Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Arheologia si reconstituirea istoriei antice

Publicat la 2011-12-13 de Traian

 1. Aparitia arheologiei biblice

              Cand Sir Isaac Newton a scris Cronologia vechilor imperii (publicata in 1728), materialul izvoarelor sale consta din Biblie si lucrarile clasicilor greci si romani. Concluziile trase de el din partile istorice ale Bibliei au rezistat probei timpului si au nevoie doar de usoare corecturi chiar si astazi, dar reconstructia istoriei antice facuta de el pe temeiul informatiilor clasice profane a fost cu totul gresita. In conformitate cu Newton, Sesac, biblicul Sisac, care a jefuit Templul de la Ierusalim pe vremea fiului lui Solomon, Roboam, nu numai ca a invadat Africa si Spania, dar a trecut si Hellespontul si a inaintat in mars spre India, unde a inaltat stalpi de biruinta pe raul Gange. Din cate cunoastem acum, niciuna dintre campaniile acestea, in afara de aceea raportata in Biblie, nu a fost intreprinsa de Sisac. Newton spunea despre marele rege Ramses ca a trait in secolul al IX-lea inainte de Hristos, in loc de secolul al XIII-lea si, de asemenea, ca a fost urmat de constructorii marilor piramide de la Gizeh-Cheops, Chefren si Mikerinos! Astazi stim ca acesti regi ai dinastiei a patra a Egiptului au trait cu multe secole mai inainte si ca, pe vremea lui Moise, piramidele lor erau deja monumente vestite ale gloriei constructorilor lor.
              Comentatorii Bibliei, care au scris in secolul al XIX-lea, cum ar fi Adam Clarke, erau in aceeasi situatie dificila ca Sir Isaac Newton. Oridecateori au incercat sa ofere o lumina asupra istoriei biblice a perioadei pre-persane, folosind rapoartele antice pentru a plasa istorisirile biblice in contextul lor istoric, s-au aflat pe un teren nesigur. In consecinta, explicatiile lor cu privire la evenimente istorice sunt de obicei gresite. Izvoarele aflate la dispozitia cercetatorului de istorie antica la inceputul secolului al XIX-lea erau obscure si vagi, denaturate si gresite, continand mari spatii albe. De asemenea, personajele legendare erau prezentate ca personaje istorice, asa ca le era imposibil sa reconstituie o adevarata istorie a lumii antice. Chiar si astazi, desi cunostintele noastre sunt mult mai mari in ce priveste istoria antica, ne aflam inca foarte departe de o intelegere corecta a tuturor evenimentelor intretesute ale natiunilor antice si inca nu suntem in stare sa identificam in toate cazurile personajele si evenimentele descrise de autorii clasici.
              Dovezile contemporane au dovedit natura nedemna de incredere a materialului izvoarelor antice, asa cum este pastrat de scriitorii greci si romani. Cand s-a aratat ca o mare parte din informatiile scriitorilor antici fusesera gresit intelese, sau ca erau cu totul false, printre oamenii eruditi s-a dezvoltat o indoiala fata de orice literatura antica. De exemplu, nu numai ca Iliada lui Homer a fost declarata a fi o legenda, ci insasi existenta cetatii Troia a fost negata, pana cand Heinrich Schliemann a scos-o la iveala prin sapaturi, dovedind existenta ei.
              Aceasta indoiala fata de scrierile antice, bine intemeiata in multe cazuri, s-a extins si asupra scrierilor Bibliei. Multi oameni au considerat ca rapoartele biblice cu privire la aceasta istorie antica a lumii si  istorisirile cu privire la patriarhi, profeti, judecatori si regi au fost, in cele mai multe cazuri, tot atat de legendare ca istorisirile altor popoare legendare, care au ajuns pana la noi prin scrierile grecesti si latine. Cei mai vestiti istorici si teologi ai secolului al XIX-lea au fost cei mai mari neincrezatori cu privire la veridicitatea istorisirilor Bibliei, aflandu-se printre cei mai energici critici ai sai.
              Aceasta atitudine s-a schimbat foarte mult de la inceputul secolului. In comparatie cu cateva decenii in urma, acum se da pe fata mult mai mult respect fata de Vechiul Testament, fata de naratiunile lui si fata de invataturile lui. Rezultatele explorarilor in Orientul Apropiat au contribuit mai mult ca orice altceva la aceasta stare de fapt.
              In potopul de lumina revarsat de arheologie asupra civilizatiilor antice, Vechiul Testament se evidentiaza ca fiind nu numai vrednic de incredere din punct de vedere istoric, ci si unic in ce priveste scopul, puterea si idealurile inalte, in comparatie cu cele mai bune productii literare ale lumii antice. Un autor considerat a fi o autoritate in domeniul istoriei, care nu accepta inspiratia Bibliei, face totusi o remarca legata de acest fapt:
             "Este cu putinta sa afirmam ca, judecat ca material istoric, Vechiul Testament este astazi mai presus ca atunci cand textul lui era protejat de interdicțiile religioase...
