Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Zeciuiala

Publicat la 2011-12-06 de Traian

Probabil că unul dintre cele mai neabordate subiecte din teologia Vechiului Testament (VT) este subiectul Zeciuielii. Este de asemenea și una dintre cele mai controversate probleme cu care au de a face bisericile creștine de astăzi. Întrebarea dacă zeciuiala încă mai este aplicabilă Bisericii sau pentru creștini de azi a creat două tabere opuse. Cei din tabăra anti-zeciuială susțin ideea că din moment ce creștinii nu mai sunt sub Lege, prin urmare, ei nu mai se află sub regula de zeciuială deoarece este o dispoziție a Vechiului Testament pentru poporul evreu. Pe de altă parte, grupul pro-zeciuială argumentează de asemenea că principiul zeciuielii este înaintea Legii, deși este un principiu Vechi Testamental, acesta nu a fost anulat pe baza învățăturii lui Hristos că cei credincioși ar trebui să întreacă neprihănirea fariseilor și aceasta include și stricta lor obligație și practică a zeciuielii. În ciuda tuturor acestor idei care sunt în conflict, zeciuiala a fost acceptată și practicată în mod universal între bisericile creștine de astăzi. Cred că miezul problemei depinde de faptul dacă creștinii sunt obligați să dea o zeciuiala din veniturile sale, sau dacă aceasta este un gest voluntar de închinare și ofrande date lui Dumnezeu, nu din obligație ci din dragostea pentru Dumnezeu și împărăția Sa.

În ciuda rarității materialelor care să trateze acest subiect, acest concept particular din Vechiul Testament m-a determinat să fac o cercetare aprofundată și atentă, folosind puținele resurse care sunt valabile, pentru a încerca să înțeleg însemnătatea sa, originea, natura, istoria, practica, scopul și relevanța sa în lumina Vechiului Testament. Voi încerca de asemenea să examinez unele dintre argumentele aduse împotriva și în favoarea acestei practici în lumina învățăturilor din Noul Testament și despre felul cum să dea creștinii în zilele de astăzi.
Însemnătatea zeciuielii

Termenii Zecime, Zeciuieli și Zeciuială derivă în esență din cuvântul evreiesc aser care înseamnă zece și ma’aser – zeciuială sau a zecea parte, referindu-se la actul religios de oferire a unei zecimi pentru sprijinirea unui scop religios1. Acesta este de asemenea văzut ca practică a „dăruirii unei porțiuni din profitul sau capturile de război ale cuiva, donație religioasă de ordinul a unei zecimi,”2 sau „a zecea parte dintr-o proprietate sau produs pentru sprijinirea unui preot sau a altei instituții religioase sau scop.”3 Cuvântul evreiesc ma’aser a fost folosit de aproape 32 de ori în Vechiul Testament: de 7 ori în Pentateuh, de 5 ori în Profeți, și de 10 ori în Scrieri4. Pasajele primare care descriu porunca de a da zeciuială în Vechiul Testament sunt Levitic 27:30-33; Numeri 18:21-32; Deuteronom 12:1-18; 14:22-29; 18:1-4; 26:12-15,5 și cel mai renumit și adesea folosit text este găsit în Maleahi 3:6-12.

Zeciuiala în Orientul Antic Apropiat


Am fost surprins să descopăr că acest concept al zeciuielii nu a fost în exclusivitate un concept și o practică evreiască. Deși acesta este un obicei ce se poate întâlni în vremurile Vechiului Testament, cu toate acestea el nu își are originea în Israel sau „în Legea Mozaică și nici nu era ceva specific evreilor”6. „Zeciuiala era foarte obișnuită în întregul Orient Antic Apropiat (OAA), în special în Mesopotamia unde textele neo-babiloniene din cel de-a 6 lea secol î. Hr., discută despre colectarea zeciuielilor drept mijloc de susținere a unui sanctuar”7. Chiar înainte ca lui Israel să i se poruncească sau să practice zeciuiala, aceasta era deja practicată de multe culturi și obiceiuri religioase antice. Este clar că „zeciuiala era o practică antică și răspândită”8. Morley ne spune că „a da o porțiune din profitul sau capturile de război ale cuiva era cunoscut în lumea antică din Grecia și până în China”9.

