Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Craciunul si paganismul - 2

Publicat la 2011-12-12 de Traian

DARURILE

În folclorul românesc se face o distincție clară între Moș Nicolae și Moș Crăciun, cele două personaje având chipuri și rosturi diferite. Abia în acest ultim secol aceste personaje vor fi deopotrivă înzestrate cu o trăsătură nouă: obiceiul de a face daruri copiilor. În tradiția populară ziua de 6 decembrie este zi de cinstire a Sfântului Nicolae încă din vremea de demult. Închipuit ca un moș cu barba albă Sân-Nicoară (cum i se mai spune Sfântului Nicolae) poate aduce ninsoarea doar scuturându-și bărbia de omăt. Sfântul Nicolae a fost treptat desacralizat. Nu numai Moș Crăciun este numit cu duioșie "moș"; Sfântul Nicolae, episcopul de Cezareea, martirul lui Isus și săvârșitorul de minuni, devine în ochii românilor Moș Nicolae. Sub influența tradițiilor europene a fost adoptată imaginea unui Moș Nicolae care pune cadouri în cizmulițele copiilor. (http://www.lego.rdsor.ro/christmas/ralaiul.html)

Scandinavii (vikingii) credeau că zeul lor numit Odin, dă daruri speciale celor care se apropiau de bradul lui în timpul sărbătorilor de iarnă. Și romanii, după cum spune Tertulian aveau practica schimbului de cadouri în timpul Saturnaliei. (2)

Nu-i nimic rău, desigur, în a oferi cadouri altora în vremuri de sărbătoare. În Biblie este întâlnit acest lucru în două prilejuri în care Dumnezeu a lucrat în chip minunat pentru restaurarea poporului Israel - Neemia 8:10,12; Estera 9:19,22 (Domnul încurajează pe credincioși să dea daruri pentru slujbele și lucrările religioase - 1 Cronici 16:29; Neemia 7:70; daruri pentru robii eliberați - Deuteronom 15:13,14; daruri pentru copii - Matei 7:11; daruri din partea fraților pentru frați nevoiași - Romani 15:28). Dărnicia ca trăsătură, ca mod de viață este recomandată și apreciată de Dumnezeu. Nu se găsește însă în Biblie obligativitatea împărțirii de daruri cu ocazia sărbătorilor în afară de Purim și aceasta a fost în V.T., pentru evrei. (Între Purim și Crăciun nu pot fi făcute legături așa încât să se deducă faptul că trebuie să dăm cadouri de Crăciun. Faptul că sărbătoarea evreiască Purim se ținea în luna a 12 nu este deloc relevant, deoarece luna a 12-a evreiască nu corespunde cu decembrie ci cu februarie-martie.)

Găsim în Biblie un pasaj unde acest schimb de cadouri este făcut într-un cadru festiv negativ, anti-Dumnezeu - Apocalipsa 11:10; aici oamenii sărbătoresc uciderea a doi prooroci care vesteau cuvântul lui Dumnezeu.

A face o legătură între cadourile care "le aduce Moș Crăciun" și darurile care au fost date pruncului Isus de către magi în Biblie nu este corect. Magii nu L-au găsit pe Isus în ziua nașterii Sale, așa cum L-au găsit păstorii în iesle (Luca 2:16) ci ei au găsit "pe Împăratul de curând născut al iudeilor" într-o casă (Matei 2:2,11) - este probabil că pruncul avea cel puțin câteva zile sau săptămâni. În plus, darurile nu și le-au dat unul altuia, ci le-au lui Isus, lucru care corespunde mai degrabă cu cerințele biblice de a aduce daruri lui Dumnezeu.

Atunci să nu mai dau daruri copiilor de Crăciun? Situația este delicată, nu-i așa? Cu câtă viclenie a întortocheat cel rău lucrurile așa încât să-și atragă slavă și să hulească pe Dumnezeu… Totuși, oare nu este mai mare cel ce este în noi decât cel ce este în lume? Cu siguranță! Oare nu vom fi în stare să ne arătăm dragostea (prin cadouri și nu numai prin ele) și să vorbim copiilor noștri încât să înțeleagă că nu este nici un Moș Crăciun, dar că există un Dumnezeu viu și adevărat care a dat ce a avut mai scump, un dar nespus de mare: pe Fiul Său pentru mântuirea lor? Ba da, cu siguranță! Atunci să facem lucrul acesta așa încât copiii noștri să nu se simtă loviți de o soartă crudă (și anume că s-au născut într-o casă cu părinți ce au o credință aspră care nu îi lasă să le dea cadouri atunci când toți ceilalți copii primesc). Ci să fie convinși și fericiți de dragostea noastră (pe care vom ști să le-o arătăm pentru că Dumnezeu ne învață), nu numai de Crăciun ci în tot timpul anului. Și prin noi să-L afle pe cel născut în Betleem, Mântuitorul.