             "Istoricul... nu trebuie sa judece din punct de vedere modern. El nu trebuie sa compare Geneza cu Ranke, ci cu produsul Egiptului si al Asiriei. Judecata in lumina propriului timp, literatura iudeilor este unica in scop si putere." (James T. Shotwell, An Introduction to the History of History, p. 80).
              El adauga: "Faptul ca perspectiva ["deuteronomistului"] era intr-adevar inalta - cea mai aleasa in Vechiul Testament - va fi recunoscut de oricine citeste de la capitolul al cincilea si pana la capitolul al cincisprezecelea din Deuteronom, comparandu-le apoi cu restul literaturii mondiale inainte de apogeul civilizatiei antice" (Ibid. , p. 92).
              Explorarile extensive de suprafata si numeroasele sapaturi in unele locuri antice ingropate au adus la lumină dovezi care nu numai ca au inviat civilizatii antice in fata ochilor nostri, dar, de asemenea, ne-au ajutat sa reconstituim istoria antica si au plasat naratiunile biblice in adevaratul lor cadru istoric.
              S-au gasit solutii care i-au facut in stare pe savantii moderni sa descifreze scrierile de mult uitate, cum ar fi hieroglifele egiptene si hitite, scrierea cuneiforma sumeriana si babiloniana sau scrierea alfabetica a locuitorilor antici ai Palestinei si Siriei. Limbi moarte de mii de ani au fost inviate si au fost stabilite gramaticile si vocabularele lor. Nisipurile Egiptului si ruinele Asiei apusene au dat la iveala o bogatie de material literar care fusese ascunsa si pastrata timp de milenii. Acest fapt ii da savantului modern posibilitatea sa reconstituie o mare parte din istoria antica a acelor natiuni, precum si religia si cultura lor. Cetati ca Lachis, Hator, Megiddo si Ninive - ca sa mentionam doar cateva - ale caror nume apar in Biblie sau in alte izvoare antice, dar a caror localizare era cu totul necunoscuta, au fost redescoperite si dezgropate. Templele si palatele lor in ruine au fost scoase la iveala, scolile, bibliotecile si mormintele lor au fost gasite. Ele si-au dezvaluit tainele de multa vreme ascunse si au contribuit la cresterea tot mai rapida a cunostintelor cu privire la lumea antica, o lume in care au trait oamenii Bibliei si in care au fost scrise paginile ei sfinte. Milioane de dolari s-au cheltuit pentru a reconstitui Orientul Antic, barbati invatati si nobili si-au sacrificat sanatatea si, in multe cazuri, viata in scopul acesta,  scriindu-se mii de tomuri voluminoase pentru a raporta descoperirile ultimului secol si jumatate.
              Providenta poate sa fie observata in aceasta desfasurare a lucrurilor. Cum altfel se poate explica faptul ca tot acest material nepretuit a fost ascuns de vazul oamenilor timp de atatea secole, cand nimeni nu ar fi putut avea vreun folos de pe urma lor si cand inca nu era necesar sa fie dovedita credibilitatea inca nepusa la indoiala a Scripturilor? De ce tot acest material a iesit la iveala atunci cand a fost necesar in modul cel mai disperat spre a dovedi autenticitatea Cuvantului lui Dumnezeu si veridicitatea istoriei sacre? Un Ochi veghetor l-a pastrat pentru timpul cand isi va indeplini partea spre a marturisi in favoarea adevarului si spre a implini prezicerea Domnului Isus Hristos ca atunci cand martorii vii vor inceta sa marturiseasca despre El si despre adevar, chiar pietrele vor striga.
              Pentru a prezenta istoria acestei extraordinare dezvoltari a intreprinderilor arheologice in diferitele tinuturi biblice, pot fi oferite cateva citari ale lui W.F. Albright, probabil cel mai proeminent orientalist al secolului al XX-lea, pentru a arata beneficiul colosal pe care studiile biblice l-au obtinut din cercetarea arheologica si marea schimbare care s-a produs asupra lumii cercetatorilor in ce priveste evaluarea istorisirilor biblice. In 1935, el spunea:
             "Cercetarea arheologica din Palestina si din tinuturile invecinate in timpul ultimului secol a schimbat complet cunostintele noastre cu privire la contextul istoric si literar al Bibliei. Ea nu mai apare ca un monument absolut izolat al trecutului, ca un fenomen rupt de relatia cu mediul sau. Acum, ea isi ocupa locul intr-un context care devine din ce in ce mai bine cunoscut cu fiecare an ce trece. Privite in contextul Orientului Apropiat antic, nenumarate obscuritati devin clare si incepem sa intelegem dezvoltarea organica a societatii si culturii ebraice. Cu toate acestea, unicitatea Bibliei, atat in calitate de capodopera literara, cat si ca document religios nu s-a diminuat si nu a fost descoperit nimic care tinde sa tulbure credinta religioasa a iudeilor sau a crestinilor" (The Archaeology of Palestine and the Bible, p. 127).