Astfel, putem spune că Israel a fost doar unul dintre multele popoare din perioada OAA care dădea zeciuială din proprietatea, producția sau din monedele lor10. Egiptenii și sirienii au practicat zeciuiala (1 Mac. 10:31; 11:35), chiar și lidienii, babilonienii și asirienii11. Principiul zeciuielii era de asemenea cunoscut în orașul Ugarit (secolul 14 î. Hr.), și printre catarginieni12. Zeciuielile era folosite ca taxe impuse de regele local sau orice conducător, sau se poate referi la o porțiune dintr-o afacere13. Se poate face de asemenea referire la aceasta ca zeciuiala din haine și produsele agricole în special din orz și curmale14. Averbeck a arătat trei informații interesante despre zeciuiala în materialul ugarit:

(1) Zeciuiala era văzută din perspectiva unui întreg oraș ca fiind o unitate. (2) Zeciuiala este cel mai adesea un impozit secular datorat regelui sau unuia din slujitorii lui. (3) Există câteva texte în care preoții sunt destinatarii zeciuielii, dar chiar și în aceste instanțe preoții sunt tratați ca oricare alți specialiști cărora li se datorau zeciuielile15.

Alte texte antice tratează subiectul referitor la preoție în mod diferit. Unele dintre ele discută despre practicarea dăruirii de zeciuieli pentru dumnezei și templele lor. Prin urmare putem spune că conceptul și practica zeciuieli din OAA a fost nu doar ceva religios, ci și secular fiind „sistemul de bază de impozitare al orașului”16. Totuși, oamenii din OAA priveau autoritatea politică și religioasă ca fiind combinate. Cea dintâi fiind pământească și cea din urmă fiind de autoritate divină. Numărul zece sau zeciuiala era obișnuit doar pentru că majoritatea oamenilor numărau în zeci sau își foloseau cele 10 degete17.

Dosh a clarificat aceasta atunci când a spus că „zeciuiala este asociată cu o confirmare a unei poziții de putere sau control exercitat de către o zeitate recunoscută, o combinație a vreunui conducător-zeu recunoscut, sau recunoașterea unui monarh. Aceste zeciuieli sunt de fapt mai bine descrise prin tributuri sau jertfe în care minimul era o zecime, deci o zeciuială”18. Este de asemenea semnificant a nota faptul că zeciuiala din OAA era atât aplicată față de Dumnezeu cât și față de țară19.

Fletcher Spruce în cartea sa, You Can Be A Joyful Tither20 [Poți fii un dătător de zeciuială bucuros, n. tr.], a menționat că nu există nimic nou despre ideea zeciuielii. El a spus că aceasta este o practică care datează încă din vremurile antice, chiar din afara tradiției iudaice și creștine. Egiptenii și caldeenii, care au ocupat văile fertile ale Nilului înainte ca Vechiul Testament să fie scris, cât și asirienii dădeau zeciuială dumnezeilor lor. Practica zeciuielii se crede că datează cam din anul 3800 î. Hr. Fenicienii, chinezii, grecii, romanii, arabii și alții dădeau zeciuieli în cadrul ceremoniilor religioase21.

Zeciuiala în Vechiul Testament

Zeciuiala din Vechiul Testament nu a început cu Legea. Oamenii lui Dumnezeu au practicat-o cu 500 de ani înainte ca Dumnezeu să dea pe Sinai Legea lui Moise22. Cele mai timpurii cazuri de zeciuială se pot găsi în Geneza 14 și 28. Aceste referințe ne spun că oamenii au practicat zeciuiala cu mult înainte ca națiunea lui Israel să se nască și acestora li s-a poruncit să își dea zeciuielile ca și când ar fi fost o Lege. Zeciuiala este o practică biblică și este menționată de 32 de ori doar în Vechiul Testament.
În Pentateuh

Aceasta este menționată pentru prima dată în Geneza 14:18-20: „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram, și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate.”

