Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Inchinare adusa sfintilor?

Publicat la 2011-11-09 de Traian

SFINȚI, ZILELE SFINTILOR SI SIMBOLURI
Cine sunt sfinții? Trebuie să ne rugăm lor? Închinarea la sfinți arătată a fi o continuare a devoțiunii păgâne față de zeii și zeițele păgânismului. Folosirea idolilor, imaginilor și picturilor ca obiecte de închinare esta permisa?

Pe langa rugăciunile și devoțiunile adresate Mariei, romano-catolicii onorează și se roagă la diferiți „sfinți” – martiri sau alte persoane de seamă ale Bisericii, care au murit.

Pentru mulți, cuvântul „sfânt” se referă doar la o persoană care a atins un grad special de sfințenie, doar un adept cu totul deosebit al lui Cristos. Dar, conform Bibliei, TOȚI creștinii adevărați sunt sfinți – chiar și cei cărora le lipsește din nefericire maturitatea spirituală sau cunoștința. Astfel, scrierile lui Pavel adresate creștinilor din Efes, Filipi, Corint sau Roma, erau adresate „sfinților” (Ef.l:l, etc.). În toate aceste cazuri, sfinții erau oameni care trăiau, nu cei ce muriseră.

Scriptural vorbind, dacă dorim rugăciunile sfinților, ar trebui să luăm legătura cu oameni ce trăiesc. Dar dacă încercăm să intrăm în legătură cu oameni care au murit, ce altceva este aceasta decât o formă de spiritism? În repetate rânduri, Biblia condamnă orice încercare de a lua legătura cu cei morți (vezi Is.8:19,20). Cu toate acestea,The Catholic Encyclopedia spune: “învățătura catolică referitoare la rugăciunile pentru cei morți este legată în mod inseparabil de doctrina… comuniunii sfinților, care este un articol al Crezului Apostolic”, și deci sunt recomandate rugăciunile “înălțate sfinților și martirilor în mod colectiv sau unuia dintre ei în mod particular”.1 Formularea reală a Conciliului din Trent este că „sfinții care domnesc împreună cu Cristos își înalță propriile rugăciuni la Dumnezeu pentru oameni. Este bine și folositor să-i invoci prin rugăciune și să recurgi la rugăciunile, sprijinul și ajutorul lor pentru a obține beneficii de la Dumnezeu”.2

Care sunt obiecțiile aduse acestor concepții? Vom lăsa The Catholic Encyclopedia să răspundă personal. „Obiecțiile principale care se ridică împotriva mijlocirii și a invocării sfinților stau în faptul că aceste doctrine sunt opuse credinței și încrederii pe care trebuie să o avem doar în Dumnezeu… și că nu pot fi dovedite din Scripturi..”3. Suntem de acord cu această afirmație. Scripturile nu indică nicăieri faptul că cei vii pot fi binecuvântați sau pot să beneficieze de pe urma rugăciunilor adresate celor ce deja au murit, sau care se fac prin intermediul acestora. În schimb, în multe aspecte, doctrinele catolice referitoare la „sfinți” sunt foarte similare vechilor idei păgâne pe care le susțineau oamenii despre „zei”.

Privind în urmă din nou la „mama” falsei religii – Babilonul -, aflăm că oamenii se rugau și onorau o pluralitate de zei. De fapt, sistemul babilonian s-a dezvoltat până acolo încât a avut vreo 5.000 de zei și zeițe. In mare parte asemănător modului în care catolicii cred despre „sfinții’ lor, babilonienii credeau că „zeii” lor au fost odată eroi care au trăit pe pământ, dar se aflau acum la un nivel mai înalt.5 „Fiecare lună si fiecare zi din lună se afla sub protecția unei anumite divinități”.6 Exista un zeu pentru fiecare gen de problemă, un zeu pentru fiecare meșteșug, un zeu pentru cutare și cutare lucru.

