Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Craciunul si paganismul - 1

Publicat la 2011-12-11 de Traian

 Este specific oamenilor să se felicite cu ocazia zilei de naștere, unii dau mese, alții fac petreceri - dar oare de ce? Opriți-vă o clipă și gândiți: De ce vă place să fiți sărbătoriți cu ocazia onomasticii? Dacă nu vă plac "serbările", de ce vă place să nu uite cei apropiați să vă ureze "La mulți ani!" sau să vă dea un cadou sau să se poarte mai bine cu voi în ziua dvs. de naștere? De ce nu uitați pur și simplu câți ani aveți și când veți împlini un nou an? De ce nu vi se întâmplă să vă treziți deodată spunând: "Vai, am uitat câți ani am! Oare la ce dată m-am născut? Oare în ce lună este ziua mea?

Dacă starea de spirit (care la cei mai mulți oameni este determinată de împrejurări) nu împiedică acest lucru, onomastica este o zi de veselie. Este o zi când tu și cei care te iubesc vă bucurați că a mai trecut un an în care ați fost împreună și priviți în viitor cu speranța multor ani fericiți. Ne bucurăm astfel de bebelușii noștri, de copii, de soț sau de soție, de mamă sau tată, dar și de prieteni.

Dacă însă moartea ia de lângă noi pe cel drag, ziua lui de naștere nu mai este un prilej de bucurie pentru noi - vom evita să ne-o mai amintim; nu serbăm (ba de cele mai multe ori nici nu mai reținem zilele de naștere ale bunicilor și străbunicilor noștri).

Este diferit însă cu eroii neamului, cu marii oameni ai poporului: poeți, medici, luptători, domnitori, oameni de știință. Amintirea lor rămâne într-un fel, nu însă așa de intim cum a fost în cadrul familiei lor ci într-un spirit oficial, mai rece, mai puțin afectiv. Când este vorba de astfel de oameni (care au trăit mai de mult dar a căror amintire rămâne), aniversarea zilei lor de naștere este un prilej al comemorării faptelor, ideilor, realizărilor lor. Sunt amintite beneficiile aduse omenirii sau comunității de către personalitățile respective, sunt pomenite faptele de curaj, inovațiile, dedicarea, priceperea, tot ce poate fi lăudat. Eroul "umple" ziua aceea.

Rostul mesajului meu este să arate într-o mică măsură cum a fost schimbat acest lucru în cazul celui mai mare erou al omenirii, Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

Într-un restaurant, două doamne "se cinsteau" cu o masă bogată. Când au fost întrebate cu ce ocazie fac acest lucru, au răspuns: "Aniversăm ziua de naștere a bebelușului!" Pentru că nu era nici un bebeluș în preajmă, curiosul a întrebat: "Dar unde este bebelușul?" Mama a răspuns: "O, l-am lăsat la o mătușă…"

Exact așa sărbătoresc cei mai mulți oameni de pe pământ "Crăciunul", ceea ce ei numesc "Nașterea Mântuitorului": mănâncă, beau, petrec, fac daruri, dar Cel sărbătorit nu este cu ei… (7-2731)

Foarte multe popoare sărbătoresc astăzi acest eveniment aglomerat cu o mulțime de adaosuri care nu au existat de la început. Unele dintre ele s-au generalizat, cum ar fi Moș Crăciun (tradiție olandeză); bradul de Crăciun (tradiție germană); aranjamentele statuare cu scena din iesle (tradiție italiană). Iar altele au rămas specifice anumitor zone: ciorapii atârnați în fața șemineului (tradiție americană); tăierea porcului, capra, turca (tradiții românești).