Acest pasaj ne spune despre Avraam care a dat a zecea parte din capturile de război lui Melhisedec, preotul și regele Salemului (vezi de asemenea și Evrei 7:4). Aparent, acest prim episod al dării zeciuielii este făcut cu mult înainte de darea Legii lui Moise. Și am înțeles că nu Avraam a început conceptul zeciuielii deoarece acesta era practicat cu ceva vreme înainte de către multe popoare în OAA23.

În această primă înregistrare a zeciuielii din Vechiul Testament îl vedem pe Avraam răspunzând la „obișnuitul model”24 de dare de zeciuieli. După ce a primit o binecuvântare preoțească de la Melhisedec, Avraam l-a binecuvântat și el pe preot prin a-i da zeciuială din captură25. În acele zile, „zeciuielile era u aduse atât în sanctuare cât și regilor”26 și Melhisedec se califică pentru ambele27. Prin urmare răspunsul lui Avraam este o recunoaștere adecvată a validității preoției lui Melhisedec28. Keil & Delitzsch au văzut zeciuiala lui Avraam ca fiind o confirmare practică a preoției divine a lui Melhisedec, căci zeciuiala era conform obiceiului general jertfa prezentată Divinității29. Gestul lui Avraam pare a fi fost de o motivație teologică din moment ce acesta a fost felul lui de a recunoaște că Dumnezeu Cel Prea Înalt a fost Acela care i-a dat victorie (vezi versetul 20) și că Dumnezeu este ultimul deținător a tuturor lucrurilor.

A doua referință despre zeciuială din perioada pre-mozaică este găsită în Geneza 28:20-22: „Iacov a făcut o juruință, și a zis: ‚Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac, și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.’”

Aici îl descoperim pe Iacov făcând jurământul său Domnului că Îi va da zeciuială din tot venitul pe care Dumnezeu i-l va da lui dacă DOMNUL avea să îl protejeze în călătoria sa către casa tatălui său. Aceasta este jurământul personal al lui Iacov față de Domnul și „erau pentru susținerea casei lui Dumnezeu, simbolizat de stâlp (v. 22) care mai târziu a devenit scopul major al zeciuielii din Israel – grija față de casa lui Dumnezeu”31.

Jurământul lui Iacov de a da zeciuială vorbește despre natura voluntară a actului32. Stedman care argumentează împotriva aspectului obligatoriu al zeciuielii a afirmat: „Dacă zeciuiala era o obligație, o datorie curată, aceasta este cea mai înaltă formă de impertinență pentru ca Iacov să ‚dea’ lui Dumnezeu ceea ce de fapt el nu avea nici un drept să rețină”33. El a continuat să argumenteze că „ceea ce a simțit Iacov că poate jura sau nu poate jura nu se poate face ceva obligatoriu pentru oricare altă persoană, cel puțin pentru un creștin care nu este sub nici un fel de revendicare legală de orice fel”34.

O altă referință este Levitic 27:30-33, citat aici: „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, și să nu se schimbe; dacă se înlocuiește un dobitoc cu un altul, și unul și celălalt va fi sfânt, și nu vor putea fi răscumpărați.”

Aici găsim o dezvoltare a zeciuielii, care se extinde la a zecea parte din sămânța pământului sau a roadelor pomilor. Acest text oferă de asemenea o bază teologică pentru aducerea zeciuielii din pământ, și este zeciuiala Domnului, „aceasta aparține Domnului și este sfântă pentru El”35. Implicația este clară; Domnul este producătorul, deținătorul și distribuitorul bogăției pământului (vezi Deuteronom 8:17 șu.). Regulile sunt stabilite pentru ca oricine dorește să-și răscumpere sau să împrumute zeciuiala din pământul său, acesta ar trebui să plătească prețul ei. El trebuie să adauge o cincime la aceasta atunci când o dă înapoi leviților. Pe de altă parte însă, a zecea parte din turme sau din cirezi nu putea fi răscumpărată36. Wilson adaugă următoarele: „animalele care sunt parte a zeciuielii sunt considerate sfințite. Dacă vreun proprietar dorește să-și răscumpere oricare din zeciuielile sale pentru bani, el o poate face, dar doar dacă adaugă în plus o a cincia parte din valoarea monetară deplină a animalului și preotul face evaluarea”37.

