Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Biserica de azi...

Publicat la 2011-12-10 de Traian

Privind în ansamblu Biserica de azi, ne întrebăm, oare cât va mai răbda Dumnezeu sfântul până va vărsa această lucrare Laodiceană din gura Lui. Dacă e un lucru asupra căruia sunt de acord predicatorii de azi, e acesta, că trăim într-o epocă Laodiceană a Bisericii.

În timp ce deasupra capetelor noastre amenință sabia lui Damocles, noi credincioșii ne lăfăim într-o stare de bogăție, lenevie, lux, nepăsare și amorțire. Deși Dumnezeu are milă și e gata să ne ierte păcatele, să ne curățească nelegiuirea, și să se îndure de neghiobia noastră, totuși inimile noastre „căldicele", nici reci nici în clocot, sunt o urâciune în ochii Lui. Ori suntem în clocot ori reci, ori înflăcărați ori înghețați, ori aprinși ori stinși de tot. Lipsa de căldură și lipsa de dragoste, iată două lucruri pe care le urăște Dumnezeu!

Cristos poate spune despre rănile Lui azi: „În casa celor ce Mă iubeau le-am primit!" Cartea Sfântă a Dumnezeului cel viu suferă mai mult din partea exponenților decât din partea oponenților ei.

În folosirea citatelor biblice suntem ușurateci, în interpretarea lor suntem inconsistenți, în însușirea nemărginitelor ei bogății suntem leneși până la punctul impotenței extreme. Predicatorul își șlefuiește predicile cu elocvență oratorică, și e gata să apere inspirația Bibliei cu toată ardoarea și transpirația. Dar același om câteva respirații mai târziu îți vorbește cu un calm mortal despre minunile din Biblie ca fiind demodate sau despre alte texte: „Acestea nu sunt pentru timpurile de azi." Iar bietul ascultător, cu o credință sinceră și caldă, trebuie să înghită apa rece ca ghiața a necredinței predicatorului.

Adevărul e că biserica poate să-L împiedice în lucrare pe Sfântul lui Israel, și în vremea de azi și-a făcut din aceasta o adevărată artă. Dacă ar exista gradații în starea de mort a vreunui mort, atunci cea mai moartă mortăciune cred că e cineva care vorbește despre Duhul Sfânt fără ca să aibă ungerea Duhului Sfânt.

În rugăciuni ne permitem aroganța de neiertat să strigăm ca Duhul să vină asupra noastră cu harul Său, dar să nu ne deranjeze cu darurile Sale!

Aceasta e vremea unui Duh Sfânt acceptat cu restricții și condiții, chiar în cercurile cele mai fundamentaliste. Avem nevoie și o spunem deschis, că vrem să se împlinească textul de la Ioel 2. Strigăm chiar: „Toarnă Duhul Tău peste orice făptură!" Dar adăugăm o restricție: „Dar nu lăsa ca fiicele noastre să prorocească și nici fii noștri să vadă vedenii!"

„O, Dumnezeul meu! Dacă în necredința noastră culturalizată și în teologia noastră obscură și în slăbiciunea noastră spirituală am întristat și încă mai întristăm pe Duhul Sfânt, de ce nu ne verși din gura Ta? Dacă nu poți să Te folosești de noi și nu poți lucra prin noi, atunci, Te rugăm, Dumnezeule, fă ceva fără noi! Treci pe lângă noi și alege-Ți un popor din cei care acum nu Te cunosc! Mântuie-i, sfințește-i și împuternicește-i prin Duhul Sfânt pentru o misiune a minunilor! Trimite-i în lume „frumoși ca luna, curați ca soarele, și viteji ca o armată cu flamuri desfășurate”, ca să trezească la viață o Biserică bolnavă și să cutremure din temelii o lume înglodată în păcat!"

Gândiți-vă la lucrul acesta: Dumnezeu nu mai are ce da altceva lumii. A dat pe unicul Său Fiu pentru păcătoși. A dat Biblia Sa pentru toți oamenii. A dat Duhul Sfânt ca să convingă lumea de păcat și să zidească Biserica. Dar la ce folosește un cec dacă nu e semnat? La ce folosește o adunare, oricât de fundamentală în crez, dacă Domnul cel viu lipsește din ea?

Avem datoria să împărțim drept Cuvântul adevărului. Textul: „Iată, Eu stau la ușă și bat" (Apocalipsa 3:20), n-are nimic de a face cu cei păcătoși și Domnul. Nu! Aici e tabloul tragic al Domnului nostru la ușa Bisericii Sale din Laodicea încercând să intre înăuntru! La fel, în majoritatea orelor de rugăciune care text e mai des folosit dacă nu acesta: „Acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor"? Dar foarte adesea El nu este în mijlocul lor. El e afară, la ușă. Noi lăudăm Numele Lui, dar pe El Îl ținem afară!

