Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Locul de chin veșnic

Publicat la 2011-10-30 de Traian

Pilda despre omul bogat și Lazăr (Luca 16:19-31)

„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și în subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu fărămiturile, care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele. Cu vremea săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui, și a strigat: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimite pe Lazăr să-și moaie vârful degetului în apă, și să-mi răcorească limba; căci grozav Sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule” i-a răspuns Avraam „adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa că cei ce ar avea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” Bogatul a zis: „Rogu-te, deci, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.” Avraam a răspuns: „Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame” a zis el „ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi.” Și Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.”

Reacție la Cuvântul lui Dumnezeu


Domnul Isus nu povestește această pildă în sensul unei povești pentru copii și bătrâni. Aici nu este vorba despre o întoarcere ciudată a soartei în lumea de dincolo. Ar fi absolut greșit dacă am dori să deducem din pildă că bogații ar putrezi cu toții în iad, iar tuturor săracilor le-ar sta înainte cerul cu porțile larg deschise. Nu este vorba de nici o răzbunare pentru cei dezavantajați din punct de vedere material.

Cheia înțelegerii corecte a istorioarei se află în versetele 29 și 31: "Au pe Moise și pe prooroci, să asculte de ei... Dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți."

Aici este vorba de relația omului cu Cuvântul lui Dumnezeu, de faptul că el Îl ignoră sau Îi acordă încredere și își orientează viața după acest Cuvânt. În felul acesta pilda devine înțeleasă. Destinul omului bogat nu era dat de portmoneul său gras, ci de legătura lui cu Cuvântul lui Dumnezeu rostit prin Moise și prin profeți. Judecata lui Dumnezeu nu se orientează după bunăstare, după poziția socială sau culoarea pielii, ci se pronunță conform reacției omului la Cuvântul absolut al Creatorului.

Fiecare om este vinovat; nimeni nu este drept înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:23). În Vechiul ca și în Noul Legământ, omul avea nevoie de o jertfă de ispășire, pentru a putea rezista înaintea Dumnezeului sfânt și drept. În vremurile străvechi această jertfă era reprezentată de un animal fără cusur. De la moartea pe cruce a lui Cristos, Isus Însuși, Mielul fără greșeală, reprezintă singura cale către Împărăția cerurilor. "Eu sunt calea, adevărul și viața", spune Isus, "nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6).

În timpul acestei vieți pământești, fiecare om trebuie să ia o decizie pentru sau împotriva acestui adevăr. El are posibilitatea să accepte sau să respingă oferta lui Dumnezeu, făcută prin Domnul Isus Cristos. În felul acesta el alege cerul sau iadul. Nu există o poziție neutră în această problemă, chiar dacă mulți consideră că o adoptă. După moarte această posibilitate de decizie nu mai există. Biblia vorbește despre o prăpastie pe care n-o poate trece nimeni. Atunci zarurile au fost definitiv aruncate. Este absolut imposibilă o reeditare a vieții, o versiune îmbunătățită din punct de vedere moral, o "treaptă superioară". Doctrina cu privire la reîncarnare nu reprezintă decât o tentativă de a împinge cât mai departe ceea ce este definitiv, o falsă liniștire a conștiinței. În mod asemănător se întâmplă și cu doctrina purgatoriului, unde prin rugăciuni și liturghii plătite se spune că se scurtează perioada de chinuri. Alții proclamă salvarea universală și consideră că într-un final îi pot lua țepușul morții. Universalismul învață că toți oamenii, chiar și diavolul, vor fi odată reuniți în cer. Dar Dumnezeu nu este astfel. Nu corespunde esenței Sale, să împingă cu bâta pe oameni să vină la credință.

Necrologul


Cine trebuie să conceapă un necrolog al unui prieten, va încerca în câteva cuvinte să exprime ceva care să fi caracterizat cât mai bine viața acestuia. De exemplu: "A fost un tată bun, grijuliu și un soi exemplar." Cu privire la bogatul din pilda noastră nu există nimic altceva de spus decât: "Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și în subțire și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire."

Banii și hainele - care să-i scoată în evidență personalitatea, împreună cu plăcerile erau lucrurile care-i umpleau întreaga viață. Creatorul era exclus din existența acestui om. El trăia în cel mai crud materialism. Banul reprezenta idolul lui. Era stăpânit de Mamon, care urma să-i confere prestanță. Orice altceva nu prezenta nici cel mai mic interes. De-a lungul anilor își sufocase conștiința, astfel că aceasta ajunsese să nu se mai manifeste în nici un fel, devenind absolut insensibilă. Au rezultat indiferența față de nevoile și suferința aflate chiar la ușa sa. Lazăr nu merita nici cel mai neînsemnat gând al lui. Nici nu exista pentru el. Principiul acesta este valabil și astăzi: Cine nu este de partea lui Dumnezeu, nu recunoaște nici o îndatorire reală față de aproapele său. Dacă este distrusă relația verticală cu Dumnezeu, atunci are de suferit și cea orizontală cu semenii. Egoismul devine elementul atotstăpânitor. Nu mai rămâne decât întrebarea lui Cain: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?"