În Numeri 18:20-32 vedem rolul unic al leviților printre triburile lui Israel. Ei erau singurul trib care nu dețineau nici un teren și prin urmare nu puteau produce propria lor hrană și de aceea lor li se dădeau zeciuielile agricole ale oamenilor pentru întreținerea lor și ca răsplată pentru slujirea în cadrul cortului întâlnirii38. Ni se spune de asemenea ca din zeciuielile ce le primeau de la popor, leviții trebuiau să dea zeciuială din zeciuieli preoților că să îi susțină și pe aceștia. Este foarte clar aici faptul că sistemul de zeciuială levitică era intenționat pentru susținerea sanctuarului și a personalului acestuia. Aceste zeciuieli nu sunt niciodată o jertfă consacrată ci obligatorie39. La acest punct, zeciuiala a devenit o regulă strictă pentru Israel; aceasta nu trebuie trecută cu vederea, căci Israel a fost chemat să fie un popor sfânt, urmând în mod exclusiv instrucțiunile Domnului.

În Deuteronom 12:5-14 și 14:22-26, ni se spune că zeciuielile trebuiau aduse în sanctuarul central, care mai târziu a fost întemeiat în Ierusalim40. „Deuteronom 14:27-29 și 26:12-15 introduce o altă zeciuială, ce se strângea la fiecare al treilea an pentru a fi distribuită nevoiașilor”41. Deși există grupul acelora care argumentează că ar fi trei feluri diferite de zeciuieli separate, se pare însă că erau doar două, adică, „cele zece procente luate pentru susținerea acelora ce slujeau Domnului, și zeciuiala din al treilea an luată pentru ajutarea văduvelor și a orfanilor”42. Aceste zeciuieli nu trebuiau a fi privite drept poveri ci mai degrabă feluri de exprimare a dragostei și a încrederii lor în ceea ce Dumnezeu a promis că va binecuvânta lucrarea mâinilor lor.

Astfel, putem spune că clauza deuteronomică pentru zeciuială proiectează un scop cu unghi diferit. „Aceasta este o jertfă care recunoaște proprietatea lui Dumnezeu a pământului și a roadelor sale, un mijloc de susținere pentru leviți, și o jertfă pentru scop caritabil.”43 Zeciuiala era un fel de a aminti poporului lui Dumnezeu – Israel – că lucrurile din viață care îi susțineau pe ei au fost cu toate date de Dumnezeu pentru ca ei să le folosească44.
În scrierile profeților

Zeciuielile sunt de asemenea menționate în prezicerile profeților Amos și Maleahi. Prezicerile lui Amos au de a face cu „sfințenia lui Israel ce trebuia să continue să prezinte zeciuielile Domnului atunci când poporul nu mai era preocupat de dreptate și neprihănire”45. Aceasta este o batjocură directă față de scopul și intenția originală a zeciuielii. Deuteronom 14 a clarificat faptul că darea de zeciuială ar trebui să fie motivată de dragostea pentru Dumnezeu și pentru alții. A pierde din vedere acest scop însemna a-l eșua în întregime. Aceste lucruri s-au întâmplat în vremea profetului Amos (vezi 4:4).

În cazul prezicerilor profetului Maleahi, acesta protesta și îl mustra pe Israel că îl furau pe Dumnezeu prin a nu aduce zeciuielile lor în casa visteriilor (3:6-11). Aici îl putem vedea pe Domnul provocând pe Israel să-și aducă zeciuielile în casa visteriilor și El avea să își reverse binecuvântările peste cei care ascultau cuvintele Sale. Evident, Maleahi cheamă Israelul la a da zeciuielile lor pentru motivul corect, prin a se întoarce și a se încrede în Dumnezeu pentru viețile lor. Apoi ei vor fi din nou binecuvântați. Maleahi sublinia lipsa binecuvântărilor datorită neaduceri zeciuielilor lor în casa visteriei, în timp ce Amos a vorbit despre lipsa binecuvântării deoarece ei își dădeau zeciuielile cu inimi și motive greșite46.

