Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

La ce să ne așteptăm de la viitor

Publicat la 2011-10-20 de Traian

Domnul Isus Cristos a făcut câteva afirmații fundamentale despre sfârșitul istoriei omenirii din care facem parte și noi cei de astăzi. Primul este în Matei 19:28-39

„Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi care M-ați urmat veți sta pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Și ori și cine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă. Sau soție sau fii, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică."

Al doilea este în Matei 25: 31-34, 41, și 46

„Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu sfinții Săi îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale.

Toate națiunile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre;

și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii...


Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui...

Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei drepți vor merge în viața veșnică."

Între acestea două, se află o precizare de mare importanță făcută de Domnul Isus în Matei 24:14
"Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor națiunilor. Atunci va veni sfârșitul."

Să adăugăm la acestea anunțul făcut ucenicilor de către cei „doi bărbați îmbrăcați în alb" imediat după înălțarea Domnului Isus la cer: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel în care L-ați văzut mergând la cer." (Faptele apostolilor 1:11).

Revenirea Domnului Isus exact așa cum S-a dus, adică cu același trup, face parte dintre elementele de bază ale crezului creștin: „și S-a înălțat la cer, de unde iarăși are să vină ca să judece viii și morții."

Iată de ce credința preteristă care spune că a doua venire a avut loc în anul 70 și că, deci, nu va mai avea loc nici o altă venire este considerată erezie.

Să mai formulăm crezul creștin încă o dată: Noi toți credem că Domnul Isus Cristos va reveni din cer așa cum s-a dus la cer.

Acesta este articol de crez. A-L nega înseamnă a te scoate din creștinism. Întrebarea care vine după acceptarea acestui crez este:

Ce va face Domnul Isus după ce va apare în trup pe norii cerului?

La această întrebare se dă unul sau altul dintre aceste două răspunsuri radical diferite:

1.     Primul este că El îi va învia pe cei credincioși,se va duce cu ei în cer și acolo va avea loc „nunta Mielului," care va dura șapte ani.

Pe pământ, în timpul acestor șapte ani va fi „necazul cel mare."

Apoi, Domnul Isus va veni cu cei credincioși pe pământ și El se va instala ca Împărat la Ierusalim și va domni peste toate națiunile timp de o mie de ani.

Către sfârșitul acelei domnii, se va organiza o conspirație împotriva Lui și va fi obligat să meargă înapoi în cer.

După scurtă vreme, va veni din nou pe norii cerului (a treia venire!), va face învierea tuturor morților, va face judecata de pe urmă, apoi va face un cer nou și un pământ nou și va începe veșnicia.

2.     Al doilea răspuns este că atunci când va reveni pe norii cerului va face învierea generală, și a credincioșilor și a necredincioșilor, va face judecata finală, îi va trimite pe cei de la stânga Sa în osândă veșnică, va face un cer nou și un pământ nou și va coborî împreună cu cei de la dreapta Sa pe noul pământ, cu invitația „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția..." și astfel va începe veșnicia.


Aceste două interpretări a ceea ce va face Domnul Isus când va reveni pe norii cerului au existat în creștinism din primul secol până astăzi.

Ele au coexistat și coexistă. Nici una nu este și nu trebuie să fie considerată ca eretică.

Ceea ce ne rămâne de făcut este doar să vedem care dintre ele este mai conformă cu textele biblice. Problema este că și adepții uneia și adepții celeilalte folosesc aceleași texte dar le interpretează ca să se potrivească cu schema lor generală.

Pe lângă aceste două mari diviziuni, mai apare încă o triplă diviziune, care este stârnită de acest text din Apocalipsa 20: 4b-5a

„Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor care nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au Împărățit cu Cristos o mie de ani.

Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este prima înviere.

Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de prima înviere..."

Două observații preliminare vreau să fac la acest text.

Prima, nu ni se spune nici în acest text nici în versetele dinainte că Isus ar fi coborât pe pământ ca să Împărățească aici.

Ni se spune doar că anumite suflete „au înviat și au împărățit cu Cristos o mie de ani."

A doua, textul definește și limitează foarte precis cine a înviat pentru această domnie cu Cristos: „sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână." Aceste cuvinte sunt o trimitere clară la cap. 13:15-18 și 14:11-13, din care rezultă clar că cei care nu s-au închinat fiarei și icoanei ei au fost martirizați. Ioan, autorul Apocalipsei, vrea să ne facă foarte clar că numai acești martiri au înviat și de aceea adaugă: „Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani."