Cu o stivă de cărți în jurul nostru, cu schițe și notițe din plin, ne-am imunizat pe noi înșine față de adevărul mistuitor al Cuvântului imutabil al lui Dumnezeu!

Nu mă mai mir azi așa de mult la răbdarea pe care o are Dumnezeu cu păcătoșii ce rămân ca de piatră la chemarea Sa. În definitiv, n-am fi și noi răbdători cu un om care e și orb și surd? Așa sunt cei ce zac în păcat. Dar mă mir de răbdarea lui Dumnezeu față de Biserica de azi în starea ei de adormire, amorțire și egoism! O Biserică pierdută într-o lume pierdută, iată marea problemă pe care trebuie s-o rezolve Dumnezeu azi!

Oh, săracii de noi, credincioși orbi, sărăntoci și slăbănogi, dar îngâmfați și lăudăroși! Suntem goi, și nici nu ne dăm seama! Suntem bogați (n-am avut niciodată atâtea instalații și aparate), dar suntem de fapt săraci (niciodată n-am fost mai fără putere)! N-avem nevoie de nimic (și adevărul e că n-avem nimic din ce avea Biserica Apostolică). Cum poate sta Dumnezeu în mijlocul nostru când noi ne facem expoziție din goliciunea mândriei noastră?

Oh, avem nevoie de foc sfânt! Unde e puterea Duhului Sfânt care să distrugă păcatul și să-i atragă pe păcătoși la pocăință? Azi mi se pare că suntem mai interesați în a avea biserici cu aer condiționat decât încălzite cu rugăciuni. „Dumnezeul nostru e un foc mistuitor!" Dumnezeu și focul sunt de neseparat; la fel sunt și oamenii și focul. Fiecare din noi acum străbate o traiectorie de foc: dacă ești păcătos, e traiectoria iadului; dacă ești credincios, traiectoria judecății din urmă a faptelor. Și fiindcă Biserica a pierdut focul Duhului Sfânt, milioane de oameni se îndreaptă spre focul iadului!

Moise a fost chemat prin foc. Ilie a cerut foc din cer. Elisei a făcut un foc. Mica a prorocit despre foc. Ioan Botezătorul a strigat: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc." Isus a zis: „Am venit să aduc foc pe pământ." Dacă ne-am feri de botezul cu foc, după cum ne ferim de botezul cu apă, am avea o Biserică înflăcărată, un alt Rusalii. „Firea veche" s-ar putea să ocolească botezul cu apă, dar e mistuită de botezul cu foc, căci El „pleava o va arde într-un foc care nu se stinge." Până ce n-au fost curățiți prin foc, ucenicii care făcuseră minuni și care văzuseră gloria învierii Domnului, n-au fost lăsați să pornească la slujirea Crucii.

Cu ce autoritate slujesc unii azi, fie în țară fie în străinătate, când nu au experiența din „camera de sus"? Nu ducem lipsă de predicatori ai profețiilor, dar n-avem predicatori profetici. Nu avem nevoie de ghicitori spirituali cu pronosticuri senzaționale. Avem destui. Și de fapt n-avem nevoie de nicunul, căci avem Biblia și descoperirea gândirii Domnului nostru în ea. Dar avem nevoie de oameni care să proclame Evanghelia. Nimeni nu poate pune monopol pe Duhul Sfânt, dar Duhul Sfânt poate monopoliza pe oameni. Așa oameni sunt prorocii: niciodată așteptați, niciodată anunțați, niciodată prezentați. Doar sosesc. Sunt trimiși, sunt pecetluiți, sunt extraordinari. Ioan Botezătorul "n-a făcut minuni" - adică n-a existat nici un puhoi de oameni care să curgă spre el și să-l vadă cum vindecă. Dar a ridicat nivelul spiritual al unei națiuni întregi!

Ni se înroșește fața de rușine când vedem pe unii din evangheliștii noștri, care anunță că au avut o evanghelizare extraordinară, cu mii de suflete care s-au predat, și apoi, ca să liniștească pe fundamentaliști, spun că „nimic neobișnuit și nimic senzațional n-a avut loc." Dar poate avea loc un cutremur de pământ și să nu fie senzațional? Sau un uragan și să nu fie ceva neobișnuit? Oare n-a scuturat Anglia lucrarea de trezire a lui Wesley? Biserica Anglicană a trântit ușa în fața „unui om trimis de Dumnezeu și numele lui era Ioan" - Wesley! Dar acești „pitici religioși" n-au fost în stare să oprească torentele trezirii aduse de Duhul Sfânt!

