Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Martirii celui de-al șaselea val Anul 235

Publicat la 2011-10-15 de Traian

Împăratul Maximinus, după ce a ajuns pe tron, a pornit o mare persecuție împotriva creștinilor, poruncind să fie vânați și omorâți. Mulți în această perioadă au plătit, cu grele suferințe și chiar cu viața, credința lor în Cristos Domnul. Creștinii erau gata să îndure totul, dar nu se despărțeau de Mântuitorul lor. Ei nu glumeau cu păcatul, nu se complăceau în ușurătate și nu-și permiteau să arunce nici măcar un bob de tămâie pe altar. Ce lecție binecuvântată este aici pentru toți cei ce de ochii altora fac lucruri neîngăduite, spre a-și ascunde credința lor. Cei de atunci zăreau osânda iadului în orice compromis, își iubeau Mântuitorul și preferau mai bine să moară decât să se lepede de El.

Un soldat brav a fost răsplătit de împărat cu o cunună de lauri pe care el a refuzat să o poarte, întrebat de ce nu o poartă, el a mărturisit că este creștin. Numaidecât a fost biciuit, întemnițat și apoi dat morții.

Pontianus, un prezbiter din Roma, pentru că a vorbit împotriva idolatriei, a fost exilat în insula Sardinia și acolo a fost ucis. Anteros, un grec, care l-a urmat pe Pontianus la slujbă, a făcut o colecție de istorii ale martirilor. Faptul acesta a înfuriat atât de mult autoritățile, încât abia după patruzeci de zile de slujbă, a și fost dat morții.

Pamachius a fost un senator roman care a devenit creștin cu toată familia sa. Când s-a aflat lucrul acesta, a fost arestat cu toată familia și cu alții, în total patruzeci și două de persoane. Toți au fost decapitați în aceeași zi pentru credința lor, iar capetele lor au fost așezate pe porțile cetății.

Simplicius a fost un alt senator care a crezut Evanghelia și a împărtășit aceeași moarte. Calepodius, un înflăcărat vestitor al Evangheliei, a fost târât în mod oribil pe străzi. După aceea i-au legat de gât o piatră de moară și l-au aruncat în râul Tibru. Quiritus, un nobil roman, a primit creștinismul cu toată familia sa. Se pare că și robii au fost creștini, căci atunci când a fost arestat cu familia sa, au fost arestați și sclavii. Toți au fost torturați în chip barbar și apoi au fost dați morții. Martina, o frumoasă fecioară din viță nobilă, a plătit cu capul credința ei. Un alt slujitor al Evangheliei, Hipolit, a fost legat de coada unui cal sălbatic și târât prin câmpii peste pietre și tufișuri, până a murit.

În timpul acestei prigoane, creștinii au fost omorâți cu grămada încât nu au mai putut face gropi separate, ci au fost îngropați în gropi comune, uneori cincizeci și chiar șaizeci laolaltă.

Maximinus a fost urmat la tron de Gordian și acesta de Filip. În timpul domniei lor biserica creștină s-a bucurat de pace și liniște. Dar în anul 249 d.Cr., cu ceva înainte de edictul lui Decius, o violentă persecuție a izbucnit la Alexandria. Ea a fost declanșată de un preot păgân, fără cunoștința împăratului. Ea nu a fost generală, ci locală. După cum argintarul Dimitrie a ațâțat mulțimea la Efes  contra lui Pavel, așa a făcut acesta la Alexandria. Mulțimile ațâțate au pornit pe străzi în căutarea creștinilor, au devastat casele, au prădat avutul creștinilor, iar pe ei unde îi prindeau, îi omorau fără nici o judecată. Pe străzi urlau ca înnebuniți: „Ardeți-i! Omorâți-i! Unul să nu scape!" Din numărul mare de martiri, trimiși în veșnicie de această vifornița, nu ni s-a păstrat numele decât al celor trei de mai jos.

Metras a fost un foarte bătrân credincios. El a rămas tare sub toate torturile. În cele din urmă, a preferat ca fața să-i fie spintecată cu spini și apoi omorât cu pietre, decât să se lepede de credință.

Quinta a fost o credincioasă, fizic slabă dar tare în duh. Ea a fost dusă la un templu păgân, dar refuzând a aduce jertfe, a fost târâtă pe străzile Alexandriei până ce trupul i s-a prefăcut bucăți, pe pietrele ascuțite și omorâtă apoi cu lovituri de bici.

Apolonia a fost o fată tânără credincioasă. Ea a rămas statornică în credința ei, cu toate că a văzut cum dușmanii au aprins rugul pe care avea să fie mistuită. Mai înainte de a o arde, i-au smuls toți dinții din gură. Din nou i-au cerut să se lepede de credința ei, dar în loc să se lepede, ea s-a aruncat singură în flăcări și a fost mistuită.

„Cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit”.
 

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!