Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

CÂT DE DESÃVÂRSIT TREBUIE SÃ FIU?

Publicat la 2011-10-22 de Traian

Scriptura ne spune că doar un mic procentaj din populația pământului – rămășița – vor fi gata să Îl întâmpine pe Hristos când va veni pe norii cerului. În încercarea de a face parte din acel grup, unii au adoptat unele obiceiuri ciudate.
În secolul al XV-lea, de pildă, grupuri de creștini hoinăreau prin orașe, pedepsindu-se cu biciuri și lanțuri. Cunoscuți drept flagelanți, ei credeau că cei care își chinuie trupurile vor fi gata să Îl întâmpine pe Hristos, și că singura modalitate de chinuire a trupului este să îl bată foarte tare.
În Anglia, Bărbații celei de-a Cincea Monarhii susțineau că singura modalitate de pregătire pentru întoarcerea lui Hristos era o revoluție sângeroasă – pe care au și încercat să o provoace. Tremurătorii, la începutul istoriei Americii, spuneau că cei neprihăniți trebuie să practice celibatul. Faimoasa sectă Skoptsi din secolul al XIX-lea, din Rusia, a dus la extremă această gândire, pretinzând că doar prin castrare puteai să intri în rândurile rămășiței finale. Dintr-un motiv sau altul, grupurile care au astfel de idei tind să dispară!
Alții, de-a lungul istoriei creștinsmului, au crezut că ascetismul extrem este secretul aparținerii de rămășiță. Drept urmare, mulți s-au închis în mănăstiri sau peșteri – în unele cazuri chiar abținându-se de la hrană până la moarte.
Chiar dacă, într-adevărt, Scriptura spune că doar un grup mic de oameni vor fi gata să Îl întâmpine pe Hristos la revenirea Sa, a intra în rândul lor nu este așa de complicat cum și-au imaginat majoritatea oamenilor. De fapt, în câteva versete scurte, cartea Apocalipsei descrie cum vor fi cei care vor face parte din poporul lui Dumnezeu de la sfârșitul timpului. Și, din fericire, nici flagelarea, nici castrarea sau flâmânzirea nu sunt printre caracteristicile enumerate.
 
Apocalipsa descrie rămășița
Descrierea din Apocalipsa se găsește la capitolul 12. În doar 17 versete, capitolul acoperă esența planului de mântuire (chiar dacă nu neapărat în ordine cronologică). Povestirea include expulzarea lui Satana din cer (vezi versetul 9), nașterea lui Hristos (versetul 4) și perioada îndelungată în care biserica lui Dumnezeu a trebuit să fugă de persecuție (versetul 14). Se termină cu descrierea rămășiței: “Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.” (versetul 17)
Mai târziu, Apocalipsa vorbește despre cei care “se închină fiarei și icoanei ei” (Apocalipsa 14:11), simbol spiritual al apostaziei din ultimele zile. Și imediat după aceea, îi descrie pe cei care, în mijlocul apostaziei, Îi sunt credincioși Domnului: “Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” (versetul 12)
Deși întreaga cartea ar putea fi (și a fost) scrisă despre acești oameni, Apocalipsa spune două lucruri simple despre ei. Spune că sunt două lucruri care îi face ca acest grup de bărbați și femei din fiecare națuine, rasă și cultură, să fie gata să Îl întâmpine pe Hristos la revenirea Sa: în primul rând ei au “credința lui Isus”. Asta înseamnă că ei acceptă prin credință ce spune Scriptura că a făcut Hristos pentru ei, prin sacrificiul Său pe cruce. În al doilea rând, ei “păzesc poruncile lui Dumnezeu”. Deci, ca reacție la ceea ce a făcut Hristos, ei ascultă poruncile Sale.
Desigur că aceste caracteristici nu sunt o noutate. Atât Vechiul cât și Noul Testament vorbesc despre credință și ascultare ca două caracteristice specifice ale poporului lui Dumnezeu din toate veacurile.
De la Abel, care a sacrificat un animal ca simbol al credinței sale în jertfa înlocuitoare a Mântuitorului care avea să vină, până la cuvintele apostolului Ioan: “căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.” (1 Ioan 5:3), credința și ascultarea au marcat întotdeauna viața celor care Îi aparțin Domnului. Fără îndoialaă că așa stau lucrurile și la sfârșitul istoriei pământului, când asupra celor credincioși se vor exercita presiuni, ca să se alăture apostaziei universale a celor care “se închină fiarei.”
Din aceste două trăsături, “credința lui Isus” este cea mai importantă, pentru că din ea izvorăște și își are sensul cealaltă, a păzi “poruncile lui Dumnezeu”. Aspectul cel mai important al celor care alcătuiesc această rămășiță finală, care îi deosebește de ceilalți, este același aspect care i-a deosebit pe toți urmașii adevărați ai lui Dumnezeu din toate veacurile: ei au făcut din Evanghelie centrul vieții lor. Oricât de intense sunt zbuciumul și lupta din ultimele zile ale isotiei, când aproape toată lumea va fi înșelată de amăgirile copleșitoare ale lui Satana, oamenii care vor trăi în ultima perioadă se vor confrunta cu aceeași problemă cu care s-au confruntat toți de-a lungul istoriei: S-au predat ei lui Isus Hristos, au acceptat neprihănirea Sa în locul păcătoșeniei lor și au trăit, drept urmare, printr-o credință care este dovedită prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu?
Cei care au făcut așa sunt rămășița descrisă în Scriptură. Cei care nu au făcut așa, nu fac parte din ea. Este simplu.
 