O mare mulțime de creștini (vom vedea imediat care grupare anume) susțin că la acest punct învie toți credincioșii. Această interpretare răstălmăcește complet textul acesta atât de clar.

În primele secole, atunci când mii de creștini erau martirizați pentru Isus și pentru credința lor în El, s-a formulat credința că martirii învie imediat după ce au fost martirizați și se duc să domnească cu Cristos („o mie de ani" fiind o cifră convențională pentru a desemna o perioadă îndelungată, adică perioada până la a doua venire a lui Cristos). Această credință a fost scoasă din textul acesta și din Evrei 11:35, unde tot cu referire la martiri se vorbește despre „o înviere mai bună." Această credință, care nu cuprinde o domnie pe pământ de o mie de ani a lui Cristos, a căpătat numele de „amilenism." Iar credința că a doua venire a Domnului Isus va avea loc înainte și va fi urmată de o domnie a Lui pe pământ de o mie de ani a căpătat numele de „premilenism."

Mai există și o a treia credință, care spune că prin predicarea Evangheliei la toate națiunile se va ajunge la ucenicizarea lor, și - conform lui Romani 11: 12-13 și 25-26 - tot Israelul va fi convertit la credința creștină. Atunci se va împlini profeția din Isaia 11:9 că „pământul va fi plin de cunoașterea Domnului ca fundul mării de apele care-l acopăr" (profeție repetată în Habacuc 2:14).

Când toate națiunile vor fi, deci, convertite și ucenicizate, se va instaura o perioadă de pace, prosperitate și înflorire a omenirii cum n-a mai fost niciodată. Această epocă va fi - după credința aceasta - ceea ce se numește domnia de o mie de ani, fără Cristos în trup pe pământ dar ca rezultat al lucrării lui de a-Și supune toate lucrurile. Această credință prevede că Domnul Isus va veni pe norii cerului la sfârșitul acestei perioade și va face judecata și sfârșitul istoriei. Această credință se numește „postmilenism."

În sânul creștinismului există deci amileniști, premileniști și postmileniști.

În cadrul fiecărei categorii există extrem de multe variante. Desigur, în sânul fiecăreia se află și extremiști și exclusiviști care spun că numai cei care cred în schema lor vor fi mântuiți. Dar, în general, evanghelicii au decis că schemele escatologice nu trebuie să ne despartă și că trebuie să ne considerăm frați în Cristos indiferent pe care dintre acestea le adoptăm.

Ca o mărturie personală, fiindcă am crescut în cultul baptist din România, care prin Mărturisirea sa de credință este amilenist, am fost și eu amilenist multă vreme. Apoi, pentru o scurtă bucată de timp, cam prin anii 1982-1983, am înclinat spre premilenism. Am studiat însă cu multă atenție toate implicațiile teologice ale poziției premileniste și am ajuns la concluzia că nici într-un caz nu o pot susține. Iată de ce.

Trebuie să vedem ce fel de Dumnezeu apare că avem dacă adoptăm o concepție premilenistă (în special pe cea mai strictă dintre ele, numită dispensaționalism). Această concepție spune că atunci când a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ, scopul lui a fost să devină regele iudeilor și să restaureze împărăția lui David. Dar, pe la mijlocul lucrării lui pe pământ, Isus a ajuns la concluzia că iudeii nu-l vor primi ca rege și astfel a intrat într-o criză de misiune (localizată în matei 16). Atunci El a decis să suspende „:Planul A" cu care a venit și să introducă „Planul B": să facă o paranteză în istorie, numită epoca Bisericii, care nu fusese proorocita în Vechiul Testament, deoarece nu fusese în plan, ci a fost concepută abia acum fiindcă nu s-a putut împlini Planul A. În această schemă se consideră că cele șapte scrisori din Apocalipsa cap. 2 și 3, sunt șapte epoci în istoria Bisericii și se interpretează că Biserica merge din rău în mai rău, până la faza de decădere totală a Bisericii din Laodicea. Prin urmare, prin Biserică Domnul Isus mântuiește un număr de oameni dintre neamuri, dar nu realizează altceva. Biserica este falimentară. Când ea va fi în starea cea mai rea, Domnul Isus va veni pe norii cerului, va învia pe toți cei mântuiți prin Biserică și îi va răpi împreună cu puținii credincioși rămași în viață și astfel va închide paranteza Bisericii. El va veni la Ierusalim ca să reia istoria de unde a lăsat-o la prima venire și va instaura împărăția restaurată a lui David. Când cei mai de seamă experți în dispensaționalism sunt întrebați: Ce scop are mia de ani?, răspunsul este: Dumnezeu i-a făcut lui Israel multe promisiuni în Vechiul Testament și ele trebuie împlinite; Domnul Isus va veni ca să dea satisfacție lui Israel că a ajuns să domnească peste toate națiunile.