Chiar și budiștii din China aveau o “închinare la diferite zeități, cum ar fi zeița marinarilor, zeița războiului, zei ai unor regiuni sau ai unor meșteșuguri speciale”.7 Sirienii credeau că puterea anumitor zei era limitată la anumite zone, după cum relatează un incident din Biblie: „(Dumne)zeii lor sunt (dumne)zeii dealurilor: de aceea au fost mai puternici decât noi; dar hai să ne luptăm împotriva lor pe câmpie, și precis că o să fim mai tari decât ei” (l.Re.20:23).

Când Roma a cucerit lumea, erau prezente exact aceleași idei, așa cum arată următoarea schiță. Brighit era zeița fierarilor și a poeziei. Iuno Regina era zeița feminității și a căsătoriei. Minerva era zeița înțelepciunii, a meșteșugarilor cu mâna și a muzicienilor. Venus era zeița iubirii sexuale și a nașterii. Vesta era zeița brutarilor și a focurilor sacre. Ops era zeița bogăției. Ceres era zeița porumbului, grâului și vegetației. (Cuvântul nostru „cereale” provine de la numele ei). Bachus era zeul bucuriei și a vinului. Mercur era zeul oratorilor și, în vechile legende, chiar un orator el însuși. Aceasta explică de ce anume cei din Listra credeau despre Pavel că ar fi zeul Mercur (Fap.14:11,12). Zeii Castor și Polux erau protectorii Romei și ai călătorilor pe mare (cf. Fap.28:11). Cronus era păzitorul jurămintelor. Ianus era zeul ușilor și al porților. „Existau zei care supravegheau fiecare moment al vieții unui om, zei ai casei și ai grădinii, ai mâncării si ai băuturii, ai sănătății și ai bolii”.8

Cu ideea zeilor și a zeițelor asociate cu diverse evenimente din viață existente atunci în Roma păgână, nu a fost decât un alt pas pentru ca aceleași concepte să fie în cele din urmă introduse în biserica din Roma. Întrucât convertiții din păgânism șovăiau să se despartă de „zeii” lor – dacă nu găseau vreun echivalent satisfăcător în creștinism – zeilor si zeițelor li se dădea un alt nume și erau numiți „sfinți”. Vechea idee a zeilor asociați cu anumite ocupații și zile a continuat în credința romano-catolică prin sfinți și zilele sfinților, după cum arată următorul tabel.

Actori Sf. Genesius 25 august 21
Arhitecți Sf. Toma decembrie 4
Astronomi Sf. Cominic august 20
Atleți Sf. Sebastian ianuarie
Brutari Sf. Elisabeta 19 noiembrie
Bancheri Sf. Matei 21 septembrie
Cerșetori Sf. Alexius 17 iulie
Librari Sf. Ioan al lui Dumnezeu 8 martie
Zidari Sf. Ștefan 26 decembrie
Constructori Sf. Vincențiu 5 aprilie
Măcelari Sf. Hadrian 28 septembrie
Birjari Sf. Fiarce 30 august
Lumânărari Sf. Bernard 20 august
Comedieni Sf. Vitus 15 iunie
Bucătari Sf. Marta 29 iulie
Dentiști Sf. Apolonia 9 februarie
Doctori Sf. Luca 18 octombrie
Editori Sf. Ioan Bosco 31 ianuarie
Pescari Sf. Andrei 30 noiembrie
Florari Sf. Doroteea 6 februarie
Pălărieri Sf. lacov 11 mai
Gospodine Sf. Ana 26 iulie
Vânători Sf. Hubert 3 noiembrie
Muncitori Sf. Iacov 25 iulie
Avocați Sf. Ives 19 mai
Bibliotecari Sf. Jerome 30 septembrie
Negustori Sf. Francisc de Assisi 4 octombrie
Mineri Sf. Barbara 4 decembrie
Muzicieni Sf. Cecilia 22 noiembrie
Notari Sf. Marcu 25 aprilie
Doici Sf. Caterina 30 aprilie
Fierari Sf. Eliguis 1 decembrie
Studenți Sf. Toma de Aquino 7 martie 27
Chirurgi Sf. Cosma și Damian Septembrie 5
Croitori Sf. Bonifaciu iunie
Vameși Sf. Matei 21 septembrie