Aceste adăugiri au deteriorat foarte mult semnificația pe care sărbătorirea nașterii Mântuitorului ar trebui s-o aibă pentru oameni. Cu sute de ani în urmă, în 1644, Parlamentul Angliei a fost silit să interzică prin legi foarte drastice această sărbătoare și orice fel de manifestare care să amintească despre acest eveniment. Perioada crăciunului devenise cea mai rușinoasă perioadă a anului din cauza bețiilor, actelor de vandalism și de imoralitate la care oamenii se dedau cu ocazia petrecerilor. Situația de azi nu este mult diferită…

Vom privi la unele din aspectele acestei sărbători pentru a înțelege mai bine originea lor, semnificația și folosul lor (cele care au). Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduiesc ca, văzând mai exact cum stau aceste lucruri, să căpătăm mai multă înțelepciune și să nu cădem în extrema celor mai mulți de a sărbători nașterea Mântuitorului fără a avea chiar pe Cel sărbătorit alături de noi, în centrul atenției și bucuriei noastre.

ORIGINEA SARBATORII


Cuvântul Crăciun nu există în Biblie și nicăieri în Biblie nu se spune să ținem o sărbătoare cu acest nume, cu alte cuvinte, Dumnezeu nu poruncește o astfel de sărbătoare. În N.T. nu există nici o lege care să oblige la ținerea unor sărbători religioase cu date sau anotimpuri fixe.

Crăciunul este celebrarea zilei de naștere a Domnului Isus Cristos. Dar nici ziua de naștere a Mântuitorului nu a fost poruncit să fie păzită. Cărțile de istorie și chiar Enciclopedia Bisericii Catolice susțin că această sărbătoare nu a existat de la începutul creștinismului: Crăciunul nu s-a numărat printre cele mai timpurii sărbători ale Bisericii. Irineu și Tertulian îl omit din lista lor de sărbători (4).

După ce creștinismul a fost acceptat de imperiul roman (în prima jumătate a sec. IV), a fost decretat de către mai marii religioși ai vremii ca biserica să sărbătorească nașterea Domnului. (7-2715)

DATA

În Enciclopedia Catolică scrie: Binecunoscuta sărbătoare în cinstea soarelui, Natalis Invicti (Nașterea Neînvinsului Soare) serbată în 25 decembrie, poartă în esență responsabilitatea pentru data sărbătorii noastre din luna decembrie (4). Acest lucru, catolicii l-au făcut și pentru alte sărbători ale lor. De exemplu: 24 iunie, era o sărbătoare în cinstea lui Baal la druizi (preoții celților în antichitate - mil.1 î.Cr.); ea a devenit sărbătoarea nașterii lui Ioan Botezătorul; 15 august, care era consacrată lui Isis (la egipteni) sau Dianei (la romani), a devenit "adormirea Maicii Domnului" (Sf. Marie Mare); 02 februarie, care era la romani o zi sărbătorită cu torțe și lumânări în cinstea zeiței Februa (la greci, în această dată se sărbătorea zeița Demetra) a devenit "Intrarea Maicii Domnului în Biserică").

Tehnica suprapunerii sărbătorilor păgâne cu cele închinate adevăratului Dumnezeu nu a fost inventată de Biserica ortodoxă sau Romano-catolică. Biblia o arată în 1 Împărați 12:25-33 (Galateni 4:8-11).

Este posibil ca datele să aibă vreo importanță în "dimensiunea spirituală" a îngerilor și a lui Dumnezeu? Nu am studiat încă acest lucru. Știu însă că Domnul a cerut în V.T. sărbătorirea anumitor evenimente în anumite zile (fixe) sau anotimpuri (perioade)… Nu se țineau la întâmplare. Oare duhurile rele, împotrivitoare lui Dumnezeu doresc să imite pe Dumnezeu, pentru a fi cinstite ca Dumnezeu? Cu siguranță! Oare dracii se bucură să poată batjocori pe Dumnezeu prin intermediul creației Sale (omul) sau a celor răscumpărați făcându-i să țină zile care nu sunt poruncite de El, ba chiar zile care la origine au fost dedicate unor "dumnezei străini"? Cu siguranță!