Să observăm acum altceva. Cu toate că - după această credință - Isus va domni personal la Ierusalim și ca cârmui națiunile „cu un toiag de fier", adică cu autoritate absolută, El nu își va putea impune și permanentiza domnia: va avea loc o conspirație secretă împotriva Lui care Îl va obliga să plece de pe pământ. Un mare premilenist adaugă că această conspirație va avea loc „ca să arate că omenirea este iremediabil coruptă."

După scurtă vreme, Isus va reveni pe norii cerului și va pune capăt istoriei omenirii.

Eu întreb: Unde este suveranitatea lui Dumnezeu, adică puterea și autoritatea lui de a-Și duce toate planurile la îndeplinire? După schema aceasta, când Isus vine prima dată pe pământ nu-și poate împlini planul cu care a venit, ci trebuie să introducă un altul. Prin Biserică de asemenea nu realizează mare lucru. Când vine și domnește la Ierusalim nu reușește să-și impună domnia și este obligat să plece înapoi la cer. Și tot așa, până la sfârșitul omenirii, El de fiecare dată pierde. Este oare aceasta imaginea unui Domn al domnilor și Rege al regilor?

Această imagine a unui Dumnezeu care trebuie să-și schimbe planurile și care mereu pierde bătălia m-a făcut pe mine personal să mă îndepărtez de concepția premilenistă.

Ce fel de Dumnezeu și de Cristos avem noi?

În strădania mea de a-L cunoaște pe Dumnezeu și pe Fiul Său (Ioan 17:3) am ajuns la următoarea imagine a lui Dumnezeu și a Fiului Său în istoria umană.

Am învățat de la Domnul Isus că problema fundamentală a istoriei umane este „cel rău", Satan, Diavolul. Domnul Isus îl numește „stăpânitorul lumii acesteia" (Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Pământul acesta este „împărăția lui" (Matei 12:26). Domnul Isus se prezintă pe Sine ca cel ce invadează împărăția celui rău ca să aducă și să instaleze aici, prin puterea Duhului Sfânt, Împărăția lui Dumnezeu (Matei 12:28)

Să privim la Satan puțin mai de aproape. Domnul Isus îl numește „mincinos" (Ioan 8:44). El este cel care a înșelat-o pe Eva (Geneza 3:1-6 și 2 Corinteni 11:3) și care caută să ne înșele și pe noi. De fapt, el este ocupat doar cu aceasta: să înșele toate națiunile (Apocalipsa 12:9 și 20:3). Dumnezeu i-a permis și încă îi mai permite diavolului ca să încerce să înșele oamenii, pentru ca astfel, având o alternativă, oamenii să fie liberi să aleagă între doi stăpâni, între Dumnezeu și Satan.

Dar, îndată după înșelarea primilor oameni în Eden, Dumnezeu anunță că Unul din sămânța femeii îi va zdrobi capul șarpelui (Geneza 3:15). Din 1 Ioan 3: 8 aflăm că sarcina fundamentală a Fiului lui Dumnezeu este aceasta: „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului".

Și fiul lui Dumnezeu a venit să-l biruiască pe cel rău aici unde-i „împărăția lui", să instaureze Împărăția lui Dumnezeu și să distrugă toate lucrările diavolului.

Cum face Fiul lui Dumnezeu toate acestea?

Ca să găsim răspunsul la această întrebare fundamentală, trebuie să pornim de la următoarea realitate fundamentală: armele diavolului ies din însăși natura diavolului. Tot astfel, armele Fiului ies din însăși natura Fiului. Nici unul nu poate să-și asume armele celuilalt, deoarece aceasta ar însemna să-și asume natura celuilalt.

