Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Scufundarea Titanicului - un simbol al vieții tale?

Publicat la 2011-10-28 de Traian

Probabil că puține evenimente au mai impresionat atât de mult sufletul oamenilor, ca scufundarea Titanicului, acel vas imens, înzestrat cu un lux orbitor, despre care se spunea că nici Dumnezeu Însuși nu l-ar putea scufunda vreodată. Tocmai de aceea se renunțase la rachetele de semnalizare și la dotarea cu un număr suficient de bărci de salvare, fiind considerate inutile. Siguranța pe care o prezenta vasul, precum și experiența vestitului căpitan Smith serveau drept garanție pentru o călătorie fără griji.

Într-o atmosferă de bucurie, zeci de mii de oameni erau prezenți în port, la data de 10 aprilie, 1912 pentru a-și lua rămas bun de la cei peste 2200 de pasageri ai acestui vas, în prima cursă pe care o făcea acesta. Nimeni nu bănuia că peste numai trei zile toate ziarele din lume vor publica zguduitoarea știre legată de scufundarea acestui vas.

Vasul se afla la 400 de leghe marine de țărm, când au început să apară mai multe semnale radio disperate, emise de un vas din apropiere, care avertiza cu privire la prezența gheții. John Phillips, radiotelegrafistul celui mai mare vas din lume a trimis următorul răspuns: "Omule, ține-ți gura! Am treabă!" În fața morții însă, doar câteva ore mai târziu, el va striga disperat către Dumnezeu.

La ora 23:40, un iceberg a lovit vaporul lateral, spintecându-l; în vreme ce în saloane se continuau dansul și băutura. De la bordul navei au început să fie transmise acum semnale febrile către vasul aflat în apropiere.

Puținele bărci de salvare au fost imediat umplute cu femei și copii. Foarte mulți oameni ofereau un milion de dolari pentru a cumpăra un loc în aceste bărci.

În timp ce Titanicul căpăta din ce în ce mai mult o înclinație îngrijorătoare, orchestra cânta boogie-woogie. Într-un târziu, luând pentru ultima oară bagheta, dirijorul Hartley a dat ordin orchestrei să intoneze coralul: "Mai aproape, Doamne, către Tine..." Mulți erau aceia care cântau impresionați și zguduiți împreună cu orchestra, câțiva se rugau, alții blestemau.

Într-un târziu s-a auzit în difuzor vocea căpitanului Smith: "Nava se scufundă. Echipaj și ofițeri ai Titanicului, sunteți eliberați de orice sarcină. V-ați făcut datoria, dovedindu-vă a fi demni de numele britanic! Să scape cine poate! Dumnezeu să fie cu voi!"

Titanicul s-a scufundat în 2 ore și 40 de minute. În tot acest timp pe vapor s-au petrecut scene dramatice. Vasul Carpathia a venit urgent la locul catastrofei, reușind să salveze 700 de oameni, dar peste 1500 de suflete și-au găsit sfârșitul în noaptea aceea. Titanicul a pornit din port ca un simbol al puterii omenești și a trăirii fără Dumnezeu, dar el a devenit în final o metaforă a morții. Fără să știm, toți navigăm la bordul unui "Titanic".

Siguri de sine, fără nici o grijă, mândri și făcându-ne multe planuri, ne îngrijim ca drumul să ne fie cât mai agreabil. Dumnezeu ne timite semnale de avertizare, dar noi strigăm enervați: "Ține-ți gura! Am treabă!"

Apoi apare inevitabilul. Catastrofa. Îngroziți, dăm vina pe soarta, care ne-a fost potrivnică. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că mândria merge înaintea pierzării.

Istoria confirmă ceea ce ne învață Biblia, și aume că nu există securitate deplină pentru un om înstrăinat de Dumnezeu.

Chiar dacă nu-ți surâde ideea, tu ești un pasager, sau poate chiar și unul dintre proiectanții Titanicului. Planeta pe care trăim a devenit un imens Titanic ce se îndreaptă inevitabil spre o mare catastrofă. Cuvântul profetic al lui Dumnezeu ne spune clar acest lucru.

Eu nu vreau să te sperii ci să îți spun că încă mai există salvare. Individuală, din nefericire, nu colectivă. Dar tu poți fi salvat, înainte ca această planetă să devină locul de desfășurare a mâniei lui Dumnezeu.

Astăzi încă mai ești așteptat. Mâine s-ar putea să-ți oferi toată averea pentru un singur loc în barca de salvare, dar atunci va fi prea târziu.

Reține: noi navigăm la bordul unui imens Titanic, dar Dumnezeu îți vorbește astăzi și-ți cere să-ți pui încrederea doar în El.

Când Titanicul a pornit în prima și totodată ultima lui cursă, existau trei categorii de oameni pe vas. La clasa a 3-a călătoreau emigranții care sperau să înceapă în America o viață nouă. Clasa a 2-a era ocupată cu oameni de afaceri, iar la clasa întâia călătoreau câteva personalități proeminente ale epocii.