Cine caută un sens și o satisfacție în materialism, se va realiza la urma urmei cel mult numai pe sine. Omul bogat era o persoană chinuită. El căuta să-și asigure valoarea prin lucruri exterioare. În societatea noastră funcționează exact același principiu. Haina e cea care îl face pe om și bogăția atrage după sine demnitate și apreciere din partea celorlalți. Dar ce mizerie poate fi aceasta, să fii judecat numai după ceea ce ai și nu pe baza a ceea ce ești cu-adevărat!

Irevocabilă: Moartea


Bogatul a murit, așa cum trebuie să moară, mai devreme sau mai târziu, fiecare om. A urmat apoi trista "deșteptare". În chinul său a ridicat ochii și a trebuit să recunoască faptul că drumul pe care pornise de bunăvoie îl dusese în acest loc de suferință. A văzut însă și slava lui Lazăr, cel pe care nici măcar nu-l băgase în seamă și pe lângă nevoile căruia trecuse indiferent și fără nici un pic de milă. Nu era nici o cale care să ducă la scăparea lui de chin. Nu trecuse puntea salvatoare, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, în timpul vieții lui pământești. Acest lucru fusese hotărâtor și avusese consecințe fatale pentru viața lui după moarte.

Această punte, crucea de la Golgota, este decisivă pentru soarta fiecăruia. Timpul omului nu este nelimitat. Chemarea lui Dumnezeu, de întoarcere în casa Tatălui nu va răsuna veșnic.

În ziua de astăzi ne-am obișnuit să minimalizăm iadul, considerându-l un loc nu prea dramatic. Asta în cazul în care se mai vorbește de el. Nu mi se pare nimic mai nepotrivit decât să vrei să gonești cu câinii iadului oamenii în cer. Bineînțeles că este mai frumos să vorbești despre dragostea lui Dumnezeu. Această dragoste față de noi este atât de mare, încât a dat tot ce avea mai scump, pe Fiul Său, în mâinile oamenilor. El L-a lăsat să moară în locul nostru, pentru ca noi să putem primi viață veșnică. Cine însă ignoră sau respinge acest dar neprețuit, se condamnă singur. Este cu totul nepotrivit să vorbim despre inima nemiloasă a lui Dumnezeu, Cel care îngăduie chinurile iadului. Nimeni nu este obligat să ajungă în locul acesta.

Astăzi se încearcă a se prezenta moartea ca fiind ceva frumos. Oameni care, conform spuselor lor, s-au "întors de dincolo", vorbesc despre experiențe luminoase, despre dragoste, pace și bucurie. Nu vreau în nici un caz să pun la îndoială aceste experiențe extracorporale. Există multe explicații pentru asemenea fenomene. Din totdeauna țelul dușmanului lui Dumnezeu a fost să-l înșele pe om, ademenindu-l cu lucruri care în realitate nu sunt deloc astfel. Dumnezeu vorbește despre moarte ca fiind un dușman. Ea este plata pentru vinovăția omului. În ea nu poate fi nimic luminos sau frumos. Însă nimeni nu trebuie să se oprească la această realitate tristă. Isus a luat boldul morții. În moartea și învierea Lui se află nădejdea unică a omului.

Cuvintele acestea dătătoare de speranță pe care Isus le strigă fiecărui om sunt foarte clare: "Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce m-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață" (Ioan 5:24).


Cât e de tragic să-ți risipești de bunăvoie unica șansă de salvare a vieții, alegând nu lumina, ci întunericul. Este chiar straniu că bogatul, în chinul său, este cuprins subit de zel misionar. De unde vine această dragoste bruscă pentru aproapele? De ce-l doare acum soarta celorlalți? Este mișcător felul în care argumentează pentru ca cei cinci frați ai săi să fie avertizați cu privire la acest loc de chin. Și ei ÎI excluseseră pe Dumnezeu din viaia lor, întocmai cum o făcuse el. Omul bogat vrea să lămurească un lucru: dacă cineva s-ar întoarce din locuința morților, oricine îi va da crezare și își va transforma viața în mod corespunzător. Nu se află oare în spatele acestei rugăminți de "îndurare" și o vagă acuzație: dacă mi-ar fi spus toate astea cineva care a fost în acest loc întunecat, cu totul altfel ar fi stat lucrurile?

