Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Rugaciunea si postul

Publicat la 2011-11-20 de Traian

Este momentul să subliniez marea importanță a postului unit cu rugăciunea stăruitoare cu credință. Postul este important pentru motivul arătat de Domnul Isus în Marcu 9:29: "Acest soi de draci, a precizat El, nu poate ieși decât prin rugăciune și post." Pentru a izgoni duhurile necurate dintr-un om, este absolută nevoie de post. Postul este o jertfă a credinciosului prin abstinența, reținerea sa de la vitala necesitate biologică a organismului de a se hrăni. Cel care postește, fără nici un grai, spune următoarele cuvinte:
"Doamne, eu doresc atât de mult mântuirea acestui suflet, pentru care mă rog zilnic, încât în ziua de azi nu voi pune nimic în gura mea, nici mâncare, nici apă."
De aceea postul este o subliniere, o amplificare a rugăciunii. Postul face ca rugăciunea mea să se audă mai puternic în megafoanele cerului.
Precizarea făcută de Domnul Isus în Marcu 9:29, că sunt soiuri de draci care nu ies decât cu rugăciune și post, prezintă postul ca o intensă muncă a sufletului, ca o jertfă duhovnicească (I Petru 2:5).
Postul este întotdeauna legat de rugăciune. Prin el însuși,despărțit de rugăciune, postul nu are valoare spirituală. Rugăciunea are valoare și fără post, dar postul fără rugăciune nu este decât o simplă abținere, o curățire trupească, fără nici o influență spirituală. Tocmai de aceea Domnul Isus n-a despărțit postul de rugăciune. (Marcu9:29).
De aici urmează că ori de câte ori cineva spune că postește, va fi întrebat: de ce? cu ce scop? Azi toată lumea știe că atunci când cineva postește, o face pentru că are de rezolvat probleme deosebit de importante.Valoarea postului ca amplificator al rugăciunii se cunoaște din cele mai vechi timpuri. Astfel, pe vremea Esterei, împăratul Ahașveroș, a dat ordinul de exterminare a tuturor iudeilor din marea împărăție Medopersana și fusese comunicat tuturor celor 127 de provincii, așteptându-se doar ziua execuției
(Estera 4:3) "În fiecare ținut, spune Cuvântul lui Dumnezeu, unde ajungea porunca împăratului și hotărârea lui, a fost o mare jale printre iudei; posteau, plângeau și se boceau și mulți se culcau în sac si cenușă."
La început Estera s-a temut să intervină la împărat pentru salvarea poporului. Dar după imboldul primit la amenințarea lui Mardoheu tatăl ei adoptiv, prin cuvintele: "Să nu-ți închipui că numai tu vei scăpa dintre toți iudeii pentru că ești în casa împăratului. Căci dacă tu vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca acesta ai ajuns la împărăție?" ( Estera 4:13-14 ).Aceste cuvinte produc o așa de mare schimbare, în viața împărătesei, încât trimite slugi să-i spună lui Mardoheu:
  "Du-te, strânge pe toți iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați și să beți trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat în ciuda legii și, dacă va fi să pier, voi pieri."( Estera 4:16 )
Aș vrea să fac precizarea că deși în acest verset nu se pomenește cuvântul rugăciune, el e atât de evident, încât nu mai era nevoie de amintit expres. Exact așa cum s-ar zice: s-au așezat la masă cu bucate și ... au mâncat. Chiar dacă nu ne zice expres că, s-au rugat, lucrul acesta se înțelege, ținând seama de groaznica amenințare care plana asupra lor: de a fi cu toți măcelăriți.După cele trei zile de rugăciune, post și nesomn( fiindcă rezultă că nu numai că n-au mâncat 3 zile, dar nici n-au dormit, ci în continuu au strigat către Dumnezeu), așa trasă, slăbită, sluțită, urâțită de atâta nemâncare și neodihnă, Estera apare în fața împăratului, fără să fi fost chemată. Omenește fapta era curată nebunie. Ținând seama de felul capricios de a fi al împăraților despotici din antichitate, care aveau zeci, sute de soții, să apari așa sluțită și pe deasupra și nechemată, înseamnă să mergi la moarte sigură. Omenește așa era, dar Estera mergea în numele Domnului, în urma celei mai intense munci a sufletului pe care noi pământenii o putem depune: rugăciunea și postul. De aceea s-a și produs minunea:-împăratul o primește în audiență. Ba mai mult o întreabă foarte interesat ce are, ce problemă o frământă și în același timp îi face și marea promisiune:
 "Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție îți voi da". ( Estera 5:3 ).