 


Biserica romano-catolică are sfinți și pentru următoarele: femeia sterilă (Sf. Anton), băutori de bere (Sf. Nicolae), copii (Sf. Dominic), animale domestice (Sf. Anton), emigranți (Sf. Francisc), îndrăgostiți (Sf. Rafael), fecioare bătrâne (Sf. Andrei), săraci (Sf. Laurențiu), femei însărcinate (Sf. Gerard), televiziune (Sf. Clara), pentru a aresta hoți (Sf. Gervase), pentru a obține un soț (Sf. Iosif), pentru a obține o soție (Sf. Ina), pentru a găsi lucruri pierdute (Sf. Anton), etc.

Catolicii sunt învățați să se roage la anumiți „sfinți” pentru ajutor în cazul următoarelor boli și suferințe: artrită (Sf. lacov), mușcătură de câine (Sf. Hubert), mușcătură de șarpe (Sf. Hilary), orbire (Sf. Rafael), cancer (Sf. Peregrine), crampe (Sf. Murice), surzenie (Sf. Cadoc), boală la sân (Sf. Agata), boală la ochi (Sf. Lucia), boală la gât (Sf. Blase), epilepsie (Sf. Vitus), febră (Sf. George), boală la picior (Sf. Victor), piatră la vezica biliară (Sf. Liberius), gută (Sf. Andrei), dureri de cap (Sf. Denis), probleme cu inima (Sf. Ioan al lui Dumnezeu), demență (Sf. Dympna), boală de piele (Sf. Roch), sterilitate (Sf. Giles), etc.

Ținând seama de toate, pare evident că sistemul romano-catolic al sfinților patroni s-a dezvoltat din credințele mai timpurii în zei ai zilelor, ocupațiilor și diferitelor nevoi ale vieții umane.

Dar de ce să te rogi sfinților atunci când creștinii au acces la Dumnezeu? Catolicii sunt învățați că prin rugăciunile adresate sfinților ar putea obține un ajutor pe care altfel Dumnezeu nu l-ar da! Lor li se spune să se închine lui Dumnezeu și apoi să se „roage, mai întâi Sfintei Maria, apoi sfinților apostoli, sfinților martiri, și tuturor sfinților lui Dumnezeu… să-i considere ca prieteni și protectori și să le implore sprijinul în ora necazului, cu speranța că Dumnezeu va acorda patronului ceea ce El altfel ar putea să refuze celui care cere”.9

St. Hubert s-a născut prin anul 656. Înaintea convertirii lui, aproape tot timpul și-l petrecea vânând. În dimineața Vinerei Mari, potrivit legendei, a urmărit un cerb mare care s-a întors dintr-o dată, și el ar fi văzut un crucifix între coarnele cerbului și ar fi auzit o voce spunându-i să se întoarcă la Dumnezeu. El a fost desemnat de atunci ca sfântul patron al vânătorilor și vindecător al turbării.

Multe din vechile legende care au fost asociate cu zeii păgâni au fost transferate asupra sfinților. Chiar și The Catholic Encyclopedia spune că aceste „legende repetă concepțiile găsite în basmele religioase precrestine… Legenda nu este creștina, ci doar a fost creștinizată… În multe cazuri are în mod evident aceeași origine cu cea amitului… Anticii au urmat surse, ale căror elemente naturale nu le-au înțeles, de pe vremea eroilor; tot astfel s-a întâmplat și în cazul multor legende ale sfinților… Devenise ușor să transferi asupra martirilor creștini concepțiile pe care le-au avut cei din antichitate referitor la eroii lor. Acest transfer a fost promovat de numeroasele cazuri în care sfinții creștini au devenit succesorii zeităților locale, iar închinarea creștină a înlocuit închinarea locală din antichitate. Aceasta explică marele număr de similarități între zei și sfinți”.10