Adevărul simplu
Este așa de simplu pentru că evanghelia este simplă. Scriptura, atât Vechiul cât și Noul Testament, învăță un adevăr de bază: cum că toți suntem păcătoși. Toți am încălcat legea lui Dumnezeu. În Noul Testament, Pavel scrie: “Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” (Romani 3: 10-12) Când scria aceste cuvinte, Pavel pur și simplu cita Vechiul Testament (vezi Psalmi 14:1-13; 53:1-3)
Dar vestea bună a Evangheliei este că Dumnezeu ne iubește oricum, în ciuda păcatelor noastre – și prin moartea lui Hristos pe cruce, putem fi acceptați ca și cum nu am fi păcătuit niciodată. De ce? Pentru că pe cruce Hristos a plătit pentru noi. Mânia lui Dumnezeu cauzată de păcatele noastre a fost revărsată asupra lui Isus, așa încât noi să nu trebuiască să o suportăm niciodată. Și nu doar atât, dar când acceptăm moartea lui Hristos în locul nostru, Dumnezeu ne oferă neprihănirea desăvărșită a Mântuitorului. Prin urmare, când se uită la noi, Dumnezeu vede desăvârșirea lui Hristos, nu păcatele și defectele noastre.
Aceasta este singura speranță pe care o avem cu privire la mântuire. “Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui poate s-ar găsi cineva să moară.” (Romani 5:6-8)
Scriptura ne spune că suntem prea păcătoși ca să ne mântuim singuri. De aceea Hristos a venit să ne mântuiască. Acest adevăr despre Isus trebuie înțeles prin credință. Rămășița finală îl înțelege prin credință, și de aceea ei sunt descriși ca rămășița care are credința lui Isus.
Deci nu putem fi mântuiți prin păzirea poruncilor. Dar Biblia nu susține că putem să le neglijăm. Prin Hristos, putem să fim iertați de crimă, adulter, blasfemie, minciună și orice alt păcat. Dar putem să facem în continuare lucrurile care ne-au adus condamnarea? Nicidecum! În schimb, avem o nouă viață în Hristos – o viață în care, prin harul lui Dumnezeu, păzim poruncile, așa cum a făcut Isus.
Într-adevăr, în Apocalipsa 14:4 rămășița este descrisă astfel: “Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel.”
Cei care compun rămășița sunt descriși ca cei care, prin dragoste și credință, Îl urmează (ascultă) pe Miel, Isus Hristos. Ascultarea lor nu este o încercare de a câștiga mântuirea, care ar fi în zadar. În schimb, ei Îl urmează pe Miel pentru că au deja mântuirea; ei Îl urmează pe Cel care le-a oferit-o.
Hristos Se va întoarce. Și când va veni, o rămășiță credincioasă va fi gata să Îl întâmpine. Cine va forma această rămășiță? Nu cei care își chinuie trupul sau care se abțin de la mâncare până mor. Nu. Biblia spune că ea va fi alcătuită din cei care Își arată credința în Hristos prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu.
sursa.articolecrestine

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR DE POMI FRUCTIFERI...Vezi aici!