Să ne mirăm de acest rezultat? Ba mai bine să ne mirăm cum de noi creștinii secolului 21 care avem în mâna noastră atâtea experiențe mari, clare, dar nu folosim forța formidabilă a rugăciunii și a postului pentru salvarea ]altora.Toate ordinele, dispozițiile de exterminare erau demult expediate la toate capitalele celor 127 de provincii din uriașul imperiu Medo-persan. Se aștepta doar ziua când sângele iudeilor să curgă gârlă pe străzile celor 127 de capitale. Dar lucrurile se inversează: Haman, primul ministru al lui Ahașveroș, protejatul de până atunci al împăratului, decade complet din grația acestuia și ajunge să fie spânzurat tocmai de spânzurătoarea pregătită de el pentru Mardoheu. În schimb, Mardoheu îi ia locul în funcția de prim ministru. Rugăciunea înfocată unită cu multe zile de post a sute și mii de suflete a dus la salvarea unui popor întreg.
Atât de valoroasă este aceasta izbânda încât și azi,după mii de ani, Evreii serbează sărbătoarea Purim înamintirea acestei neuitate izbăviri. Pe câți n-ar salva și azi de la moarte veșnică (de la iadul pregătit pentru Diavol și îngerii lui) rugăciunea sfinților, aleșilor luiDumnezeu? Dar noi am uitat ( se pare ) aproape de tot marea precizare a Mântuitorului:
Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi și noapte către El?"( Luca 18:7 ). Prin cei de atunci care au strigat zi și noapte și au postit, Dumnezeu a salvat un popor de la moarte fizică.Azi prin noi, Dumnezeu vrea să salveze o familie,un cartier, o țară, o lume de la moarte veșnică.Unde sunt creștinii care să audă, să înțeleagă cuvintele Domnului Isus?Doamne, adu ziua când frații noștri români să aibă pe inimă atât de mult cauza salvării țării și a lumii de la moarte spirituală, încât sa fie mii, milioane de mijlocitori ca Estera și Mardoheu!
În continuare doresc să amintesc de un alt caz dinVechiul Testament, în care vom vedea iarăși efectul miraculos al rugăciunii unite cu post. E vorba de cetatea Ninive a cărei nelegiuire era așa de mare, încât Dumnezeu a hotărât s-o nimicească. Ultima încercare de a salva cetatea, e lăsată în seama profetului Iona. Acesta era în fond un așa de mare naționalist-șovin încât știind că dacă ei se vor întoarce de la păcatele lor, Dumnezeu îi va ierta și nu-i va nimici, a preferat să fugă departe de fața Domnului.(Iona 4:2; 1:3).
Iată un profet ciudat, care nu dorea pocăința cetății Ninive, ci pierzarea ei. Tocmai de aceea Dumnezeu îl urmărește îndeaproape. Nu-1 slăbește de loc. Marea se înfurie, corabia cu care călătorește Iona e gata să se scufunde, și toate acestea numai din cauza neascultării lui. Dar profetul și-a recunoscut vina și a cerut să fie aruncat în mare pentru ca apele să se liniștească. Astfel, el ajunge să fie înghițit de un pește mare și acolo, în pântecele peștelui el se pocăiește.. Abia după pocăința lui, Iona a fost scos afară la țărm, căci Cel ce a creat toate viețuitoarele poate să le poruncească să facă orice.
Iona, pocăit, devine mesagerul lui Dumnezeu pe străzile Ninivei: "40 de zile și Ninive va fi nimicită ".Deși Iona n-a spus locuitorilor din Ninive ce să facă pentru a fi izbăviți, totuși se întâmplă ceva de necrezut. Se vede că ei știau ce trebuie să facă pentru a potoli justificata mânie a lui Dumnezeu. Ca urmare în cetate s-a produs o pocăința în masă.Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Lucrul acesta a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de la scaunul său de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut și el în cenușă. (Iona 3:5-6 ).Ce frumos lucru din partea ninivenilor. Ce frumos,practic și eficient a procedat împăratul. De altfel dacă nu s-ar fi sculat de pe scaunul de domnie, l-ar fi sculat Dumnezeu. Căci El e Domnul Domnilor. Dacă nu și-ar fi scos mantia de pe el, i-ar fi smuls-o dreptatea lui Dumnezeu care nu suportă păcătoșenia umană.Dacă acel împărat nu s-ar fi umilit, încât să se acopere cu sac și cenușă, 1-ar fi umplut Dumnezeu de o ocară și de rușine veșnică.Ce frumos, ce necesar, ce inteligent au procedat ninivenii de la împărat și până la ultimul servitor s-au smerit, au strigat după iertare, au postit cu toții. Chiar și animalele au fost obligate să postească. Asta probabil pentru că ninivenii au păcătuit și cu animalele.Ce efect imediatși minunat! Dumnezeu s-a întors,și-a schimbat planul de a nimici cetatea Ninivei.Mă întreb: de unde au știut ninivenii ce trebuie să facă? Înseamnă că toți oamenii știu,au în ei, în conștiința lor,ce ar trebui să facă. Dar dureros,rușinos, ca mulți abia la necaz, în fața unei mari amenințări sau primejdii strigă: "Ai milă, Doamne, iartă-mă, scapă-mă". Așa au făcut și cei din Ninive. Iată porunca împăratului: "Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, și să se întoarcă de la calea lor rea și de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile."(Iona 3:8).Aceasta e de fapt postul adevărat: -umilința înaintea lui Dumnezeu, recunoașterea vinovăției, cererea de iertare și părăsirea păcatelor. Altfel rugăciunea și postul n-au valoare.