              Acelasi autor dezbate destul de amplu descoperirile care au demonstrat eroarea pretentiilor dogmatice si adesea cinice ale adeptilor inaltei critici - cum ar fi cei din scoala lui Julius Wellhausen - care sustin ca Biblia contine multe legende, povesti din folclor si o mitologie care a fost numită o "frauda pioasa". Acest fapt il duce la urmatoarea concluzie:
             "Credem ca savantii conservatori sunt cu totul indreptatiti in denuntarea tuturor eforturilor de a dovedi existenta in Biblie a unor nascociri frauduloase si a unor falsificari deliberate. Ei sunt la fel de indreptatiti sa obiecteze cu cea mai mare putere fata de ideea introducerii in Biblie a unei mitologii inselatoare si a unui paganism usor ascuns." (Ibid. , p. 176).
              De cand s-au scris cuvintele acestea, noile descoperiri, unele din ele senzationale, au atestat credibilitatea naratiunilor Bibliei si acuratetea textului ei in multe detalii. Privind in ansamblu aceasta cantitate vasta de material nou, Albright spunea:
             "Descoperirile arheologice sunt in mare parte raspunzatoare pentru recenta redesteptare a interesului fata de teologia biblica, datorita bogatiei de material nou care ilustreaza textul si cadrul Bibliei... Noul material arheologic continua sa aduca lumina, determina revizuirea felului in care au fost tratate in trecut atat religia Vechiului, cat si a Noului Testament. Pe zi ce trece, devine tot mai clar ca aceasta redescoperire a Bibliei duce adesea la o noua apreciere a credintei biblice, care se aseamana izbitor cu ortodoxia zilelor timpurii. Niciun scolasticism academic si nicio neo-ortodoxie iresponsabila nu trebuie sa fie ingaduite spre a abate privirea noastra de la credinta vie a Bibliei." ("Biblia dupa douazeci de ani de arheologie", Religion in Life, vol. 21, editia de toamna,1952, p. 550).

2. Dezgroparea Egiptului Antic

Cand vorbim de Egipt, inaintea ochilor nostri apare o tara unde a inflorit pe vremuri una dintre cele mai vechi civilizatii, in principal de-a lungul vaii lungi si inguste a unui rau care pe harta apare ca un sarpe, fiind in medie de 5 mile latime si de 500 de mile lungime. Aceasta tara, peste care Iosif a fost candva prim-ministru si unde legiuitorul Moise si-a primit educatia, este o tara a extremelor. Nouazeci si noua la suta din populatia ei traieste din aproape patru la suta din solul ei, restul fiind desert. "Egiptul este darul Nilului, " spunea Herodot. Fasia ingusta de pamant si-a datorat intotdeauna viata acestui rau, intrucat lipsa aproape completa de ploaie a constrans populatia lui sa depinda de inundatia anuala a Nilului. Climatul deosebit de uscat este raspunzator pentru pastrarea multor cladiri si a unei cantitati uriase de material perisabil, care in alte tari s-ar fi dezintegrat de multa vreme. Mai mult, nici o natiune antica nu a avut arhitecti si constructori mai mari ca Egiptul, iar monumentele sale fascinante din piatra, cum ar fi piramidele, obeliscurile si templele, au supravietuit peste milenii, fiind inca martori elocventi ai remarcabilei arte ingineresti a egiptenilor antici.
              Data de nastere a arheologiei biblice in general si a arheologiei egiptene in particular este anul 1798, cand Napoleon, in campania lui militara in Egipt, a fost insotit de un mare grup de savanti, arhitecti si pictori, carora le fusese data sarcina de a studia si de a descrie ramasitele Egiptului antic. Acesti oameni au facut o lucrare admirabila si au publicat 24 de volume impunatoare ca rezultat al studiilor lor. Cartile acestea sunt inca valoroase, deoarece multe monumente si inscriptii descrise de acei savanti francezi au fost distruse de atunci.
              Cu toate acestea, cea mai mare descoperire a fost facuta in 1799 de armata franceza, cand a fost gasita renumita Piatra de la Rosetta, care a devenit cheia pentru descifrarea misterioasei scrieri egiptene hieroglifice. Aceasta placa de bazalt negru a ajuns odata cu prada de razboi in mainile britanicilor si de atunci a fost unul dintre obiectele cele mai valoroase din colectiile fabuloase ale Muzeului Britanic din Londra. Inscriptia trilingva de pe piatra este repetata in greceste, demotica (egipteana tarzie cursiva) si in hieroglifa (vechea scriere pictografica). Cu ajutorul fragmentului grecesc pe care il puteau citi, savantii au incercat imediat descifreze taina celorlalte scrieri necunoscute. In 1802, diplomatul suedez Akerbald a inceput cu succes descifrarea partii demotice, iar medicul englez Thomas Young a fost in stare sa publice redarea corecta a catorva semne hieroglifice in 1819, dupa multi ani de incercari fara rezultat. Totusi, descifrarea completa a fost facuta in 1822, de Jean François Champollion, un stralucit tanar francez.