Astfel vedem că zeciuiala, care ar trebui să fie felul de exprimare a lui Israel a devoțiunii sale față de Dumnezeu, nu a fost respectată tot timpul și așa cum ar fi trebuit să o facă. Poporul lui Dumnezeu își rețineau zeciuielile și ofrandele lor pentru Dumnezeu ceea ce este la fel de serios ca și furtul. Dumnezeu l-a acuzat pe Israel că furau din zeciuielile Sale, care erau sacre și care aparțineau de drept lui Dumnezeu. Atunci când poporul lui Dumnezeu s-a întors de la El și s-au închinat idolilor, zeciuielile lor mergeau la idoli (Amos 4:4). Ezechia în 2 Cronici 31:10-11 a supravegheat o restaurare a ascultării față de Dumnezeu și zeciuielile și ofrandele au crescut așa de mult încât au trebuit să se facă alte camere în cadrul visteriei lui Dumnezeu. Îl vedem pe Neemia conducând o altă restaurare și s-a asigurat că zeciuielile și ofrandele au fost și ele restaurate pentru a susține pe leviți și pe preoți (12:44; 13:10)47.

Zeciuiala în Iudaismul timpuriu

În timpul celui de-al treilea secol î. Hr., sistemul zeciuielii devine o povară grea pentru popor. Datorită interpretărilor și a instrucțiunilor rabinilor, un țăran de rând se lupta să-și plătească zeciuielile și prin urmare ei au evitat pur și simplu să o mai plătească. Totuși, pentru cei dedicați, ei au menținut această practică. Din cartea apocrifă a lui Tobit avem următoarele lucruri: „Obișnuiam să merg la Ierusalim cu primele roade, cu primul născut și cu a zecea parte din vite și cu primul rod al oilor și să le dau preoților, fii lui Aaron, pentru altar; și a zecea parte din porumb, vin, untdelemn și din rodii și din restul fructelor fiilor lui Levi, care slujeau în Ierusalim; și a doua zeciuială o dădeam anual pentru șase ani și mergeam și o cheltuiam în Ierusalim, o dădeam orfanilor și văduvelor și prozeliților care se atașau copiilor lui Israel, o cumpăram și le-o dădeam în al treilea an.” (Tobit 1:7 șu.)48

Este clar că zeciuiala era o chestiune serioasă în Apocrifa49 și în alte literaturi inter-testamentale cum sunt Jubilee 13:25-2750. Josephus a accentuat de asemenea semnificația zeciuielii ca sistem de sprijinire a preoților și a leviților așa încât ei să se concentreze și să își dedice timpul lor în a sluji Domnului51.

Distrugerea Templului a făcut ca preoții și leviții să nu mai fie necesari din pricina simplului fapt că nu mai existau serviciile din Templu. Acestea au fost cu ușurință integrate în structura socială a comunității și zeciuiala a devenit o metodă de susținere a celor ce studiază Legea și a nevoiașilor.

În această ultimă dezvoltare a zeciuielii, au existat două schimbări majore care merită a fi notate. Prima este lipsa mesei de jertfă deuteronomică. Aceasta a fost uitată în această vreme. A doua este generalizarea zeciuielilor la care, în contrast cu zeciuielile Vechiului Testament din produsele agricole specifice, în acest timp, rabinii includ toate produsele agricole și toate formele de venit ca fiind supuse zeciuielii52. Dezvoltarea se extinde până acolo încât se includ și banii ca parte a zeciuielilor.
Zeciuiala și implicațiile sale53

În contrast cu OAA, zeciuiala din Vechiul Testament implică mai mult decât niște motive economice, politice și umanitare; aceasta era felul lui Israel de a arăta lumii că Domnul este furnizorul lor și motivul prosperității și a abundenței lor. Darea lor de zeciuială arată spre Regele și Domul lor, adică Dumnezeu Atotputernic, care i-a chemat să fie poporul Lui cel sfânt (Deuteronom 26:10-25). Prin dedicata și credincioasa lor aderare la zeciuială, ei își recunosc și își exprimă și prin aceasta respectul lor față de preoție și față de leviții care slujeau în Templu în locul lor. Prin a-și da zeciuielile lor, Israel imita de asemenea generozitatea și bunătatea Dumnezeului lor, căruia îi păsa de cei nevoiași și de săraci. Prin a face astfel, Israel demonstrează lumii că ei sunt chemați pentru scopul și folosința lui Dumnezeu și că ei sunt într-adevăr poporul Său. Ei reflectă rugăciunea și dorința tatălui lor Iacov, care a făcut un jurământ față de Dumnezeu.