COLINDATUL

Preotul Dumitru Bălașa scrie: E vremea colindelor care datează din vremea lui Ler Împăratul (Leru-i ler și iarăși ler!) (Galerius cel Bătrân și Galerius cel Tânăr - 293-311 - împărații Daciei). (1) Nu este nici măcar insinuată proveniența biblică. Sunt unii care fac legătură între colindele de azi și corul îngeresc care a "cântat" când a fost vestită păstorilor nașterea lui Cristos. De fapt relatarea biblică nu spune că îngerii au cântat ci că "împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând…" - Luca 2:13. Apoi îngerii nu au mers din casă în casă…

Colindele de ieri și de astăzi

Tradiția colindatului este specific românească. În Europa, cu excepția zonei sud-estice, acest obicei nu există. (Nu știu dacă acest lucru este adevărat. Conform unei alte informații, în Anglia au fost introduse colindele după anii 1800 - nu știu dacă încă se mai practică…) Deși profund păgâne, tradițiile românești au fost readaptate, o dată cu încreștinarea populației daco-romane. La est de Europa puțini știu că tradiția colindatului se mai păstrează doar in spațiul carpato-pontic, cu preponderență pe teritoriul României.

Obișnuiți deja cu colindele vechi, românii nu au știut să-și păstreze și să exploateze trăsătura aceasta de originalitate. Ba mai mult, au importat ritmuri și cântece de sărbători, ce nu au de a face cu specificul poporului român. Dacă celelalte popoare europene au timide încercări în domeniul cântecelor religioase de Crăciun, românii se pot mândri cu un adevărat tezaur de colinde și tradiții ale Nașterii Domnului. Tradiția colindatului se mai păstrează în Bulgaria și Ucraina. Ungurii au preluat-o din Transilvania și și-au adaptat-o. Cu toate acestea, numai românii au reușit să păstreze fondul originar, latin al vechilor "calende". Fondul comun al tuturor colindelor este unul păgân, pe care s-au adaptat textele cu conținut evanghelic. Tradiții păgâne încreștinate, Calendele erau sărbători romane închinate soarelui. Calende desemnează un obiect rotund, o trimitere directă la discul solar. De aceea colinda se cânta în cerc închis (colindătorii), se făcea în ocol, se împărțeau colaci și nuci, toate simboluri ale rotundului, ale perfecțiunii. Principala motivație a obiceiului era acela de protecție, mai apoi s-a impus sensul binecuvântării și cel evanghelic, al Nașterii Domnului. Cel mai surprinzător este faptul că melodiile s-au păstrat nealterate, cu preponderență în zonele izolate (Maramureș). Colindatul era un obicei exclusiv masculin, ceata de feciori având misiunea de a trece pe la fiecare casă și a aduce vestea cea bună. Timp de șase zile, colindătorii realizau un cerc invizibil în jurul comunității, pentru a o proteja mai apoi de venirea Anului Nou, când demonilor li se dădea drumul pe pământ. Pe lângă colindele consacrate ce vorbesc despre Nașterea Mântuitorului în ieslea din Betleem sau despre magii de la Răsărit purtați de stea, se remarcă colindele intermediare. Acestea mai păstrează reminiscențe păgâne: colinda corbului, colinda junilor, colinda gospodarului. Aceste colinde îmbină tradițiile păgâne ale Anului Nou cu semnificația creștină a Nașterii lui Isus Cristos. Sunt colinde de fertilitate, colinde de binecuvântare a pământului sau colinde provenite din cultul strămoșilor. Este clară deci originea religioasă păgână a obiceiului de a colinda în timpul sărbătorilor de iarnă.