Pe măsură ce păgânismul și creștinismul s-au îmbinat, uneori unui sfânt i se dădea un nume ce suna foarte asemănător cu cel al zeului sau al zeiței pe care o înlocuia. Zeiței Victoria din Alpii de Sud i s-a dat numele de Sf. Victoire, zeului Cheron ca Sf. Ceranos, zeiței Artemis ca Sf. Artemidos, zeului Dionysus ca Sf. Dionisius, etc. Zeiței Brighit (considerată fiica zeului-soare și reprezentată cu un copil în brațe) i s-a schimbat numele în „Sfânta Brigita”. Pe vremea păgânilor, templul ei principal de la Kildare era slujit de fecioare vestale care vegheau asupra focurilor sacre. Mai târziu, templul ei a devenit o mănăstire, iar vestalele lui, călugărițe. Ele au continuat să vegheze asupra focurilor ritualului, numai că acum el era numit „focul Sf. Brigita”.”

Templul antic cel mai bine păstrat aflat acum în Roma este Panteonul, care era altădată dedicat (potrivit inscripției deasupra porticului) lui „Jove (Jupiter) și tuturor zeilor”. Acesta a fost rededicat de către Papa Bonifaciu IV „Fecioarei Maria și tuturor sfinților”. Astfel de practici nu erau neobișnuite. „Biserici sau ruine ale unor biserici au fost în mod frecvent descoperite pe locurile pe care inițial au existat altare, capele și temple păgâne… Este de asemenea adevărat într-o anumită măsură că uneori sfântul al cărui ajutor era invocat la altarul creștin avea o anumită asemănare exterioară cu zeitatea sfințită mai înainte în acel loc. Astfel, în Atena, capela vindecătorului Asclepios… În momentul în care a devenit biserică, a fost consacrată unor sfinți pe care creștinii atenieni i-au invocat ca niște vindecători miraculoși, Cosma și Damian”.12

O peșteră din Betleem despre care se pretinde că e locul în care S-a născut Isus a fost de fapt, conform celor spuse de Jerome, un altar săpat în stâncă, în care i s-a adus închinare zeului babilonian Tamuz. Scripturile nu afirmă niciodată faptul că Isus S-ar fi născut într-o peșteră.

Pe întreg cuprinsul Imperiului Roman, păgânismul a murit într-o formă, doar ca să trăiască din nou în cadrul bisericii romano-catolice. Nu numai că devoțiunea adusă vechilor zei a continuat (într-o formă nouă), ci a continuat și folosirea statuilor acestor zei. Se spune că în unele cazuri exact aceleași statui cărora li se aducea închinare în numele zeilor păgâni au fost redenumite după sfinți creștini. De-a lungul secolelor s-au făcut din ce în ce mai multe statui; până astăzi există biserici în Europa care conțin până la două, trei sau patru mii de statui.” în catedrale uriașe și impresionante, în capele mici, în altarele de pe marginea drumului, pe aripile laterale ale automobilelor – în toate aceste locuri se pot găsi din abundență idoli ai catolicismului.

Folosirea unor astfel de idoli în cadrul bisericii romano-catolice ne oferă un alt indiciu în soluționarea tainei Babilonului modern; căci, așa cum menționa Herodot, Babilonul a fost sursa din care au curs către națiuni toatesistemele de idolatrie. Să legi cuvântul „idoli” de statuile Mariei și cele ale sfinților poate suna pentru unii cam dur, dar este lucrul acesta total incorect?