              Desi, de la data aceea, textele egiptene au putut sa fie citite, totusi pentru a aseza reconstructia limbii egiptene antice pe temelii stiintifice sigure a fost nevoie de eforturile unite ale mai multor savanti, dintre care cei mai renumiti au fost Erman, Sethe si Gardiner. Abia dupa 70 de ani de la lucrarea de pionierat a lui Champollion s-a publicat prima gramatica corespunzatoare a limbii egiptene hieroglifice si, abia după 100 de ani, s-a produs un dictionar egiptean corect, avand 4200 pagini. Intrucat textele egiptene au fost redate intr-o scriere pictografica, avand numai consoane - fara vocale - cu sute de semne, citirea si interpretarea lor este inca o sarcină dificila pentru oricare egiptolog. Totusi, o mare cantitate de literatura religioasa si de dovezi istorice a ajuns sa fie disponibila, fapt care a oferit o temelie solida pentru reconstructia istoriei politice si religioase a Egiptului antic.
              Mana in mana cu aceste cercetari lingvistice a mers si lucrarea arheologica de pe teren. Lucrul acesta a fost realizat in prima parte a secolului al XIX-lea, prin expeditii de inregistrare care au copiat inscriptiile din temple si au descris toate vestigiile vizibile ale Egiptului antic. Din lipsa de spatiu, doar cea mai importanta dintre acestea poate fi amintita aici, si anume, marea expeditie prusaca din 1842 - 1845, condusa de Lepsius, care a copiat si a descris aproape tot ce era vizibil in Egipt. Rezultatele au aparut mai tarziu in 12 volume monumentale, care abia daca au fost vreodata depasite in marime, fiecare masurand, inchise, 90 pe 72 centimetri.
              In decursul primei jumatati a secolului al XIX-lea nu s-au facut sapaturi sistematice. Numai cetatenii tarii au scos la iveala si le-au vandut un foarte mare numar de antichitati reprezentantilor marilor muzee ale natiunilor europene, care pe vremea aceea si-au adunat colectii vaste si uimitoare. Prin numirea lui Mariette in fruntea noului Departament al Antichitatilor al Guvernului Egiptean, s-a petrecut o schimbare, atunci cand, aflandu-se in cautare de manuscrise coptice, a gasit printr-o fericita intamplare Serapeum-ul, templul unde erau pastrati si ingropati taurii sfinti. Prin perseverenta, tenacitate si chiar prin folosirea fortei, el a reusit sa opreasca sapaturile ilegale, și concentrand in mainile sale si ale subordonatilor sai controlul asupra tuturor sapaturilor. In timpul sau, comorile fabuloase ale Egiptului antic au inceput sa fie adunate in Muzeul din Cairo, care a devenit cea mai mare colectie de arta egipteana din lume.
              In timpul administratiei de 31 de ani a lui Mariette, a fost facuta o mare descoperire - si anume locul tainic unde fusesera ascunsi mai bine de 3. 000 de ani un mare numar de faraoni vestiti. Mormintele lor fusesera jefuite in vremurile antice, iar un rege pios adunase mumiile ilustrilor sai predecesori si le depozitase intr-o pestera artificiala sus pe stancile desertului apusean, aproape de Teba, capitala Egiptului Superior. In pestera aceasta a fost descoperit trupul marelui razboinic Tutmes al III-lea, care a cucerit Palestina la inceputul secolului al XV-lea i.Hr. si care probabil a fost faraonul oprimarii israelitilor. Acolo s-a aflat si Ramses al II-lea, eroul bataliei de la Cades contra hititilor, mumia lui Ramses al III-lea, care a devenit salvatorul Egiptului, cand popoarele marii amenintau sa-l invadeze in secolul al XII-lea. Impreuna cu ei mai erau multi alti monarhi renumiti si vestiti. Timp de mai multi ani, trupurile dezbracate ale acestor oameni, inaintea carora natiunile tremurasera si carora contemporanii lor le adusesera inchinare ca unor zei, au fost expuse in Muzeul din Cairo, in vitrine de sticla, ca o marturie muta, dar impresionanta, a gloriei si puterii trecatoare a lumii. Ele sunt pastrate sub cheie in depozitele muzeului, intrucat sentimentul national al Egiptenilor s-a revoltat impotriva acestei expuneri scandaloase a fostilor lor conducatori si eroi.
              In anul 1881, cand Gaston Maspero a preluat administratia Departamentului de Antichitati, a inceput o noua era. Savanti straini si institutii straine au fost invitate pentru a studia vestigiile antice ale Egiptului si pentru a executa sapaturi. Intrucat li se fagaduia o buna parte a obiectelor descoperite ca rasplata pentru eforturile si cheltuielile lor, numeroase institutii stiintifice, muzee si guverne s-au folosit de aceasta oportunitate. In perioada politicii atat de generoase fata de lucrarea arheologica a savantilor straini, ei au depus o munca enorma pentru a reface cultura si istoria antica a Egiptului.