Iată în paralel armele/natura celor doi oponenți și beligeranți:

 

           Satan                                                Fiul lui Dumnezeu

         Minciuna                                                 Adevărul

         Răutatea                                                   Bunătatea

         Ura                                                           Dragostea

         Violența                                                   Jertfa de Sine

         Uciderea (nimicirea)                                Creativitatea (inclusiv

                                                                         răscumpărarea, spălarea,

                                                                         nașterea din nou, sfințirea,

                                                                         transformarea după chipul

                                                                         Său)

 

Închipuiți-vă o scenă în cer, cam acum două mii de ani. O ființă cerească se apropie sfioasă de cel Prea Înalt și-I arată pământul plin de fiare (simbol al răului) și-L întreabă: „Tu nu faci nimic pentru eliberarea pământului?" La care Dumnezeu îi răspunde: „M-ai întrebat chiar la timp: Tocmai s-a împlinit vremea pentru începutul acțiunii Mele de a recuceri pământul din mâinile răului. Uită-te jos!"

Și ființa aceea se uită întâi cu uimire apoi cu groază, căci ceea ce vede este incredibil: Toate fiarele sunt așezate în linie de bătaie și... mergând către ele ca să înceapă războiul cu ele, este un miel! Da, un mic mielușel, firav, fără apărare, care le zice „naiv" fiarelor: „Iată, viu să fac război cu voi și să vă biruiesc!"

Dumnezeu Își trimite Fiul sub formă de „Mielul lui Dumnezeu" ca să nimicească răul din lume! Apostolul Pavel a meditat îndelung la această acțiune uluitoare și la implicațiile ei și scrie că afirmația că Dumnezeu își trimite Fiul ca să fie răstignit, pentru evrei este un scandal, iar pentru greci este o nebunie. El îndrăznește apoi să ne vorbească despre „nebunia lui Dumnezeu" care este mai înțeleaptă decât oamenii (1 Corinteni 1:17-31).

Domnul Isus Însuși ne explică misterul acesta prin următoarele afirmații:

Fiul lui Dumnezeu a venit „să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți" (Matei 20:28).

„Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă" (Ioan 12:24)

„Și după ce voi fi înălțat de pe pământ voi atrage la Mine pe toți oamenii", și ca să fie sigur că înțelegem bine, Ioan adaugă:

„vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară" (Ioan 12: 32-33).

 

Dar nu-i suficient să înțelegem cum a luptat Fiul, deoarece imediat după învierea Sa dintre cei morți, El le spune ucenicilor Săi: „Cum M-a trimit pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi" (Ioan 20:21). Încă înainte de răstignirea Sa El le spusese: „Duceți-vă; iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor" (Luca 10:3)

Ceea ce le spune Isus poate fi transpus astfel: Eu doar am început războiul de cucerire a pământului de la fiarele răului. Eu, Mielul lui Dumnezeu, am armata mea de miei și împreună noi vom cuceri numai și numai cu aceste arme potrivite cu natura divină: adevărul (Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia Mea), bunătatea, dragostea, jertfa de sine și creativitatea.

 

Cartea Apocalipsa este scrisă ca să ne ofere această imagine: pe pământ se ridică tot felul de fiare, care de care mai fioroase, „dar Mielul îi va birui, pentru că el este Domnul domnilor și Împăratul împăraților,"

dar nu numai atât:"Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui" (Apocalipsa 17:14).

Să ne uităm acum la profețiile făcute de Isaia despre Isus:

„va lovi pământul cu toiagul Cuvântului Lui, și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău" (11:4b)

„căci pământul va fi plin de cunoașterea lui ca fundul mării de apele care-l acopăr" (11:9b)

„el nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele (insulele) vor spera in Legea Lui" (42:2-4)

„este prea puțin să fii robul meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii lumina națiunilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului" (49:6)


Credința care i-a transformat și i-a inspirat pe apostoli a fost aceea că Isus Cristos, care a fost om ca și ei aici pe pământ, care a fost mort și a înviat, a fost înălțat la cer, a fost întronat la dreapta lui Dumnezeu și a fost făcut șef al universului și acum el conduce mersul istoriei (Fapte 2:30-36; Filipeni 2: 5-11; Evrei 1:13; 2:9; 4:15-16; 8:1; 12:1-2, etc.). Dar cea mai spectaculară este imaginea pe care ne-o dă apostolul Pavel despre Domnul Isus în ceruri conducând de acolo în continuare războiul de cucerire a pământului și de nimicire a tuturor Dușmanilor lui Dumnezeu:

„În urmă va veni sfârșitul, când el va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire, și orice putere.

Căci trebuie ca el să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii Săi sub picioarele Sale.

Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit este moartea" (1 Corinteni 15:24-26).

Dac cum continuă Mielul războiul Lui de cucerire a planetei pământ?


Să ne imaginăm că suntem iarăși în cer, de data aceasta la scurtă vreme după ce Fiul lui Dumnezeu S-a întors „acasă" din călătoria Lui pe pământ. În jurul lui se află un grup de îngeri și el le povestește câteva dintre trăirile Lui ca om pe pământ, apoi le spune cum a realizat El mântuirea omenirii prin moartea pe cruce. Atunci, cu o voce sfioasă și plină de respect, un înger Îl întreabă:

„Dar, Măria Ta, oamenii nu știu ce ai făcut Tu pentru ei. Ai luat ceva măsuri ca ei să afle și astfel să beneficieze de ce ai făcut pentru ei?" La care Isus răspunde:

„Da, desigur. Am instruit doisprezece ucenici, pe care i-am învățat toate învățăturile Mele și apoi i-am trimis să le spună la toate națiunile pământului și să-i învețe pe toți oamenii să trăiască după învățăturile Mele." Atunci, îngerul, care știa cât de mare este pământul, cât de multe sunt națiunile și ce primitive sunt mijloacele de transport ale ucenicilor, a exclamat uimit: „Numai atât?" Și Isus îi răspunde simplu: „da, numai atât. Eu am răbdare. Eu mă bazez pe credincioșia lor și pe valabilitatea metodei Mele. Și află că nu Mă voi lăsa până nu voi așeza dreptatea pe pământ prin nebunia propovăduirii crucii, prin puterea adevărurilor Mele, a bunătății Mele și a lor, a dragostei Mele și a lor, a jertfei de sine a mieilor Mei și prin creativitatea cu care i-am echipat și - nu uita - prin puterea Duhului Sfânt cu care i-am înzestrat!"

Aceasta înțeleg eu din Scripturi că este strategia lui Dumnezeu fixată înainte de a crea pământul, atunci când, în Sfânta Treime, au făcut planul: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră".

Acesta este planul lui Dumnezeu Singurul plan al lui Dumnezeu în actuala istorie umană.

El este suveran, adică nimic din univers nu-I încurcă planul și nu-L abate de la împlinirea lui!

Așadar, eu cred că porunca dată de Domnul Isus apostolilor să ucenicizeze toate națiunile (Matei 28:19-20) va fi dusă la îndeplinire. Eu cred împreună cu apostolul Pavel că „o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ținea până va intra numărul deplin al națiunilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit" (convertit, Romani 11:25-26), și exclam și eu împreună cu el:

„dacă deci alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru națiuni, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?...

Căci dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viață din morți?" (Romani 11:12,15).

Pavel nu scrie că ramurile altoite in măslin (națiunile) trebuie să fie scoase ca acolo să încapă Israel și nu scrie că harul se va lua de la națiuni ca să fie dat lui Israel, cum zic unii, ca și când n-ar fi loc în măslin pentru toți și n-ar exista har pentru toți!

Încheiere

Unii au o concepție defetistă, pesimistă despre lucrarea lui Dumnezeu și a Fiului Său în istorie. Ei se așteaptă să biruiască fiarele, răul. Ei văd istoria mergând din rău în mai rău.

Eu nu văd o asemenea imagine în Biblie, chiar dacă Domnul Isus și apostolii vorbesc și de apostazie și de perioade de răcire a dragostei credincioșilor și de mărire a corupției din lume. În ciuda acestora, Cel ce câștigă biruința este Dumnezeu și Mielul. Și armata Mielului: Biserica!

El Își clădește Biserica și porțile iadului nu o vor birui și el va prezenta această Biserică sfântă și desăvârșită în finalul istoriei.

Fiindcă am o convingere nestrămutată în suveranitatea lui Dumnezeu, eu am o privire optimistă asupra istoriei viitoare. Și asupra Bisericii lui Dumnezeu!

Poate că această concepție este o formă de postmilenism. Dar numele nu contează.

Contează să crezi într-un Dumnezeu care are un plan măreț cu omul și cu omenirea și că este consecvent în a-l duce la îndeplinire. Și să crezi că prin adevăr, bunătate, dragoste, jertfă de noi înșine și creativitate, în unire cu Mielul și cu ajutorul Duhului Sfânt, vom birui răul din lume.
Iosif Ton

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR DE POMI FRUCTIFERI...Vezi aici!