Mai multe articole din The Catholic Encyclopedia caută să explice că folosirea imaginilor este corectă pe baza faptului că ele sunt o reprezentare a lui Cristos sau a sfinților. „Cinstea care li se acordă imaginilor este îndreptată spre cei pe care ele îi reprezintă, astfel încât, prin imaginile pe care le sărutăm și înaintea cărora ne descoperim capul și îngenunchiem, noi ne închinăm lui Cristos și îi venerăm pe sfinți, a căror reprezentare sunt ele”.14 Totuși, nu toți creștinii sunt convinși că această „explicație” reprezintă un motiv suficient de puternic pentru a trece cu vederea versete ca cel din Exod 20:4,5: „Să nu-ți faci nici o imagine cioplită, sau vreo asemănare cu ceva care este în cer sus, sau cu ceva care este pe pământul de dedesupt, sau cu ceva care este sub pământ: să nu te pleci înaintea lor”.

În Vechiul Testament, când israeliții cucereau un oraș sau o țară păgână, nu li se ingăduia să adopte idolii acestor popoare în cadrul religiei lor. Aceștia trebuiau să fie distruși, chiar dacă erau îmbrăcați în argint sau aur! „Să ardeți cu foc imaginile cioplite ale zeilor lor; să nu dorești argintul sau aurul care este pe ele, nici să le iei la tine, ca să nu te prindă în laț; căci ele sunt o urâciune Domnului” (Deut.7:25). Ei trebuiau de asemenea să „distrugă toate imaginile” (dumne)zeilor păgâni (Num.33:52). S-a discutat adesea de-a lungul secolelor măsura în care trebuiau să fie continuate aceste instrucțiuni în Noul Testament. The Catholic Encyclopedia dă o schiță istorică a acestui lucru, arătând cum s-au luptat oamenii și chiar au murit din cauza acestei controverse, mai ales în secolul 8. Deși susține folosirea statuilor și picturilor, ea spune: „Se pare că, vreme de multe secole, unii creștini au avut o antipatie față de picturile sfinte, bănuind că folosirea lor era, sau ar fi putut deveni, idolatră”, se menționează mai mulți episcopi catolici care erau de această părere.15 Totuși, fără îndoială că este împotriva învățăturii lui Cristos ca oamenii – indiferent în care tabără ar fi – să se lupte și să se omoare din cauza acestei chestiuni.

Sfinții catolici sunt în mod obișnuit desenați cu un cerc sau o aureolă în jurul capului. Așa făceau artiștii și sculptorii din anticul Babilon în jurul capului oricărei ființe pe care doreau s-o reprezinte ca zeu sau zeiță!” Romanii o zugrăveau pe Circe, zeița soarelui, cu un cerc în jurul capului. Cu toate că aceasta nu este o chestiune majoră în sine, o comparare a desenelor care îi reprezintă pe Circe, Buda și St. Augustin – fiecare cu un simbol circular în jurul capului – arată că acest uzaj a fost influențat de un obicei precreștin.

Biserica din primele patru secole n-a folosit imagini ale lui Cristos. Scripturile nu dau nici o descriere a trăsăturilor Lui fizice ca să I se poată face cu ajutorul lor un portret fidel. Ca urmare, pare vădit că tablourile cu Cristos, ca și cele cu Maria și cu sfinți, au provenit din imaginația artiștilor. Nu trebuie decât să aruncăm o scurtă privire în arta religioasă ca să vedem că în diferite secole și în diferite națiuni au fost găsite multe tablouri diferite ale lui Cristos. Este evident că nu toate îl pot zugrăvi așa cum a arătat El cu adevărat! Pe lângă aceasta, acum că S-a înălțat la cer, nu-L mai cunoaștem “în felul cărnii” (2.Cor.5:16), fiind „glorificați” (Io.7:39) și cu un „trup glorificat” (Fil.3:21), nici chiar cel mai bun artist din lume nu I-ar putea face portretul Regelui în frumusețea lui. Orice pictură, chiar cea mai bună, n-ar putea arăta niciodată cât de minunat este El cu adevărat!

Sursa: http://religiatainica.go.ro/

.  

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOTO, SCUTERE, ATV-URI, ACCESORII...Vezi aici!