              Nicio privire generala asupra arheologiei egiptene nu ar fi completa fara menționarea lui Sir Flinders Petrie, care a inceput sa lucreze in anii 1880, inca din tinerete, si a devenit parintele sapaturilor stiintifice, initiind metode atente de excavare, raportare si pastrare a tot ce s-a gasit. Acest lucrator neobosit a facut sapaturi in Egipt si in Palestina invecinata timp de aproape 60 de ani si a publicat singur, sau in asociere cu alti autori, peste 80 de carti arheologice.
              Spatiul nu ne ingaduie sa enumeram numeroasele expeditii care au lucrat in Egipt in cursul ultimilor 70 de ani. Piramidele, peste 100 la numar, au fost explorate si cercetate cu atentie, iar templele care le insoteau au fost scoase la iveala prin sapaturi. Mii de morminte regale si particulare au fost golite, iar bogatia lor a fost prezentata publicului si adusa in colectiile de arta ale principalelor muzee din Europa si America. Descoperirea cea mai mare si mai senzationala in domeniul acesta a fost gasirea mormantului nejefuit al regelui Tutankamon de catre Carter, in 1922. In cautarea locului respectiv, Carter a indepartat 70.000 de tone de nisip si moloz, pe parcursul mai multor ani. Acest mormant, cu miile lui de obiecte - bijuterii, mobilier, unelte, arme, vase si imbrăcăminte - si multele sarcofage care contineau un aur foarte curat si in care zacea regele, a contribuit la popularizarea egiptologiei si la atragerea turistilor mai mult decat toate eforturile celor 100 de ani anteriori.

3. Arheologia egipteana si Biblia


Descoperirile arheologice in Egipt au fost la fel de folositoare pentru cercetatorii Bibliei ca si pentru lingvisti, istorici, iubitori de arta, sau cercetatori ai religiei antice. Nicio alta tara nu a pastrat mai multe picturi murale, basoreliefuri in piatra sau lemn, mai multe obiecte de uz zilnic, cum ar fi mobilierul, uneltele casnice, instrumentele muzicale, uneltele mestesugarilor si ale agricultorilor, armele vanatorilor si razboinicilor, sau mai multe documente scrise pe material perisabil. Orice dictionar biblic va arata dintr-o privire ca nicio alta tara nu a oferit mai mult material ilustrativ, care sa ajute la intelegerea culturilor si civilizatiilor timpurilor biblice. Prin tablourile in culori si basoreliefurile Egiptului antic cunoastem imbracamintea si infstisarea amoritilor, a canaanitilor, a filistenilor si a hititilor, uneltele lor aparte, armele si mijloacele lor de lupta. Obiectele gasite in Egipt ne ofera o idee despre felul in care anticii isi mobilau locuintele, despre instrumentele muzicale folosite si modul in care se canta la ele. Pe scurt, prin miraculoasele descoperiri facute in Egipt in decursul ultimului secol si jumatate, o cantitate imensa de lumina a fost revarsata asupra multor detalii ale vietii de toate zilele din timpurile biblice.
              Urmatoarele cateva exemple de descoperiri importante facute in Egipt au ajutat foarte mult la o mai buna intelegere a povestirilor Vechiului Testament. Din secolul al XX-lea i.Hr. dateaza istorisirea despre Sinuhe, un slujbas de la curtea egipteana, care pentru motive necunoscute noua a fugit in rasarit ca sa-si scape viata, asemenea lui Moise la cateva secole mai tarziu. Dupa o calatorie plină de aventuri, el si-a gasit refugiul in Siria si a trait multi ani ca refugiat printre canaaniti, pana cand a fost iertat si i s-a ingaduit sa se intoarca in Egipt. Descrierea lui cu privire la Canaanul din timpul sau, la aproximativ o suta de ani inainte de migratia lui Avraam in tara aceea, este foarte interesanta si valoroasa pentru a intelege situatiile cu care s-a confruntat patriarhul.
              In mormantul unui nobil egiptean de pe vremea lui Avraam, s-a gasit o pictura murala colorata, care ilustreaza sosirea a 37 de oameni - barbati, femei si copii - din Palestina. Aceasta pictura, atat de bine pastrata,in ciuda vechimii ei de aproape 4000 de ani, incat da impresia ca a fost zugrăvita cu doar cativa ani in urma, ne ofera o buna idee despre vizita lui Avraam in Egipt, descrisa in Geneza 12.