Decembrie …are ca simbol Țapul sau Cornul Caprei și Capricornul (Viața sau Oglinda vieții la greci). În plastică este reprezentat ca un țap cu coarnele pe spate. În această lună, la 25, se sărbătorește Nașterea Domnului, popular Crăciunul… (1) Adesea, în simbolistică, creștină, păgână sau chiar satanistă, țapul (capra) reprezintă pe… cel rău! Căruia dintre noi i-ar fi bine să serbeze ziua celui iubit prin simboluri ale dușmanului celui iubit?

Ce să facem atunci? Să nu serbăm Crăciunul? Să-i declarăm război? Cred că mult mai bine este ca în fiecare zi a anului să fim mulțumitori lui Dumnezeu pentru nașterea lui Isus Cristos. Să nu așteptăm luna decembrie ca să ne aducem aminte că prin harul lui Dumnezeu, în Betleem ni s-a născut un Mântuitor care este Cristos Domnul! Dacă alții o fac, în primul rând o fac din neștiință… Dacă se vor pocăi, vor cunoaște adevărul și acesta îi va face slobozi. Să păstrăm întotdeauna o inimă bună și curată înaintea lui Dumnezeu și atunci vom face ce este plăcut înaintea Lui… E bine să ne amintim despre nașterea Domnului Isus Cristos, chiar s-o sărbătorim dacă dorim. Putem folosi perioada Crăciunului ca un timp de ajutorare sau de evanghelizare a oamenilor, dar să nu socotim aceasta o lege, o poruncă a Bibliei și să nu osândim pe cei care nu cred în Sărbătorirea Crăciunului.

NUMELE CRACIUN

Mai târziu, când bisericile din diferite locuri au început să sărbătorească nașterea lui Cristos, au fost mari diferențe de opinii în ce privește data corectă. Biserica Romano-catolică n-a început să sărbătorească ziua de 25 decembrie decât în ultima parte a secolului patru… (4) Până atunci, creștinii ținuseră această sărbătoare în diferite perioade ale anului: în decembrie, în mai, în aprilie și, cel mai frecvent, în ianuarie. (7-2714)

Cum s-a ajuns totuși la această dată de 25 decembrie?

Sărbătorile Saturnalia erau, la un moment dat, cele mai de seamă sărbători la Romani… (1) Sărbătorile de iarnă erau foarte populare în antichitate. "În Roma și în Grecia păgână, pe vremea barbarilor teutoni, în vremurile străvechi ale civilizației egiptene antice, în stadiul de început al dezvoltării popoarelor din est și vest, din nord și sud, perioada solstițiului de iarnă a fost totdeauna o perioadă de bucurie și sărbătoare." (5) Pentru că acest anotimp era atât de iubit, biserica oficială (de stat) (Catolică sau Ortodoxă - depinde de zonă) l-a adoptat ca timp al nașterii lui Cristos (2).

Cea mai mare sectă religioasă păgână care a stimulat celebrarea zilei de 25 decembrie ca sărbătoare în întreaga lume romană și greacă a fost închinarea păgână adusă soarelui, mitraismul. Această sărbătoare de iarnă a fost numită "Nașterea" - "Nașterea Soarelui". (6) (În această perioadă a iernii, soarele atinge punctul său cel mai de jos în emisfera sudică (australă) și apoi începe mișcarea sa treptată către nord - asemenea unei ridicări. Acest fenomen a fost numit nașterea soarelui și era sărbătorit în această perioadă (7-2715)).