Cine l-ar crede?

Să fim sinceri: Cum am reacționa, dacă cineva s-ar întoarce de dincolo pentru a ne avertiza? Unii s-ar lovi pe furiș peste frunte și ar gândi: „Se vede că ăsta a luat-o razna de-a binelea! E numai bun pentru casa de nebuni.” Alții, mai indulgenți, ar întreba probabil: "Cine ne garantează că tu spui adevărul? Ce interese urmărești cu descrierea asta atât de sumbră? Vrei să ne faci dependenți de tine sau ai în vizor banii noștri?" Alții ar ridica doar compătimitori din umeri și ar trece mai departe. Practic, nu s-ar schimba chiar nimic. Bogatul s-a adresat lui Avraam, tatăl credincioșilor. Acesta însă nu începe deloc să contraargumenteze, ci spune foarte clar și răspicat: "Au pe Moise și profeții, să asculte de ei." Acesta va fi și răspunsul lui Dumnezeu: "Aveți Cuvântul Meu, prin care vă fac cunoscută voia Mea. Dacă ați reacționa potrivit Lui, ați trăi."
Cu câțiva ani în urmă într-o localitate din apropiere de Zürich s-a prăbușit acoperișul unei piscine, ucigând câteva persoane. Acoperișul fusese construit greșit. Nu se afla în nici o relație cu grinzile. Greutatea lui era supradimensionată. Această nepotrivire a dus în final la catastrofă. Totul nu fusese decât o chestiune de timp.

Pilda bogatului și a lui Lazăr vorbește despre o nepotrivire mult mai hotărâtoare, care duce în final la prăbușire. Așa cum am spus, relația omului cu Cuvântul lui Dumnezeu este decisivă. Nu este vorba de o mărturisire teoretică cu buzele sau de o anumită religiozitate, ci de ascultare față de Cuvântul absolut adevărat și demn de încredere al lui Dumnezeu: Isus Cristos.

Lazăr

Mai este apoi acest Lazăr. Ar fi de neiertat să-l uităm. Lazăr înseamnă: Dumnezeu se îndură de mine. Săracul Lazăr trăia din resturile de la masa celui bogat. Era bolnav, trupul lui era acoperit de răni, pe care le lingeau câinii. O imagine a disperării și a jalei. El nu avea nimic decât propria viață goală. Nu putea străluci prin nimic. Nimic cu care să-și câștige respectul sau admirația celorlalți. Bogăția sa se afla în altă parte. El era cu totul dependent de Domnul. În ciuda nevoilor fizice și a mizeriei exterioare, se încredea în îndurarea lui Dumnezeu. Știa că este un păcătos, dependent de iertare. Aceasta e biografia lui Lazăr. Cum sună a mea sau a ta?

Cei cinci frați

Aceștia pot reprezenta o imagine a omenirii, a celor cinci continente. Bogatul nu mai are nici o ocazie să-i avertizeze pe oameni, pentru ca aceștia să nu mai trebuiască să trăiască aceleași surprize triste. Această însărcinare a dat-o Fiul lui Dumnezeu ucenicilor Săi: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ... Duceți-vă și faceți ucenici din toate popoarele" (Matei 28:18-19). Noi purtăm o mare responsabilitate. De aceea trebuie să ne întrebăm în mod sincer dacă avem această dragoste sau ne sunt indiferenți cei din jur, care nu cunosc Evanghelia salvării`? Dumnezeu ne va cere o dată socoteală cu privire la aproapele nostru. Pavel pune în Epistola către romani întrebarea hotărâtoare: "Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Dar cum vor auzi despre El fără propovăduitor?" (10:14) Iar Ioan vorbește în Evanghelia sa despre Isus: "Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, care vine în lumea aceasta" (Ioan 1 :9).

Ce se întâmplă însă cu oamenii care n-au auzit Evanghelia? Și ei ÎI pot recunoaște pe Dumnezeu și reacționa la mesajul Lui conform cunoștinței lor. Lucrul acesta este exprimat limpede de Pavel în Epistola către romani:

„Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care, în nelegiuirea lor, înăbușă adevărul. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Într-adevăr, însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El, astfel că nu se pot dezvinovăți. Căci, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu l-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit” (Romani 1:18-22).

Fiul lui Dumnezeu ne avertizează insistent în această pildă. Cine nu se hotărăște în această viață pământească pentru Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, pentru Isus Cristos, nu mai are nici o altă posibilitate de îndreptare după moarte. Nu există nici o a doua sau a treia ediție revizuită și îmbunătățită a vieții. Să ne gândim la acest lucru.

B.S.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!