              De o natura cu totul deosebita sunt o serie de texte magice - blesteme scrise prin care regii egipteni cautau sa-si nimicească dusmanii interni si externi. Egiptul era cu precadere o tara a magiei in lumea antica, dupa cum stim din experienta lui Moise, cand a stat inaintea lui Faraon si a vazut cum miracolele divine savasșite de el si de Aaron au fost imitate de vrajitorii Egiptului. Doua serii de asemenea de "texte de blesteme" magice provin din perioada patriarhala. Insemnatatea lor consta in numele a 100 de conducatori ai cetatilor canaanite. Mai mult de jumatate din ele pot fi identificate ca fiind amorite, fapt care se armonizeaza foarte bine cu cele spuse de primele carti ale Bibliei, ca Palestina era in mana amoritilor pe vremea patriarhilor (vezi Geneza 14,13; 15,16). In acele texte este amintit si Ierusalimul, iar doi regi ai Ierusalimului, care aveau nume amorite, sunt printre vrajmasii blestemati de egipteni. Printre cetatile biblice mentionate in aceste texte sunt Aschelon, Acco, Afeca, Lachis, Hator, Sichem si multe altele.
              Din perioada imperiului Egiptean, probabil din dinainte si de dupa exod, avem descrieri ale unor campanii militare purtate in Palestina, cum ar fi vestita descriere a luptei de la Megiddo, care a avut loc, probabil, cu 30 de ani inainte de exod. Pe langa anale, regii egipteni ne-au lasat liste care contin sute de nume de cetati din Palestina si Siria cucerite in campaniile lor. Pentru o mai buna intelegere a capitolelor geografice ale cartii lui Iosua, aceste liste egiptene din timpul respectiv sunt de o mare valoare. Ultima de pe aceste liste de cetati palestiniene cucerite este cea sapata pe zidurile templului de la Karnak, de catre regele Sisac, care a jefuit Ierusalimul in al cincilea an al lui Roboam, fiul lui Solomon (1 Regi 14,25.26).
              Din secolul al XIV-lea i.Hr. avem o arhiva regala completa - o colectie de documente oficiale constand din sute de scrisori primite de regii egipteni Amenhotep al III-lea si al IV-lea de la vasalii sai palestinieni si sirieni. Aceste asa numite Scrisori de la Amarna, gasite intamplator in 1887, de o taranca, s-au dovedit a fi una dintre cele mai senzationale descoperiri facute in Egipt. Ele i-au aratat lumii uimite a savantilor, ca limba diplomatica a acelui timp era limba babiloniana si ca scrierea cuneiforma babiloniana (care urma sa fie descifrata mai tarziu) a fost de asemenea folosita in corespondenta dintre curtea egipteana si regii vasali din Palestina si Siria. Aceste scrisori dovedesc slabiciunea politica a Egiptului in secolul al XIV-lea i.Hr., pe vremea cand, dupa cum se crede, izraelitii condusi de Iosua si de batrani au luat in stapanire tara Canaanului. Unele dintre aceste scrisori provin de la regele Ierusalimului Abu-chepa - un hitit - care solicita arme si soldati din Egipt pentru a-si apara cetatea de invadatorii Habiru, care deja ocupasera parti insemnate ale tarii si amenintau sa cucereasca toata tara. Daca Habiru din scrisorile acestea sunt evreii, asa cum cel mai probabil sunt si asa cum cred multi cercetatori, avem in aceste Scrisori de la Amarna istoria cuceririi Canaanului de catre evrei, asa cum o vedeau canaanitii. Aceste documente sunt de cea mai mare insemnatate pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine starea de lucruri din Palestina in timpul cuceririi, asa cum este descrisa de Iosua.
              Pentru a comemora biruintele lor militare si succesele lor politice, deseori, regii egipteni ridicau monumente in forma de stalpi inalti de piatra. Una dintre aceste asa-numite stele, inaltata de faraonul Merneptah, probabil in perioada judecatorilor, mentioneaza pe Israel ca fiind un popor nomad, pe care il invinsese in timpul uneia din campaniile sale palestiniene. Desi aceasta confruntare a regelui egiptean cu izraelitii nu este mentionata in Biblie, inscriptia este importanta, deoarece ne ofera prima mentionare extra-biblica a lui Israel, fiind o marturie a existentei izraelitilor in Palestina in secolul al XIII-lea, lucru care pentru multi cercetatori critici este greu de armonizat cu ideea lor favorita prin care plaseaza exodul in timpul aceluiasi rege. Cei care au sustinut o data asa de tarzie au fost obligati sa creeze o teorie imaginara, ca nu toti izraelitii s-au dus in Egipt cu Iacov si ca Merneptah s-a confruntat in Palestina cu aceia care ramasesera in urma. Daca data biblica care plasează exodul cu 480 de ani inainte de Solomon (1 Regi 6,1) este acceptata, nu se intampina astfel de dificultati in interpretare, intrucat, in cazul acesta, pe vremea cand Merneptah s-a urcat pe tron Israel se afla deja in Canaan de vreo 170 de ani.
              In legatura cu acest fapt, trebuie sa fie mentionata descoperirea celor mai timpurii inscriptii alfabetice in Peninsula Sinai. Ele au fost gasite in 1904-1905 de Sir Flinders Petrie, in cursul explorarilor facute de la vechile mine egiptene de cupru si turcoaz, in doua vai ale partii apusene a Sinaiului. Expeditiile ulterioare au sporit numarul inscriptiilor, iar studiul facut de numerosi oameni de stiinta in decursul ultimilor 35 de ani a reusit sa le descifreze si sa le interpreteze.