După scufundarea Titanicului, compania care construise acest vas a afișat două tăblițe pe ușa de intrare. Pe una era scris: "Cunoscut și salvat", iar pe cealaltă "Cunoscut și pierdut". La sfârșit nu a mai contat că cineva a fost bancher sau sărac, un om realizat profesional sau un umil emigrant. Ceea ce a contat a fost dacă omul era salvat sau pierdut.

Tu din care clasă ai vrea să faci parte? Dintre cei ce călătoresc acum la clasa întâia, sau din grupul celor salvați? Dumnezeu încă mai așteaptă răspunsul tău.

Eva Hard împreună cu mama ei au fost primele persoane care au ieșit pe punte, imediat după izbitura provocată de lovirea aisbergului. Ea relatează: "Când mama mea a citit pe vas că acesta nu se poate scufunda ea a spus: "Nimănui nu-i este îngăduit să spună așa ceva despre un obiect creat de om. Aceasta înseamnă a-L ispiti pe Dumnezeu." Ea și-a purtat paltonul tot timpul pe ea, dormea în timpul zilei și veghea în timpul nopții. Când vasul a fost izbit, ea a știut imediat ce s-a întâmplat, iar noi am fost primele pe punte."

"... voi înșivă știți că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice "Pace și liniște", atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare" (1 Tesaloniceni 5:2).

N-ai vrea și tu să te încrezi astăzi în Singurul care te poate salva? Din mâna Lui nimeni nu te va mai putea smulge atunci când toate lucrurile de pe pământ se vor clătina.

Atunci când catastrofa de pe Titanic devenea evidentă, un lord englez a apărut în fracul de gală, împreună cu servitorul său. Ei doreau să se despartă de viață într-un mod demn.

Tot așa, unii oameni, pentru a-și liniști cugetul, preferă să afișeze o demnitate aparentă, în loc să caute, chiar și în ultimul ceas împăcarea cu Dumnezeu.

În cele câteva ore care au urmat lovirii Titanicului de aisberg, pe vapor și în apă s-au petrecut lucruri dramatice. Oamenii au devenit în același timp eroi sau lași, sfinți sau monștri.

În apa rece ca gheața, timp de 50 de minute s-au auzit numai strigătele disperate ale celor ce-și vedeau moartea cu ochii. John Harper se lupta și el împotriva morții umede și reci. Dar el era un om dedicat lui Dumnezeu, plin de dorința de a predica oamenilor Evanghelia salvatoare, despre iertarea păcatelor prin sângele lui Isus Cristos. În timp ce el înota în apă, un alt pasager agățat de o scândură, înota spre evanghelist. Acesta a strigat celui naufragiat: "Sunteți mântuit?" Răspunsul a venit repede: "NU!" Evanghelistul i-a strigat: "Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit! Faptele apostolilor 16.31!" Înainte ca omul să poată răspunde, un val l-a răpit într-o altă direcție. Mai târziu, valurile i-au adus din nou împreună. evanghelistul, cu un ultim efort i-a strigat încă o dată: "Sunteți mântuit?" Răspunsul a venit din nou: NU! Harper a strigat din nou: "Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!" după care a fost înghițit de valuri pentru totdeauna.

Omul acela a fost mai târziu salvat și pretutindeni mărturisea că el a fost ultimul convertit al lui John Harper. Pentru un om al lui Dumnezeu, salvarea altor suflete este mai importantă decât propria-i viață.

Eu cred că dacă un medic te-a vindecat de o boală foarte grea, tu vei îndruma și pe alții la el. Singurul care poate să te vindece de boala păcatului este Isus. Eu te îndemn să-ți încredințezi viața în mâna Lui, deoarece El este singura ființă care-ți poate schimba viața. Degeaba vei căuta să te ascunzi de El. Mai devreme sau mai târziu vei sta în fața Lui pentru a-ți primi răsplata sau pedeapsa.

"La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător pînă la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru a, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul" (Filipeni 2:8).


#S05SResjBm1l
ar mai fi un aspect. din pctaae, dar nu poate fi evitat, judecam dialogurile din Scriptura prin prisma politetii si bunului simt din epoca moderna. Nu stim cat de dure au fost acuzatiile aduse de Cristos fariseilor si carturarilor. Acele vai -uri nu sunt echivalentul modern al vai si amar -ului modern. E mult mai dur, mult mai acuzator, este un vai care condamna dur. La noi, azi, vai s'amar e mai degraba o vaicareala, o expresie a parerii de rau fata de un rau, dar nu are sub nici o forma implicatiile din Scriptura.Ar fi ziditor sa citim dialogurile dintre calugarii care disputau pe teme biblice si nu numai, dar si dialogurile dintre protestanti si catolici in cadrul disputatiilor pe care le aveau sau in scrisorile pe care si le scriau. Nu erau deloc gentlemani . Dupa standarde moderne, limbajul lor este catalogat ca impropriu si condamnabil. Daca am vorbi asa cum vorbeau ei, am fi trimisi imediat la moderare (ceea ce este un gest bun!).De acee spun ca este important sa intelegem si valoarea pe care le aveau cuvintele in perioada VT, apoi a vietii lui Cristos in dialogul cu cei carora le vorbea.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...USI DE INTERIOR IMPORT GERMANIA, PANOURI SANDWICH...Vezi aici!