Lucrul acesta e arătat clar de Dumnezeu prin profetul Isaia. ( Isaia 58:1-11 ).Unul dintre cele mai mari rezultate ale postului,așa cum rezultă din cazul celor din Ninive, este faptul că el umilește ființa umană creând, prin aceasta, starea potrivită ca rugăciunea să fie ascultată. Postul creează starea sufletească în care omul se vede un nimic iar pe Dumnezeu îl vede totul și așteaptă totul de la Atotputernicia Lui.Îmi place de împăratul celebrei cetăți Ninive, că nu-i pasă de rangul său, ci se dezbracă de hainele sale de împărat, se acoperă cu sac și se presară cu cenușă, stă în cenușă, ca semn al celei mai profunde umilințe. Prin aceasta se dezaprobă pe sine, păcatele sale și ale supușilor săi și din cenușă alături de miile de cetățeni ai marii cetăți strigă către Dumnezeu, după iertare, îndurare.Nu-i de mirare că Dumnezeu s-a întors din mânia Lui, anulând planul de distrugere al cetății.Acele suflete care cu umilință profundă, strigăcătre Dumnezeu, vor primi iertare,oricât de păcătoase ar fi ele. Dumnezeu se lasă găsit numai de cei ce-L caută din toată inima. Aceasta-i asigurarea pe care ne-o dă Dumnezeu prin prof. Ieremia. (Ier, 29:13-14).Din cele arătate se impune ca o necesitate să avem o viață zilnică de rugăciune. În afara rugăciunii speciale de dimineață, e bine să ținem cont de îndemnul apost, Pavel din Efes. 6:18. "Face-ți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Veghea-ți la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții." Cât de importantă este rugăciunea unită cu postul, o spun nu numai cazurile din Vechiul Testament, dar și cele din Noul Testament. Din mai multe texte biblice reiese că Biserica la început se ruga și postea. Astfel cândau trebuit aleși misionari pentru lucrarea între păgâni,Biserica din Antiohia, s-a rugat atât de intens în ziua postului lor, încât Dumnezeu le-a vorbit deslușit prin grai sau îndemn comun lăuntric să-i pună de o parte pentru lucrare, pe Pavel și pe Baraba. ( Fapt. 13:1-3 ). Ce să mai spunem de viața de post. Pavel, care făcând bilanțul câtorva din jertfele lui, scrie: "În osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea." (II Cor, î 1:27). Nu putem încheia capitolul rugăciunea și postul fără să pomenim despre Hristos Mântuitorul care a postit 40 de zile. Prin post Domnul Isus s-a întărit spiritual, s-a pregătit pentru marea Lui lucrare care-i stătea în față. La sfârșitul celor 40 de zile de post a fost obosit trupește dar a fost foarte întărit sufletește. Omenește nu mai putea face nimic. Poate tocmai de aceea L-a ispitit Diavolul atunci atât de puternic. Da, Isus slăbit trupește, dar întărit sufletește. Partea a doua Diavolul n-o mai știa că poate nu l-ar fi ispitit chiar atunci. Tocmai această slăbiciune fizică a Domnului Isus după post explică exprimarea apost.Pavel: "Când sunt slab, atunci sunt tare ".(II Cor.12:10).Isus când ales pe cei 12 ucenici, de asemenea a postit, și s-a rugat o noapte întreagă. ( Luca 6:12-13 ).Toți credincioșii buni, adevărați urmași ai Domnului Isus, din trecut au adus de multe ori în viața lor astfel de jertfe duhovnicești.Și azi credincioșii duhovnicești aduc astfel de jertfe. Voi reda mai jos un caz de rugăciune și post din care fiecare pocăit sincer are de învățat.O mamă credincioasă avea trei fete pentru care de mult timp se ruga încontinuu. Fetele care aveau în jur de20 de ani nu dădeau însă semne de întoarcere la Dumnezeu. Într-o zi mama le-a zis:
 "să știți că mă încui în camera mea. Nu-mi trebuie nici mâncare, nici apă,voi striga atâta către Dumnezeu, până vă veți hotărî pentru El." Fetele au luat-o în derâdere și i-au zis deschis: "mamă poți să te rogi dimineața cât vei vrea și să postești cât ți-o plăcea că noi tot n-avem de gând să ne pocăim." Cuvintele fetelor au făcut pe mama lor și mai hotărâtă să-și urmeze planul. Ea s-a dus în camera ei și o zi întreagă a strigat cu mare credință și stăruință către Dumnezeu pentru fetele ei. Spre seara primei zile, una
din fete bătu sfioasă la ușa și-i zise: "mamă, eu sunt fiica ta Maria, vreau să-ți spun ceva urgent".Mama deschise ușa și fiica ei se înlănțui de gâtul mamei și-i spusese printre lacrimi că vrea să se pocăiască. Mama a îngenunchiat numai decât și a mulțumit Domnului că una dintre fetele ei a răspuns chemării lui Hristos.A doua zi seara, a doua fiică a spus mamei sale că deși n-avuse de gând să se pocăiască, ceva n-o lăsa în
pace. O chemare puternică, irezistibilă, o îndemna să-și predea viața Mântuitorului care a murit pentru ea. Din nou mama a îngenunchiat și a mulțumit Domnului și pentru aceasta fiică.Cea de a treia fiică, însă, rezista, ba chiar își bătea joc de mama sa și de cele doua surori ale ei care s-au predat Domnului Hristos."Ce crede mama că cu mine-i merge ca și cu celelalte două? Poate să se roage cât vrea ș-i eu tot nu mă pocăiesc. Sunt tânăra, vreau să-mi trăiesc viața, să mă distrez. Chiar dacă mă voi pocăi vreodată, asta va fi mai la bătrânețe." Cam așa vorbea sfidător cea de a treia fiică.Sorei mamă nu-i păsa însă de vorbele ei. Ea se baza pe promisiunea Domnului Isus: "Tot ce veți cere cu credință prin rugăciune, veți primi" ( Matei 21:22 ) și pe promisiunea Mântuitorului din Ioan 14:13 "orice veți cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul."A trecut și cea de a treia zi și mama continua să se roage pentru fiica ei. Striga cu putere "Doamne, Tu ai murit pentru ea, pentru păcatele ei și ai promis că orice vom cere în Numele Tău vei face; Doamne fă minunea, ca fiica mea să se hotărască, să te urmeze azi, acum."
Într-o seară pe când ea tocmai repeta aceste cuvinte, cineva a bătut la ușă foarte sfios, dar și foarte hotărât.
-Cine este?s-a auzit slab vocea mamei.
-Eu, ... Fiica ta cea răzvrătită.Deschide mamă, depun armele, nu mă mai împotrivesc voinței Tatălui care m-a creat si dorinței Fiului care a murit pentru mine. Deschide mamă, vreau să mă rog împreună cu tine Domnului și să-i cer iertare că 1-am refuzat așa de mult timp și să-ți cer iertare și ție.
Mama bucuroasă a deschis ușa și clipa ce-a urmat a fost foarte asemănătoare cu întâlnirea dintre fiul risipitor și tatăl său. Îngenunchiate, ele s-au rugat Domnului cu lacrimi de fericire. Și ultima fiică a devenit a Domnului.
Iată ce face rugăciunea și postul. Aceasta este munca spirituală, cea mai importantă muncă în biserică.
Din cazul de mai sus, învățăm să nu ne descurajeze nepăsarea altora, faptul că ei devin mai răi după ce începem să ne rugăm pentru ei.De multe ori noi pocăiții suntem vinovați că cei dragi ai noștri nu se întorc. Chiar dacă ne rugăm pentru ei, o facem rece, formal, nu cu credință, suficientă, nu cu stăruință. Din păcate,însă, pentru mulți creștini, postul este complet necunoscut. Să ne rugăm intens ca Dumnezeu să vorbească intens tuturor creștinilor, făcându-i să înțeleagă că cea mai mare forță spirituală și cea mai intensă muncă a sufletului este rugăciunea unită cu postul.
sursa.la final de drum

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!