Prin urmare, zeciuiala este mai mult decât a da înapoi Domnului o porțiune din binecuvântarea Sa, ci și o reflectare a unei relații vii dintre Dumnezeu și poporul Său. Dumnezeu poartă de grijă la poporul Său și poporul Său răspunde față de grija Sa prin a se îngriji și de alții.

Zeciuiala în Noul Testament

Cuvântul grecesc pentru zeciuială este dekatos54, de la rădăcina cuvântului deka55, zece. Ideea este de fapt împrumutată din Vechiul Testament și din conceptul OAA unde „a zecea parte era de obicei din produsele pământului și era considerată ca fiind partea din întreg ce o datora un închinător Dumnezeului său pentru sprijinirea sanctuarului lui Dumnezeu și a preoților săi”56. Însă este destul de surprinzător să descoperim că zeciuiala nu a fost niciodată poruncită sau inițiată în mod explicit în cadrul bisericii creștine timpurii. Aparent, nu avem nici o însemnare despre zeciuială care să fie inițiată în epistole, de Pavel, Iacov, Petru sau Ioan. Totuși, în evanghelii, putem vedea că Isus a mustrat liderii religioși spunând: „Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!”57 În cuvintele lui Isus, se presupune faptul că El aprobă pe cea dintâi, darea zeciuielii. El le amintea doar fariseilor despre importanța ambelor porunci. Aceasta este datorită faptului că liderii religioși din acea vreme au devenit așa de legaliști referitor la împlinirea Legii încât au emis cel mai important aspect al dragostei și al dreptății, adică de a se îngriji și a-i trata pe oameni în mod cinstit și corect. În schimb, ei au devenit oprimatori ai oamenilor; ei au făcut ca împlinirea Legii să fie așa de dificilă încât a devenit o povară grea pentru popor. Dar din nou, nu avem înregistrări explicite despre Isus în care să poruncească ucenicilor și urmașilor Săi să dea zeciuială. Cartea Evrei, pe de altă parte, îl menționează pe Avraam care a dat zeciuielile lui pentru Melhisedec și Levi dând zeciuielile lor lui Melhisedec prin Avraam58. Totuși, instrucțiunea explicită de a urma exemplul lui Avraam și Levi este absent în acest text. Autorul nu și-a instruit niciodată cititorii săi să îi urmeze pe aceștia. Ceea ce este explicit și clar în epistole sunt sfaturile lui Pavel de a „împărtăși posesiunile materiale pentru grija nevoilor săracilor (1 Corinteni 16:1-3; 2 Corinteni 8-9; Efeseni 4:28) și pentru a sprijini lucrarea creștină (1 Corinteni 9). El îndeamnă și laudă generozitatea (2 Corinteni 9:6; 8:1-5) dar nu a revendicat niciodată, ca poruncă din partea lui Dumnezeu, ca să se dea un cantitate specifică”59.

Zeciuiala în cadrul bisericii creștine timpurii


Nici cuvântul „zeciuială” nu apare în unele din scrierile Părinților Apostolici și ale Apologeților. Ceea ce este prezent în cadrul învățăturilor lor este „dăruire”, care a continuat să fie o parte importantă a închinării creștine timpurii60. Iustin Martirul credea și învăța că aceia care prosperă și cei care doresc să prospere ar trebui să contribuie fiecare în parte atâta cât dorește61. Irineu a considerat zeciuiala a fi o lege iudaică și prin urmare nu se aplica creștinilor care nu sunt sub Lege. Pentru el, creștinii ar trebui să dea fără nici o constrângere exterioară. Origen, pe de altă parte, a privit zeciuiala ca fiind ceva ce trebuie cu mult depășit de creștini în dăruirea lor62. În ultima parte a istoriei bisericii, zeciuiala a fost văzută ca mijloc de susținere a bisericii63. Zeciuielile membrilor erau folosite pentru a susține lucrarea creștină după cum susțin pasajele următoare din Noul Testament: Matei 10:10; Luca 10:7; 1 Corinteni 9:3.