Pe măsură ce obiceiurile păgâne referitoare la închinarea adusă soarelui erau "creștinizate", este de înțeles că urma să rezulte confuzie. Unii credeau că Isus era Sol, zeul-soare! Tertulian trebuia să declare că Sol nu era Dumnezeul creștinilor; Augustin a denunțat identificarea eretică a lui Isus cu Sol. Papa Leo I a mustrat aspru dăinuirea închinării adusă soarelui, deoarece niște creștini, stând chiar în pragul "bazilicii apostolilor", i-au întors acestuia spatele pentru a se închina soarelui care răsărea (2). Nu au reușit însă să abolească această închinare păgână și au venit cu soluția închinării cu fața spre răsărit. Ba chiar au început să construiască clădirile de cult (spre deosebire de cea de mai sus) în așa fel încât oamenii să se închine cu fața spre răsărit.

Închinarea la soare (Tamuz la acadieni, Baal la sidonieni) și închinarea cu fața spre răsărit sunt neplăcute lui Dumnezeu - Deuteronom 4:19; 2 Împărați 23:5,11; Ezra 8:13-16.

Preotul Dumitru Bălașa scrie: Precizăm că așa numitul cult al Soarelui nu a fost adus în Dacia de coloniștii romani, ci el este autohton. Era cea dintâi credință a strămoșilor Geto-dacilor, așa cum am arătat. S-a afirmat că între ciclul sărbătorilor de iarnă romane, mai cu seamă Saturnalele, Calendele și Dies natalis Solis Invinct, cercetătorii cred a stabili legături indiscutabile. În realitate, lucrurile stau invers. Mai întâi este vorba de o oarecare coincidență a zilei de naștere a lui Isus Cristos (FALS: nu se cunoaște o dată a nașterii lui Cristos - apoi să nu uităm că în decembrie, nici în Israel nu mai stau păstorii noaptea cu oile pe câmp (Luca 2:8), cât despre a naște în grajd iarna… este frig! n.m.), cu perioada sărbătorilor de iarnă ale lumii vechi. Prima dată ziua lui Saturn a fost stabilită ca o zi de sărbătoare la 17 decembrie în anul 217 î.Cr. După aceea, pe parcurs, s-a mărit treptat numărul zilelor, până ce s-a ajuns la 7 zile, între 17 și 23 decembrie. Împăratul Aurelian (270-275), adept al cultului Soarelui - Mithra, în anul 274, a declarat oficial ca zi de sărbătoare ziua de 25 decembrie, pentru a contracara avântul și sărbătoarea creștină. Cu toate acestea, cultul lui Mithra, în anul 391, prin decret imperial, era declarat ilicit (1).

De unde vine acest nume? Ce înseamnă el?

Iată cum relatează "Povestea Crăciunului" revista Timiș-Online
(http://www.tion.ro/Pagini/sarbatori/sarbatori-64515.shtm)

Din vremuri străvechi ne-a rămas o istorisire care explică de ce sărbătoarea nașterii Domnului poartă numele de "Crăciun".

Se spune că Fecioara Maria, de mică, intrase la mănăstire. Aici a fost anunțată de arhanghelul Gavril că-L va naște pe pruncul sfânt. Când sarcina începea să fie vizibilă, nevinovata fecioară i-a spus stareții întreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o și a alungat-o de la mănăstire.

Rușinată, Fecioara s-a ascuns într-o pădure, dar aici o urmărea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii și coșmaruri. În ajunul nașterii el a aruncat o piatră în sânii fecioarei. Din ei a țâșnit pe cer laptele sfânt, astfel luând naștere Calea Laptelui (Calea Lactee).

Nemaiputând îndura acest chin, Maria a plecat din pădure și a ajuns la casa lui Crăciun, un boier nemilos care-și tortura soția și fetele. Acesta era plecat și soția lui, o femeie miloasă, a găzduit-o pe Fecioară in staul, unde a născut. În acel moment s-a arătat pentru prima dată pe cer Luceafărul, pentru a vesti sosirea lui Isus. Văzând steaua, Crăciun crezu că femeile au dat foc la casă și se grăbi să vadă ce s-a întâmplat.

Între timp Crăciuneasa avusese grijă să facă totul după datini, si drept răsplată Maica Domnului le vindecă pe cele trei fiice ale lui Crăciun care fiecare avea câte ceva: una era șchioapă, alta oloagă și ultima oarbă.