              Numeroasele inscriptii hieroglifice lasate de egipteni in minele acelea si in apropiere de ele dezvaluie istoria exploatarii lor in toate amanuntele, precum si faptul ca de obicei erau folositi semiti din Canaan ca sa lucreze in mine pentru egipteni. Unul dintre canaanitii acestia, pe cand ii observa pe egipteni folosindu-si hieroglifele dificile pentru a-si scrie rapoartele, a facut una din cele mai mari inventii din toate timpurile in domeniul scrisului. De fapt, el a inventat un sistem de scriere care nu a mai fost imbunatatit sau simplificat pana in zilele noastre: alfabetul cu aproximativ 25 de semne.
              Egiptenii si alte popoare care au detinut sisteme de scris aveau nevoie de sute, ba chiar de mii de caractere diferite pentru a-si exprima ideile in scris. Erau folosite simboluri, fiecare reprezentand fie o silaba (de exemplu: en, ne, in, ni, nen, nan), sau o idee completa, cum ar fi desenul unui ochi. Atunci, acest semit necunoscut de la Sinai a ajuns la ideea de a izola diferitele sunete consonantice, folosind o singura litera pentru fiecare consoana, fara sa o lege cu un sunet vocalic. Aceasta a fost o mare imbunatatire fata de oricare sistem de scriere anterior, deoarece necesita numai un mic numar de litere pentru a transpune in scris tot ce poate exprima limba omeneasca.
              Faptul ca aceasta inventie s-a facut in vecinatatea regiunii unde Moise a scris primele carti ale Bibliei si chiar inainte de timpul lui, trebuie să i se atribuie Providentei. Daca Biblia ar fi fost scrisa in sistemele complicate ale hieroglifelor egiptene, sau ale cuneiformelor babiloniene, care puteau fi deprinse numai dupa multi ani de studiu, prea putini oameni ar fi avut ocazia sa o citeasca singuri. Pe de alta parte, un sistem de scriere alfabetica cu numai 25 de litere era asa de usor de invatat, incat oricine putea sa-l stapaneasca intr-un timp scurt si astfel putea sa citeasa Biblia singur. Capacitatea de a citi si de a scrie era, evident, ceva obisnuit in Transiordania pe vremea lui Ghedeon, dupa cum se poate intelege din cele relatate in Judecători 8,14. Deoarece Ghedeon a prins un baiat din Sucot care "i-a scris numele capeteniilor si batranilor din Sucot, care erau saptezeci si sapte de barbati".
              Savantii inca nu sunt siguri cand a fost inventat acest sistem de scris alfabetic in districtul minier de la Sinai - in secolul al XVI-lea, sau al XIX-lea i.Hr. - desi ei sunt de acord ca acest fapt s-a petrecut inainte de vremea lui Moise. Importanta acestei descoperiri pentru raspandirea cunostintei cu privire la Cuvantul lui Dumnezeu poate fi comparata doar cu inventarea tiparnitei cu litere mobile inainte de Reformatiune, in secolul al XV-lea al erei crestine. Dupa cum aceasta inventie din urma a facut cu putinta sa se raspandeasca Biblia intr-o forma necostisitoare, in oricare natiune de pe fata pamantului, cea dintai a facut cu putinta scrierea ei intr-o forma usor de inteles pentru omul cu putine studii.
              Descoperirea primelor inscriptii alfabetice de la Sinai, care nu contin nimic important, doar niste nume si unele formule de consacrare, a contribuit mult la indepartarea indoielii cu privire la faptul Moise ar fi putut sa scrie cartile ce ii sunt atribuite. Inainte de data aceea, criticii pretindeau ca Biblia ebraica nu a putut fi scrisa pe vremea lui Moise, deoarece pe vremea aceea nu exista niciun sistem de scris in aceasta limba.
              In afara de analele razboaielor cu filistenii si cu popoarele sirian si canaanit din vremea judecatorilor, egiptenii ne-au lasat si rapoarte vechi de calatorie spre si prin Palestina. Unul povesteste calatoria lui Wen-Amun, un oficial egiptean, trimis la cetatea portuara feniciana Byblos spre a cumpara lemn de cedru pentru o corabie sfanta ce urma sa navigheze pe Nil. Slabiciunea Egiptului in perioada aceea este viu ilustrata de experientele grele pe care omul le-a avut în Palestina si Siria si de felul lipsit de respect in care a fost tratat de diferitii conducatori cu care a avut de-a face. Istoria calatoriei lui Wen-Amun la Byblos si scrisoarea care descrie calatoria ambasadorului prin Palestina ofera o excelenta ilustratie pentru declaratia biblica in care este caracterizata perioada judecatorilor, in urmatoarele cuvinte: "Pe vremea aceea nu era imparat in Israel; fiecare facea ce-i placea." (Judecători 21,25).