Atât scriitorii Noului Testament cât și Părinții Bisericești timpurii au considerat zeciuiala ca fiind o practică din vechime și a fost înlocuită de un nou principiu de dăruire generoasă. Creștinii nu mai sunt conduși de Lege ci de dragostea lor și de bunătatea lui Dumnezeu.

Deocamdată, ceea ce am discutat sunt argumente din tăcere care susțin că Noul Testament nu mai învață zeciuiala ci dăruirea generoasă. Dar argumentarea din tăcere este slabă. Mergând înapoi la descrierea evangheliei, este clar în Matei 23:23 că Isus aprobă zeciuiala. Absența instrucțiunii din partea lui Isus ar putea să mai însemne că ucenicii o practicau deja și că nu aveau nici o problemă legată de practica zeciuielii. Personal cred că Isus și ucenicii Săi dădeau zeciuială pentru că dacă nu o făceau, liderii religioși, care căutau oportunități de a-L acuza pe Isus de ceva, ar fi putut folosi zeciuiala drept cauză de a-L persecuta pe Isus și urmașii Săi.
Gânduri finale

În ciuda limitei materialelor disponibile despre această temă a Vechiul Testament, din ceea ce am descoperit și discutat este suficient pentru a stabili următoarele puncte:

1. Conceptul și practica zeciuielii nu își are originea în Israel sau că ar fi specifică lor. Cu alte cuvinte, zeciuiala nu a fost limitată doar pentru poporul lui Dumnezeu. Am studiat că înainte ca aceasta să fie practicată de Israel, aceasta era deja o practică foarte răspândită printre alte religii și culturi din afara Israelului și a popoarelor semite. De la prima înregistrare despre zeciuială din Vechiul Testament, vedem că Avraam nu a fost instruit de Dumnezeu să plătească zeciuială lui Melhisedec, el a făcut-o într-un mod obișnuit de a-și exprima respectul față de cineva care este superior ca regii, preoții sau zeii. Poate că nu a fost prima lui dată în care să dea zeciuială cuiva sau vreunui sanctuar pentru scopuri sacre.

2. Zeciuiala din cadrul Vechiului Testament poate fi văzută atât ca voluntară cât și obligatorie. Natura voluntară a zeciuielii poate fi văzută cu claritate în primele înregistrări autentice despre zeciuială din Vechiul Testament înainte de darea Legii. Atât Avraam cât și Iacov au acționat în mod voluntar fără ca Dumnezeu să-i constrângă să facă aceasta. Dumnezeu nu i-a poruncit lui Avraam să dea zeciuială lui Melhisedec, el a făcut doar ceea ce era drept și uzual. Iacov, deși a făcut un jurământ să dea zeciuiala sa lui Dumnezeu, nu a fost obligat să o facă. Cel mai probabil este că el a învățat-o de la Avraam sau de la tatăl său. În aceste două instanțe, putem spune că amândouă au reieșit dintr-un caracter pur voluntar și nu atrag după sine nici o obligație64. Aceasta a fost răspunsul lor personal și voluntar față de credincioșia și protecția lui Dumnezeu din viața lor.