Acest om binecuvântat, Wesley, a plecat de la Universitatea din Oxford, fiind un „eșec total" (după cum era izbitoarea lui expresie, deși era dotat cu mintea unui savant, cu focul unui zelot, și limba unui orator), ca să câștige pe alții la Domnul. Mai târziu, a avut loc 24 mai 1738, când John Wesley la oră de rugăciune pe strada Aldersgate a fost născut din Duhul; apoi a avut loc umplerea lui cu Duhul. Timp de treipezece ani oameni botezați cu foc au scuturat trei imperii. Și Savonarola a scuturat Florența în centrul Italiei până ce fața acelui „călugăr nebun" a ajuns o obsesie pentru Florentinii de atunci, și o groază pentru cercurile religioase.

Frații mei, în lumina „scaunului de judecată", mai bine ar fi pentru noi să trăim șase luni cu o inimă de vulcan, denunțând păcătoșenia din locurile înalte și de jos, scoțând țara de sub puterea Satanei la lumina lui Dumnezeu (așa cum a făcut Ioan Botezătorul) decât să murim încărcați de onoruri eclesiastice și diplome teologice și să fim de râsul iadului și al unora minusculi în cele spirituale. Ridicând glasul împotriva „traficanților de lichior" sau chemând blesteme peste politicienii corupți nu coboară foc din cer asupra capetelor noastre. Le putem face pe amândouă fără să ne pierdem capetele sau amvoanele. Prorocii au fost martirizați pentru că au denunțat în termeni direcți religia falsă. Iar noi, când vedem religii mincinoase cum îi înșeală pe unii în timpul vieții și îi fură pe alții după moarte, sau când vedem preoți conducând pe oameni la iad sub emblema crucifixului, n-ar trebui să fierbem și noi de indignare? Atunci, probabil, vom avea să ardem și noi în focul martirilor pe rugurile secolului XX, dar vom fi aprins o nouă Reformă.

Citiți cu lacrimi rândurile ce urmează: „Un Protestantism slăbănog ascultă azi cum urmașii Inchiziției laudă evangheliști protestanți." Vi i-ați închipui pe aceiași oameni ai sutanelor lăudând pe un Luther sau un Savonarola? „O, Doamne, inspiră-ne la predici profetice care să cerceteze și să mistuie! Trimite-ne o generație de predicatori-martiri - oameni gata să poarte poveri, să se aplece, să se îndoaie și să se frângă sub copleșirea viziunii unei judecăți iminente și a unei osânde sub spectrul iadului necruțător și veșnic pentru toți cei nepocăiți!

Predicatorii își aduc renume amvoanelor; prorocii, închisorilor. O, dacă ne-ar trimite Dumnezeu proroci -oameni extraordinari, care plâng în hohote și nu cruță, care stropesc națiuni cu furtuna vaiurilor lor - oameni prea fierbinți ca să-i atingi, prea tari ca să-i asculți, prea drastici ca să-i cruți. Am obosit cu cei care se îmbracă în haine moi și au predici moi, care folosesc râuri de cuvinte dar o linguriță de ulei sfânt. Acestora le pasă mai mult de concureță decât de reverență, mai mult de promovare decât de consacrare. Aceștia folosesc propaganda în locul propagării, și țin mai mult la bunăstarea membrilor decât la starea sfințeniei lor.

Oh, comparându-ne cu Biserica apostolică suntem atât de sub-apostolici, atât de sub-standard! Grija pentru „doctrine adânci" i-a pus pe mulți din membrii bisericilor într-un somn adânc; căci „slova" nu e de ajuns. Trebuie aprinsă! Numai slova împreună cu Duhul dau viață. O predică în legătură cu o doctrină sănătoasă, prezentată într-un limbaj impecabil, cu o interpretare fără nici o eroare, poate fi la fel de fără gust ca o gură de nisip. Ca să luptăm împotriva rătăcirilor de la credință avem nevoie de o Biserică botezată cu foc. Un rug aprins l-a atras pe Moise; o Biserică aprinsă îi va atrage pe oamenii de azi să audă în mijlocul ei glasul Dumnezeului cel viu!

„Oh, de-ar fi să mă mistui pentru Dumnezeu! Însă orice mi-ar cere Dumnezeu să fac, n-aș putea face fără rugăciune. Oh, fă-mă, Doamne, om al rugăciunii!”
Henry Martyn

„Iubirea arde ca un foc, și făclia acestui foc este entuziasmul. Flacăra e aerul pe care îl trăiește orice experiență creștină cu Domnul. Crește odată cu focul. Se asfixiază când focul se stinge. Când mediul e rece, de ghiață, flacăra moare, sugrumată, gâtuită. Adevărata viață de rugăciune trebuie să fie înflăcărată!”
E. M. Bounds

„Unde e pasiunea câștigării de suflete? Unde e mila ce tânjește să dea ajutor? Unde e dragostea ce iubește până la moarte? Unde e focul nestins, arzător? Unde e rugăciunea care nu se lasă? Unde e mijlocirea și veghea aleasă? Unde e lupta victorioasă? Unde sunt Rusaliile?”
Amy Wilson Carmichael

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!