Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Sacrificiul suprem

Publicat la 2011-11-29 de Traian

Cerul era încă întunecat atunci când bătrânul patriarh L-a auzit limpede pe Dumnezeu vorbindu-i: "Avraame!…Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria, și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune." Geneza 22:1, 2.

Avraam a început să tremure atunci când și-a dat seama de consecințele cutremurătoare ale poruncii primite. Dumnezeu îi făgăduise că, din Isaac, va ieși un neam puternic. Toate speranțele și visurile lui Avraam se întemeiau pe acest fiu dăruit lui și Sarei, printr-o minune, la o vârstă atât de înaintată. El nu a înțeles de ce îi ceruse Dumnezeu să facă un lucru atât de ciudat, dar învățase să se încreadă și să asculte de Tatăl său ceresc - chiar și atunci când era nedumerit.

Așa că Avraam i-a sculat cu blândețe pe tânărul Isaac și pe doi dintre slujitorii de încredere, și micul grup și-a început călătoria de trei zile, spre muntele Moria. Când s-au apropiat de muntele pentru jertfă, Avraam a început să-și instruiască slujitorii ca să-i aștepte, pe el și pe Isaac, până se vor întoarce. A pus apoi lemnele în spinarea fiului său și au început să urce muntele împreună.

Simțind că ceva nu era tocmai în regulă, Isaac i-a zis "Tată!…Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?" Avraam i-a răspuns "Fiule…Dumnezeu Însuși va purta de grijă pentru arderea de tot."

Când au ajuns pe vârful muntelui, Avraam, cu lacrimi în ochi, i-a explicat motivul misiunii lor. Atunci Isaac s-a supus de bună voie poruncii lui Dumnezeu. După o ultimă îmbrățișare, tatăl și-a legat cu gingășie fiul și l-a întins pe altarul de stâncă. Și apoi Avraam a ridicat cuțitul, dar a fost oprit deodată de un înger care l-a îndrumat să jertfească mai degrabă un berbec sălbatic care tocmai își prinsese coarnele într-un tufiș din apropiere.

Această istorie mișcătoare însă nu a fost singura dată când un tată a avut de luat hotărârea dureroasă de a-și sacrifica fiul preaiubit.

Biblia este neprețuit de valoroasă pentru că ne spune cum a pătruns păcatul în lume și cum va fi îndepărtat în cele din urmă. Dumnezeu nu poate tolera răutatea hidoasă a păcatului. Pedeapsa pentru păcat este moartea. Și, ceea ce este cel mai rău, atunci când Adam și Eva au păcătuit, aceasta maladie aducătoare de moarte a trecut asupra întregului neam omenesc. Legea lui Dumnezeu, cât și pedeapsa pentru călcarea ei, nu puteau fi schimbate, asa că toți oamenii au fost condamnați. Dar Dumnezeu nu putea să suporte să Se despartă de ființele create de El. Astfel că, printr-un act de incredibilă iubire, a ales să-Și trimită Fiul în lume pentru a muri în locul tău și al meu. Păcatele noastre și pedeapsa noastră cu moartea au fost puse asupra Lui, iar noi am fost eliberați.
Planul de mântuire al lui Dumnezeu este numit "Evanghelie", care înseamnă "vestea cea bună". Și este într-adevăr cea mai nemaipomenită veste adusă vreodată oamenilor: că pedeapsa noastră cu moartea a fost luată asupra lui Isus, iar vina noastră a fost înlăturată.

   Cea mai puternică legătură pământească este dragostea unui părinte pentru copilul lui. Atunci când Dumnezeu Tatăl a consimțit să-I îngăduie Fiului Său, Isus, să sufere și să moară în locul nostru, ne-a demonstrat în limbajul cel mai sugestiv, cât de fierbinte ne iubește pe fiecare dintre noi.

 Oferta lui Isus de a ne mântui este un dar (Romani 6:23). Partea mea este să cred că este adevărată și să primesc acest dar prin credință.
Mărturisirea este partea verbală a pocăinței. Adevărata pocăință include regretul, cât și întoarcerea de la păcat (Proverbele 28:13).
La această experiență minunată se face referire ca la o naștere din nou, deoarece, din acel moment, nu mai avem nici un trecut. În schimb, începem o viață nouă și înviorătoare, întocmai ca un prunc nou-născut. Este experiența fantastică a începerii unei vieți cu totul noi, fără nici o urmă de vinovăție în raportul personal.
Domnul Isus Însuși locuiește de fapt în creștin, prin Duhul Său cel Sfânt.
  Voi dori să fac voia Lui, iar El îmi va da de fapt puterea să și împlinesc voia Sa.
 Eu am încredere pentru că Isus făgăduiește să împlinească acest lucru pentru mine, prin marea Sa putere. Mântuirea depinde de capacitatea Lui, și nu de a mea.
Oamenii dau greș deseori în experimentarea unei viețuiri creștine, pentru că Îl acceptă pe Isus ca Mântuitor, dar nu și ca Domn sau "Conducător" al vieții lor. Majoritatea dintre noi vrem să avem propriul drum și să ne conducem singuri viața. Atunci când Îl acceptăm pe Isus ca Domn, Îi predăm Lui conducerea vieții noastre. Ne luăm mâinile de pe volanul vieții noastre și Îl rugăm pe El să ne conducă.
Știm că Isus ne primește chiar atunci când Îi cerem, pentru că El nu minte. El ne-a făgăduit să ne primească și într-adevăr ne primește - nu pentru că am simți ceva deosebit, ci pentru că așa ne-a făgăduit.
 Dumnezeu dăruiește poporului Său următoarele opt făgăduințe prețioase:

-Putem realiza orice, prin Isus.
-Toate nevoile noastre vor fi împlinite.
-Nimic nu ne va fi imposibil.
-Bucuria noastră ne va fi deplină.
-Vom avea o viață mai îmbelșugată de binecuvântări.
-Dumnezeu nu ne va lăsa și nici nu ne va părăsi niciodată.
-Nu va trebui să ne temem niciodată de ceea ce ar putea să ne facă oamenii.
-Domnul ne va dărui pacea Sa desăvârșită.

Lăudat fie Domnul! Ce ar putea fi mai minunat decât toate aceste lucruri?!
 

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...APARATE VULCANIZARE, AEROTERME, MASINI DE SPALAT...Vezi aici!