Natura obligatorie este văzută în stabilirea sistemului de zeciuieli din Numeri și Deuteronom. Ca parte din Lege, zeciuiala devine un decret pentru poporul lui Dumnezeu (vezi Levitic 27:30-33). Este foarte clar că Moise a poruncit zeciuiala pentru israeliți. Aceasta era cunoscută ca fiind zeciuiala Domnului și care este sfântă pentru El (vezi Deuteronom 14:22-29). Fără nici o îndoială, zeciuiala era un factor important în economia divină dată lui Israel65. Leviții, pe care Dumnezeu i-a chemat și i-a pus deoparte pentru slujba din templu, depindeau de aceasta pentru traiul lor cât și al întreținerii cheltuielilor Templului și pentru scopurile caritabile. „Sub lege zeciuiala era, fără îndoială, planul divin pentru susținerea și întreținerea preoților lui Dumnezeu în cadrul lucrării lor de mijlocire și cel al jertfelor.”66 Astfel putem spune că zeciuiala, ca instituție stabilită de Dumnezeu pentru Israel a fost în mod intrinsec obligatorie67.

3. Zeciuiala din Israel, deși această practică are paralele în OAA, nu indică motive similare cu cele ale altor religii și culturi, după cum este clarificat în Deuteronom în cadrul Shema (6:4-9), care vorbește de fapt de dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele israeliților (14:28).

4. Zeciuiala este o practică acceptată biblic și a fost un fel de recunoaștere a proprietății ultime a lui Dumnezeu a tuturor lucrurilor. Totuși, zeciuiala a fost înțeleasă și practicată diferit în vremuri și localități diferite de-a lungul perioadei biblice. În mod sigur însă, aceasta era destinată pentru scopuri sacre.

5. Zeciuiala, deși nu s-au dat instrucțiuni directe în Noul Testament, nu este desființată deloc. În schimb, un nou principiu de călăuzire despre dăruirea generoasă a fost încurajat, care a întrecut cu mult practica iudaică a zeciuielii. Înțelegerea din cadrul Noului Testament s-a schimbat, credincioșii au fost cumpărați prin sângele prețios al lui Hristos și astfel, el sau ea este de acum o proprietate a Domnului. Aceasta înseamnă că Dumnezeu îl posedă pe credincios și orice are acesta. Noi am devenit administratorii lui Dumnezeu pentru viața și resursele noastre. Creștinii trebuie să fie capabili să recunoască și să confirme acest adevăr că noi nu suntem proprietari, ci administratori ai lui Dumnezeu. Răspunsul nostru de drept cât și atitudinea noastră trebuie să fie aceea de supunere bucuroasă față de Dumnezeu68.

Acum că am văzut zeciuiala atât prin ochii Vechiului cât și a Noului Testament, putem spune că avem imaginea și fundalul clar al acestei învățături în ceea ce privește preocuparea întregii Biblii. Și întrebarea dacă zeciuiala este încă aplicabilă pentru credincioșii Noului Testament a fost rezolvată. Întrebările de genul, dacă creștinii sunt sub har și nu sub lege, sunt ei obligați să dea zeciuială? Este obligatoriu pentru ei aceasta? Mulți oameni de astăzi argumentează împotriva zeciuielii doar pentru că este o învățătură bazată pe lege și legea a fost dată doar israeliților, prin urmare creștinii, care nu mai sunt sub lege, nu mai se află deloc sub regulamentele de a da zeciuială. Dar am învățat și am dovedit din Scriptură că Avraam și Iacov au dat zeciuială deși ei au trăit înainte ca Legea să fie dată lui Israel, prin urmare spunem că zeciuiala este practicată fie că cineva este sub har sau sub lege.

Cred că problema nu este dacă să dăm sau nu zeciuială (a zecea parte din venit), pentru că Noul Testament ne învață dăruirea generoasă și ar putea fi peste cele zece procente uzuale de dăruire ale israeliților. Cred că ceea ce este atacat și respins nu este „zeciuiala”, ci obligativitatea și caracterul mandatar al zeciuielii așa cum a fost ea instituită în Legea Vechiului Testament.

În fine, sunt de acord cu ceea ce a spus D. A. Carson, „Ar fi ușor să enumerăm astfel de întrebări într-o pagină sau două fără să ne punem întrebarea ‚Cum îmi pot administra lucrurile încât să pot da mai mult?’ Aceasta este în mod sigur o întrebare mai buna decât ‚Care este interpretarea corectă așa încât să pot face ceea ce se cere și apoi să-mi duc viața mai departe?
Butch Yu

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!