Colindatul, un obicei demult apus

Sărbătorile de iarnă deschid sezonul colindelor. Obiceiul a devenit un bun prilej de distracție, mai ales în rândul tinerilor. De Crăciun se încropește la repezeală un pseudo-cor și se pornește "la colindat". Băutura, mâncarea și distracția sunt pe primul plan. Găștile de petrecăreți chefuiesc până in zori, fără să cunoască cu adevărat semnificația păgână a tradiției. Repertoriul nu depășește de obicei două, trei strofe arhicunoscute, melodia fiind ignorată din principiu. Puțini știu că obiceiul este unul de binecuvântare, de protecție și bună-vestire. Adevărata tradiție a colindatului devine pe zi ce trece un capitol de folclor, păstrat in fonotecile cercetătorilor. Tragedia cea mai mare este că nici măcar interpreții de muzică populară nu mai sunt interesați în a promova colinde autentice, lăsându-se purtați de interese financiare. Iată cum, pe lângă aspectul păgân venit din antichitate, se adaugă un aspect păgân "modern", mă refer la practicile păcătoase descrise mai sus, care nu au nimic din Duhul Mântuitorului. Același lucru este evidențiat și în următorul pasaj:

Manelele de iarnă

Tradiția colindatului se luptă din greu cu interesele unei afaceri de sezon. Tarabele și magazinele de specialitate abundă în producții kitch. "Oamenii nu au practic nici un criteriu de selecție calitativă, între un colind tradițional și unul "coafat", de tranziție", mărturisește un interpret de muzică populară din Cluj. Aceasta se datorează în primul rând ruperii legăturilor cu lumea de la sat, a urbanizării forțate din timpul regimului comunist. Transformarea este șocantă, de la sonoritățile simple, vechi, s-a trecut în unele cazuri la acompaniament electronic de ultima oră. Ritmurile și melodiile vechi au fost înlocuite cu tangouri, valsuri si marșuri consacrate, care oripilează de-a dreptul urechea. Tendința comercială este evidentă, colindele tind să devină adevărate "manele de iarnă", textele sunt modificate, mesajele evanghelice, legate de Nașterea lui Isus Cristos, au fost înlocuite cu texte lacrimogene, despre părinți abandonați și frustrați în preajma sărbătorilor. De obicei, pseudo-interpreții de muzică folclorică sunt tot aceia care-și încearcă norocul și la o colindă de sezon. (Silviu MÂNĂSTIRE)

Ignatul bate la ușa Crăciunului


De Ignat și până la Crăciun se pornește alaiul obiceiurilor de purificare, tradiții vechi și precreștine. De Ignat, sărbătoarea Sfântului Ignat Teoforul, oamenii nu lucrează, singura activitate fiind sacrificarea și pregătirea porcului. Preparatele vor îmbogăți masa de Crăciun, semn al abundenței și al belșugului. Adunați in grupuri, tinerii merg cu turca, capra sau brezaia. Turca este un bot de oaie cu piele de iepure pe la barbă, cu urechi de iepure și coarne de lemn, împodobite cu diferite ornamente. Capra este un bot de capra cu coarne de berbec. Ambele sunt fixate pe un băț și jucate, într-un ritual bine stabilit. La sfârșit turca și capra mor; ele sunt simboluri ale anului care moare. Capra și turca sunt simboluri demonice, ele sunt purtate în comunitate și arătate tuturor pentru a înlătura astfel frica și blestemul. Folcloriștii identifică aceste imagini cu reminiscențele mitologiilor populare în care zeii demonici aveau reprezentări de acest gen (Bachus - țap). Alt obicei, tot mai rar întâlnit, este ursul. Doi tineri sunt îmbrăcați într-o blană de urs. Ei sunt însoțiți de doi "moși" care au grijă ca ursul să joace așa cum i se cântă. Jocul agonic al ursului simbolizează, la fel, moartea anului vechi și nașterea aceluia nou. Tradiția populară păstrează pe un fond precreștin și sceneta Irozilor. Aceștia îi întruchipează pe cei trei crai de la Răsărit, veniți să aducă daruri de vin, tămâie și smirnă pruncului Isus Cristos. Doar Irozii reprezintă un obicei specific Crăciunului, celelalte făcând parte din ritualurile de pregătire în vederea venirii Anului Nou.