Când ajunse acasă, fiindcă soția nu i-a ieșit în întâmpinare, i-a tăiat mâinile. Văzând aceasta, Fecioara i le puse la loc și, prin această minune îl făcu și pe bărbat să-și dezghețe inima și să creadă în Dumnezeu. Din acest motiv, ziua în care s-a născut Mântuitorul, s-a numit Crăciun.

Numai o fărâmă de bun-simț dacă ai, vei fi neplăcut surprins de penibilul acestei explicații. Nu-i de mirare că mulți oameni nici nu mai vor să audă de religie, de Dumnezeu când sunt întâmpinați cu astfel de povești. Nu îți trebuie nici multă minte și nici multe cunoștințe ca să-ți dai seama că ea nu este adevărată:

- ce fel de mănăstire era aceea la care a intrat Fecioara? Mănăstirile "creștine" au început să apară în sec.IV (cam la 300 de ani după moartea Mariei); evreii nu aveau mănăstiri iar dacă ar fi fost o altfel de religie, Maria nu ar mai fi fost socotită neprihănită de către Dumnezeu!

- în afară de faptul că îngerul Gavril a vestit Mariei nașterea pruncului, toate celelalte amănunte (atât personaje, locuri cât și întâmplări) nu sunt decât invenții puerile, unele dintre ele chiar mai rău, stupide (cum ar fi originea Căii Lactee și a Luceafărului).

- Biblia nu susține nicăieri ideea că Maica Domnului ar fi făcut minuni…

Crăciun - (din lat. creatio-, onis) una dintre cele mai mari sărbători creștine, care celebrează, la 25 decembrie al fiecărui an, nașterea lui Isus Cristos. (dicționar V. Breban)

Iată explicația dată de preotul Dumitru Bălașa:

Domnul Isus Cristos fusese socotit de gnostici o creatură - Creaciun. După anul 325 a fost recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu, una din persoanele Sf. Treimi: "născut, iar nu făcut (creat)". Totuși, în popor, Isus Cristos este identic cu Crăciun. (Gnosticismul traco-dacic, după forme și locuri, durează până în a doua jumătate a mileniului întâi d.Cr. După ce Sinoadele dau o formă precisă Creștinismului, acesta se integrează doctrinei precizate și din el rămân numai anumite elemente.) În cărțile de cult ortodox, cuvântul Crăciun nu există, ci Născutul. Poporul Daco-Român, care nu a făcut doctrină, a păstrat primul termen până astăzi. Un colind spune:

Că-i născut un domn prea bun
Cu numele lui, Crăciun,
Că-i născut un om frumos,
Cu numele lui, Cristos. (1)

Totuși, în finalul aceleiași cărți, autorul se exprimă confuz și chiar el însuși cade în ceea ce critică poporul neștiutor: Timp de aproape o jumătate de secol, Crăciunul, frumoasa sărbătoare a Nașterii Domnului, cu colindele ei, a fost strânsă în sârmă ghimpată: Moș Crăciun, îngropat și înlocuit cu prozaicul Moș Gerilă. Dar s-a produs o minune. Odată cu revoluția…, Sărbătoarea Nașterii Domnului a fost descătușată. Moș Crăciun a înviat…

Crăciun este creatul lui Dumnezeu (de la creatio), este un cuvânt daco-român, un fir de borangic în pânza multimilenară a neamului. În cărțile de slujbă ortodoxă îi zice Isus Cristos "născut , iar nu făcut"… (1) Cu alte cuvinte, "creatul" și Isus sunt una…

Este greșit să numim pe Cristos cu numele Crăciun. El nu este o "creatură" a lui Dumnezeu, ci Fiul veșnic al lui Dumnezeu - Mica 5:2; Ioan 1:1; 8:58; Coloseni 1:17.

Theophilos


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!