              O scrisoare satirica din aceeasi perioada descrie calatoria unui ambasador egiptean prin Palestina, in drumul sau spre o tara aflata mai la nord. Scrisoarea ne spune cum calul slujbasului egiptean a fost furat intr-o noapte si vorbeste despre greutatile pe care le-a intampinat din cauza nesigurantei care domnea in tara.
              In nisipurile Egiptului, a fost pastrata o mare cantitate de "literatura a intelepciunii". Acest gen aparte de literatura s-a dezvoltat in Egipt mai mult decat in oricare alta tara, iar faima ei este reflectata in Biblie, atunci cand se spune intelepciunea lui Solomon intrecea chiar si "toata intelepciunea Egiptului"
(1 Regi 4,30). Multi savanti moderni compara "literatura intelepciunii" din Vechiul Testament (Iov, Proverbele si Eclesiastul) cu aceea a egiptenilor si cred ca scriitorii Vechiului Testament au imprumutat de la vecinii lor egipteni. Cu toate acestea, nu exista nicio dovada ca asa ceva s-ar fi intamplat vreodata. In cazul "Invataturilor lui Amenemope", care contin paralele foarte apropiate fata de multe pasaje din cartea biblica a Proverbelor, este chiar posibil ca Amenemope sa fi imprumutat din productia literara a lui Solomon, deoarece limbajul, vocabularul, forma lexicala si stilul scrisului, folosite în documentul care cuprinde invatturile lui Amenemope, dovedesc faptul ca acestea sunt un produs al unei epoci mai tarzii decat aceea a lui Solomon. Numai cei care cred, asemenea adeptilor inaltei critici, ca Proverbele n-a fost scrisa de Solomon, ci a fost redactata de vreun scriitor anonim in vremuri mult mai tarzii, pot sustine ca Proverbele au imprumutat materialul de la egipteanul Amenemope.
              In 1904, egiptenii au gasit o colectie bine conservata de papirusuri aramaice pe insula Elefantina de pe Nilul egiptean superior. Mai multe astfel de documente au iesit la iveala cu prilejul unor sapaturi facute in 1906 si 1907 pe aceeasi insula si, in 1947, au fost gasite multe altele printre bunurile personale ale lui C.E. Wilbour, un colectionar de antichitati egiptean, iar acum se afla in Muzeul Brooklyn. Toate aceste papirusuri, peste 100 la numar,isi aveau originea intr-o colonie de soldati iudei care aparau granita egipteana de sud in secolul al V-lea i.Hr., aproximativ pe vremea lui Ezra si a lui Neemia.
              Aceste documente si altele similare din aceeasi perioada, care au fost gasite in alte parti ale Egiptului, ne informeaza cu privire la situatia civila si religioasa a coloniilor iudeilor din Egipt, precum si cu privire la istoria acestora. Aceste documente aramaice, scrise intr-un limbaj practic identic cu al fragmentelor aramaice din Ezra si Daniel, sunt de asemenea foarte importante, deoarece demonstreaza ca si fragmentele asemanatoare din Ezra si Estera nu sunt falsuri (vezi articolul despre "Limbile, manuscrisele si canonul Vechiului Testament din volumul de fata). Mai mult, ele reprezinta unica noastra sursa extra-biblica referitoare la felul de calendar pe care il foloseau iudeii pe vremea aceea si la sistemul in care numarau anii de domnie ai regilor persani. O cercetare a acestui material ne ajuta sa dovedim ca evenimentele descrise in Ezra 7 au avut loc in anul 457 i.Hr., si nu in 458, o data acceptata de cei mai multi istorici si teologi moderni. (Cu privire la calendarul iudaic, vezi articolul - Calendarul iudaic in Egipt, iar cu privire la datarea cartii Ezra, vezi articolul - Stabilirea datarii cartilor Ezra si Neemia); de asemenea, vezi articolul - Calculul anului iudaic, de toamna pana toamna, demonstrat.
              Prin urmare, vedem ca solul Egiptului a pastrat un material care revarsa lumina asupra diferitelor perioade biblice, asupra vremii patriarhilor, a exodului, a judecatorilor, a regilor si asupra epocii de dupa exilul babilonian. Aici au fost prezentate doar cateva exemple, fiecare coreland doar o mica intamplare sau un singur text. Dar dovezile din Egipt cumulate, luate ca un intreg, apara si confirma rapoartele Vechiului Testament si atesta acuratetea istoriei sale.
              Cand privim in ansamblu materialul abundent pe care arheologia i l-a oferit cercetatorului Vechiului Testament, sa nu uitam ca solul Egiptului a pastrat un material la fel de important si pentru cercetatorul Noului Testament. Au fost descoperite nenumarate papirusuri grecesti care ne-au ajutat sa intelegem mai bine limbajul cartilor Noului Testament. Intrucat nu corespund scopului acestui articol, aceste descoperiri nu sunt tratate in detaliu aici.
 

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!