Crăciun românesc

Orice sărbătoare are menirea de a aduna oamenii într-o comunitate, care își validează astfel sistemul de valori. Crăciunul la români este o poveste despre recunoștință, comuniune și Lumina Nașterii lui Isus Cristos; este o poveste colorată cu glasuri din alte timpuri, cu gesturi profunde venite din negura începuturilor. Amestec de sacru si profan, amestec de sacru creștin si tradiție păgână, expresie a bucuriei, a bucuriei de a trăi viața; Viața care biruie întotdeauna moartea. În ieslea Betleemului acum 2000 de ani se năștea speranța lumii. De atunci, cerul se deschide în fiecare an pentru ca îngerii să psalmodieze Nașterea celui fără de început. "Pace pe pământ... între oameni bună voie", omul-dumnezeu, pruncul din Betleemul Iudeei ridica umanitatea în îmbrățișarea lui Dumnezeu.- Vi s-a născut Mântuitorul! glăsuiau triadele îngerești, s-a născut cel ce va călca Moartea și va birui porțile iadului. Crăciun românesc, în inima Balcanilor, amintirea libertății udate cu sânge. Autorul vorbește frumos în ultimele propoziții, dar câți sunt cei care gândesc în timp ce sărbătoresc acest "Crăciun românesc în inima Balcanilor" la Mântuitorul care prin jertfa Sa a dat lumii libertatea și a biruit porțile iadului?

Citez din "Informația zilei de Duminică - Online" Nr. 61, duminica, 14 decembrie 2003 (http://www.informatia-zilei.ro/duminica/1.htm)

Obiceiuri de Crăciun

Sărbătoarea Nașterii Domnului este marcată de numeroase tradiții. Începând din ajunul Crăciunului, ulițele satelor răsună de glasurile colindătorilor. Purtând costume tradiționale și traiste cât mai încăpătoare, aceștia merg din casă în casă, pentru a le ura oamenilor fericire și prosperitate. Colindele sunt de două feluri: religioase și laice. Subiectele celor religioase se referă de cele mai multe ori la Isus Cristos. Pe de altă parte, colindele lumești au un caracter liric și deseori sunt improvizate de colindători, în funcție de gazda pentru care cânta.

Copiii de până la 7-8 ani - spun etnografii - umblă cu colindețul în ajunul Crăciunului: "Colinde, colinde, dați bomboane în coșuleț". Când se înserează încep să umble pe la case și cetele de colindători adulți. Cei maturi umblă cu colinde foarte vechi. În partea de sud a Basarabiei se umblă chiar cu colindul precreștin laic, de gospodar, de casa, de prunc, de fată, de flăcău, de logodiți.

De la Crăciun și până la Bobotează colindătorii umblă cu "Steaua" care vestește Nașterea lui Isus. În unele locuri se întâlnește cântarea numită "Vecleem", sau "Irozii", o dramă religioasă care înfățișează misterul Nașterii Domnului în toate fazele sale. Pe lângă aspectul religios al colindelor, în timp a evoluat și partea laică a acestei tradiții. În unele locuri este obiceiul ca flăcăii să umble cu "Capra", "Ursul" sau "Cocostârcul". În aceste jocuri sunt purtate măștile confecționate din piei sau blană și sunt ironizate personajele rele (ba, dacă duhurile rele sunt în controlul acestor activități, cred că alții sunt cei ironizați: colindătorii - n.m.). Cu această ocazie, gazda împarte colindătorilor covrigi, nuci, mere și colăcei pe care gospodinele le frământă din timp cu prilejul Crăciunului. - Ieremia 7:18; 44:19

A merge cu colindul, din nou spun, ca și despre cele ce am vorbit până acum, nu este o poruncă a Bibliei. Nu este scris nicăieri în N.T. că Dumnezeu vrea ca într-o anumită perioadă a anului să mergem pe timp de seară de la ușă la ușă ca să cântăm cântece care au sau nu legătură cu nașterea Mântuitorului. Este chiar foarte clar pentru orice creștin că a vesti prin incantații sau simple urări credințele unor religii păgâne (moare anul, se naște soarele, etc.) sau a binecuvânta în numele unor dumnezei falși este greșit. A colinda cu cântece păgâne este păcat. Și tot păcat este a participa la desfrâul care îl săvârșesc grupurile de colindători. Suntem însă trimiși de Domnul Isus Cristos să vestim Evanghelia la orice făptură și să facem ucenici din toate neamurile, iar Pavel ne învață să predicăm Cuvântul la timp și nelatimp. Domnul Isus ne învață să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii iar Pavel ne spune să răscumpărăm vremea pentru că zilele sunt rele. Oare nu am putea folosi această ocazie a colindelor pentru a spune altora vestea nașterii Mântuitorului? Dacă Domnul nu vă permite acest lucru, să n-o faceți! Dar dacă El vă trimite, veți greși dacă nu veți asculta! Iar în ce-i privește pe alții, și ce fac ei… Dumnezeu este stăpânul lor… - Romani 14:4,5.

Theophilos



Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...Filmari -Foto -Sonorizari -Organizari Evenimente....Vezi aici!