extrem de agreat. Cadourile lui Moș Crăciun au distras atenția de la Cadoul pe care Dumnezeu l-a oferit omenirii în persoana Fiului Său.


[1] www.e-sondaj.ro
[2] W. F. Dawson, Christmas: Its origin and associations, Londra, 1902, p. 15
[3] Titlul Sol Invictus a fost atribuit mai multor zeități solare, de la Elah-Gabal, zeul sirian al Soarelui, până la Mithras, „Soarele nebiruit" din mitologia persană, numele comun fiind introdus pentru a încuraja închinarea comună înaintea acestor divinități păgâne.
[4] James A. Fowler, Christmas. Its History and Meaning, California, C.I.Y. Publishing, 2006, p. 75


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!